2,966 matches
-
ba un coteț, p-ormă o să intre și-n pomi. La urmă s-aude că e lemne câte vrei la schelele din oraș, la casele care n-a ajuns să le puie acoperișu, și ăi de le-a făcut e plecați, hai toți, liotă, care la Mihai-Vodă, care la Vama-Poștii, hai și io după ei, și parcă și-acu le văd pe ale două cucoane, în blană de astrahan și cu pălării pe cap, și cu-o mână vârâtă-n manșon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și a celor trebuincioase pentru ceremonie, este ca urmașii să aibă cât mai putina bătaie de cap. Începând cu serile de priveghi, cănd rudele, prietenii, și vecinii stau în jurul celui mort, arzând lumânări și vorbind despre calitățile și viața celui plecat, tot ritualul e o împăcare cu destinul. 4.Hora Printre celelalte obiceiuri se numără și hora satului. Hora începea de obicei la 12:00 până la ora 13:00 după care muzicanții mergeau la masa iar apoi care reveneau să continue
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
ieșiți naibii, că trebuie să Închid cantina, că e obiectiv strategic. Ia stai un pic... Obiectiv? Ce război? După ce ne Împinge afară, Moise rămîne În ușa cantinei, bătînd cu pumnii ca un apucat. — Mă, ești nebun, ce război? Ce Timișoara? Plecați, aici vor cădea bombe! se aude vocea calmă a bucătarului dinăuntru. Cărăm bidoanele la căruță. Barbu e impasibil. Moise În schimb dîrdîie. Mie vorbirea bucătarului nu mi-a făcut o impresie serioasă. Totuși, cred că ar trebui să aflăm ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un pic tărăgănată, părul foarte blond și ochii lichizi, albaștri, Rică e personificarea verii Într-un film pentru copii. La toate astea se adaugă un soi de Încredere pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu locuise aici. Tatăl ei închiria foarte des casa și, când între două închirieri se muta și familia ei aici, Alex se simțea mai curând un musafir. Sentimentul persistase și după ce se stabilise la Belmont, ca tânără căsătorită. Copiii ei, plecați acum din casă, nu-și lăsaseră în nici un fel amprenta, iar Alan considerase întotdeauna locuința ca aparținând socrului său. Era o clădire mare, tencuită, una dintre cele mai frumoase case din Victoria Park, cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fericită. Potirul bătut în pietre scumpe - donația unui Newbold de mult răposat - se înclină spre gura ei și vinul dulce, îmbătător, îi hrăni foamea și-i încălzi trupul și-i ameți plăcut mintea. Se întoarse la locul ei, cu capul plecat și cu senzația fugară că ar fi cu totul altă ființă. Preotul rosti cuvintele de încheiere a slujbei. Urmă o tăcere și apoi un vag fâșâit când membrii congregației se ridicară în picioare. Participanții, care se răspândiseră în diverse locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gramatica. După aceea, își pusese cea mai lungă casetă pe care o avea cu Scott Joplin, și se așezase să o asculte, având în față statuia lui Buddha, al cărui chip calm, auster, grav, cu buzele țuguiate și ochii meditativ plecați (creatura gândea) i se părea mult mai spiritualizat decât chipul chinuit al celui crucificat. Preotul se așezase pe un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi. În timp ce mintea măruntă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
impulsul de a o lua la fugă. Acum nu mai putea evada. Poate că Diane observase și ascunsese compromițătoarea urmă, dar poate că nu. Își spuse: „O să fie mai rău pentru ea dacă George le descoperă și eu o să fiu plecat. Acum nu mai am încotro, trebuie să dau ochi cu George, trebuie să-l înfrunt și să încerc să-i explic, oh, Doamne, cine m-a pus să vin aici! Nu fac nimic rău și totuși le fac tuturor rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în brațe pe Zet (avea dificultăți la urcatul scărilor). Lăsă jos cățelușul, care începu să alerge și să salte pe covor, încrețindu-și botul în ceea ce Adam numea „zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate, cu burtica în sus, oferindu-i-se. „Cât de inocent eram eu pe vremuri, își