5,205 matches
-
ivit La geamul din sufragerie. Cu tine-n suflet am adormit Și mă trezesc în reverie... Foșnetul frunzelor care mor Îngemănează-al nopții geamăt... Tulburător, sublimul decor, Revarsă al naturii freamăt. Stele pe gene mi se-așază Și îmi mângâie pleoapa fină, Toamna în mine-agonizează, Eu vreau să urc înspre lumină... Sub lujerul iubirii tale, Adăpostindu-mă, tăcută, Să te-ntâlnesc din nou în cale, Iubirea mea de mult știută... În ochii mei vii, de smaralde, Pierzându-te, să te regăsesc
TOAMNĂ RUGINIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353140_a_354469]
-
din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nostalgie Anii trec și seva din frunze topită-i în fiece toamnă... Mai păstrăm amintiri, care poartă gustul iubirii trecute pe buze, încălzindu-ne, încă, Soarele, doamnă... Trec secunde și timpul tremur-antalgic în pleoape... Sărutăm cu pașii pământul legănându-ne-agale întomnatele trupuri sub o ploaie de frunze, rătăciți printre gânduri... Trec amurguri și zori, și iubiri-curcubeie sunt duse... Bruma-argintie se-așează pe tâmple, fredonăm amintiri, ritmuri, pași..., valsul vieții de azi, dar și-al celei
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
cine mă crede, Chiar și dincolo de moarte Fratele rămâne, frate! Frate dragă, frate drept, Îmi ești inima din piept Și așa vei fi mereu Până lângă Dumnezeu! VEDEREA DE APROAPE... Orice frumusețe de prea aproape Nu se vede limpede sub pleoape, Muntelui acestuia, din suflet, la fel, Îi vezi măreția mai departe de el! Țara mea tristă, țara mea dragă! De numele tău veșnicia mă leagă, Pe altarele tale de aur mă închin, Și versul meu numai aici e deplin! Și
POEME PENTRU TINE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353151_a_354480]
-
putea s-o cunoască, Îmbrac, liniștită, -a durerilor haină Și-aștept, răbdătoare, o stea să se nască. În drumul spre-nalt călăuză să-mi fie, Scânteile ei să mă țină aproape De dragostea pentru mister, poezie Și pentru dorința ascunsă sub pleoape. În sufletul meu, azi, se naște un cântec Suav, delicat, care tremură-n noapte... Iar stelele toate șoptesc un descântec, Uimind Universul cu tainice șoapte. Și stele și suflet se prind într-o horă Pe scena albastră, de doruri cuprinsă
ÎN SUFLETUL MEU SE ASCUNDE O TAINĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353225_a_354554]
-
ideeilor, învăluindu-se într-o mantie de mister. Este un poem care urmărește cititorul, din paginile cărții, arătând, atemporal, pilda datoriei. ... ... ... ... ... „Cine a stârnit vijelia aceea/ nimeni nu știe./ Bătrânii caiși și-au clătinat/ cu-nfricoșare/ pletele albe,/ și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ Argintul din lacrima lor/ a sporit curcubeul/ pe care, orbi/ și bezmetici,/ nu apucaseră măcar să-l zărească./ Pentru că erau muți/ și năuciți/ de dangătul stelelor,/ cineva,/ poate chiar Dumnezeu/ i-a transformat în lebede./ Astfel s-
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
și (paradoxal