spuse Tom. O simplă figură ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casă plutea o lumină domoală, gălbuie. Într-un colț, o lampă slabă ilumina icoana calmă, strălucitoare, care reprezenta botezul lui Hristos. (Părintelui Bernard nu-i plăceau imaginile mai chinuite, mai contorsionate.) În fața lui, statuia lui Buddha Gandhara medita cu pleoapele plecate și buzele ușor țuguiate. Fața de o austeră frumusețe îmbina calmul orientului cu o îngândurată tristețe, elenistică. Părintele Bernard îl iubea pe Buddha pentru că nu era un judecător al faptelor lui. Nu-i acorda nici o atenție preotului și nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tristețe, elenistică. Părintele Bernard îl iubea pe Buddha pentru că nu era un judecător al faptelor lui. Nu-i acorda nici o atenție preotului și nu avea pretenția să fie ridicat în slăvi. Dar părintele Bernard, care nu medita întotdeauna cu pleoapele plecate, îi acorda, în schimb, foarte multă atenție lui Buddha. În ce privește meditația, există două școli de gândire. Unii învățați cer să-ți golești mintea de orice gând. Alții îți îngăduie circuitul unor gânduri întâmplătoare, pe care trebuie să ți le îndepărtezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toți sunt grăbiți fie cu toaleta de dimineață, sumară de altfel, și apoi cu aranjarea bagajului. După ce te echipezi, cobori la parter, unde sunt automatele cu mâncare sau băuturi, și sala de mese. In jurul orei șapte, cei mai mulți sunt deja plecați, și așa începe o nouă zi de mers. Cerul este acoperit și la puțin timp de la plecare, începe ploaia, dar mai liniștită decât ieri. Drumul este mai mult prin pădure, în coborâre, așa că nu-i greu, cum a fost ieri
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vor petrece lucrurile cum le-ai povestit tu, atunci înclin să cred că asta-i soluția cea nimerită. Ce părere ai, sergent Cicoare? Dacă dumneavoastră ați hotărât așa, atunci trebuie să pornim neîntârziat. Îndată-i ziuă. Toadere și tu, Trestie, plecați înainte. Noi vă urmăm și vă acoperim în caz de nevoie. Toaibă n-a așteptat altceva. Urcușul nu părea prea dificil, mai ales că au dat peste o porțiune acoperită cu arbuști. Trestie, eu cred că ar fi bine să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doctor a venit cu hârtiile întocmite... Dintre toți răniții, singurul reformat este doar sergentul Toaibă Toader... Ai avut noroc, eroule, fiindcă doar două voci din comisie au spus că ai fi bun încă pentru front... Toaibă a rămas cu capul plecat ca la rugăciune, privind fix la rana de la picior. A stat așa o bună bucată de vreme, ascultând icnetul de plâns sau oftatul celor din jur. El nici nu prea înțelegea ce înseamnă reformat. „Adică cum? Nu mai sunt bun
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
primejdie de înec... într-o fântână sau într-un iaz... Așa că bagă de seamă pe unde și cum umbli. Și bobii îmi mai spun că te poți îneca când te aștepți cel mai puțin... Toaibă asculta în tăcere, cu capul plecat, ca într-o rugă. Să știi că bobii nu m-au înșelat niciodată, Toadere... Eu vreau să te ajut să scapi de patima beției, ca semn de mulțămire că m-ai scăpat de la pârjol. Apoi să știi tu că și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ambiție le-a făcut să se nască între ei. Răspund la această nedumerire arătând că toate principatele care au lăsat vreo urmă în istorie au fost guvernate în două moduri diferite: fie de către un principe având alături de el numai slugi plecate, care, fiind miniștri prin bunătatea și îngăduința lui, îl ajută la conducerea statului, fie de către un principe și nobilii feudali, baroni, care posedă acest rang nu prin bunătatea stăpânului lor, ci prin vechimea neamului din care descind. Acești feudali își
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ciobanului). Dar sigur n-ai înțeles vuietul pădurii de fagi care cheamă, ne cheamă, în limba sa preromână, ca o apă lesne curgând, ca o adiere caldă de vânt care ne ține legați de cei foarte dragi ce sunt astăzi plecați. Iar, strămutare E ultima miercuri, Dacă azi n-o fi joi; Oricum este ultima seara Când mai suntem cu voi. Mă închin spre Soare Răsare, Precum se cuvine întâi Cetatea și Crucea din zare Rămâne-vor de căpătâi. Spre sud
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Acum nici copii nu mai sunt Pe malul tău dinspre vale. Unde-or fi acum apele tale? Treaba lor e, desigur, să curgă, De-o vreme nu mai susur domoale În matca lor adâncă din luncă. Am fost și eu plecat, dar întors Precum vezi nu vreau să mă-ascund; Te cert, dar poate nici Pământul Nu mai este atât de rotund. Ar trebui revizuite legile gravitației Și cele ale atracției universale, Poate și-n dinamica astrelor Au apărut schimbări colosale
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
faptul c-a trecut prin sat curând se va uita. Cuib gol Spusele tale s-au rotit atât de mult în capul meu încât s-au rotunjit în cele din urmă-ntr-un cuib urzit din fir desprins din pânzele plecatelor corăbii și căptușit cu iarba uitatelor vacante. Era un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu mai apară în cuibul acela frumos
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
acești oameni să fie numai pentru slujba mănăstirii”. ― Din cele de mai sus se vede limpede, dragule, că viața poslușnicilor era mai grea decât a țiganilor robi. Pe lângă faptul că nu erau băștinași, mai trebuia să fie și slugi prea plecate. Apoi, mai purtau pe chip și acele pecetluiri care fără doar și poate erau făcute cu fierul roșu. ― Din câte știm, părinte, daniile și închinările către locurile sfinte au fost fără număr... ― Și cu ce crezi că ar fi potrivit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Luați-vă gândul de la așa ceva, fiindcă asta înseamnă bucurie în mână străină”. În clipa următoare, i-am auzit glasul: ― Fiule, uite aici o anaforă. ― Da’ cine sunt cei care dau socoteală de îndeplinirea vreunei porunci domnești? ― “A înălțimii tale pre plecati slugi, Gheorghe Sturza vel logofăt,... un hatman și... un stolnic”. Acum, te-aș ruga să-mi citești din această anaforă, iar eu am să ascult cu atenție, ca să văd ce povești i se pot spune lui vodă. ― N-am încotro
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
elucubrații. Cer iertare, dar nu mi-am putut închipui cât de jos poate să coboare cel mai de sus în ierarhia bisericească! ― Această atitudine era dictată de faptul că toți drept credincioșii, în frunte cu vodă, trebuia să țină capul plecat și să se teamă de necunoscutele puteri invocate de “patrierșia” sa. ― Din câte îmi dau seama, părinte, “patrierșia” sa Hrisant nu lasă să-i scape nimic. Nu mai departe, la 18 martie 1714, confirmă un schimb făcut între mănăstirea Cetățuia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
este domnul românilor, ci <însăși România>, iar consulului englez îi replică într-o zi cu fermitate că aici nu-i vorba de nici o chestiune internațională, ci de pământul țării”. După ce am terminat lectura, am privit la bătrân. Ședea cu fruntea plecată, fără să dea vreun semn că ar fi auzit măcar ceea ce eu am citit într-un suflet. Un gând m-a lovit ca un trăsnet în moalele capului: “Uite cum nu mi-am dat seama că el este totuși călugăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
milă te bagă în mormânt’ Plânge Maica Sfântă așa plânge întruna Când își vede Fiul purtând din nou cununa Căci pentru ale oamenilor grele păcate Copilul ei prea bun din nou e dat spre moarte Plânge Maica Sfântă în genunchi plecată Când își vede Fiul cu carnea brăzdată ‘O,Iisuse Doamne ce rău le-ai făcut Căci în mâinile cu care morții ai ridicat,ei cuie au bătut!’ Plânge Maica Sfântă căci neamul omenesc Îl răstignește astăzi pe Fiul cel Ceresc
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93440]
-
Din ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au plecat și s-au dus. Și lacrima ploii târzii Atinge pământul cel gol Cu frunze, ca niște iluzii Și penele plecatului stol.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]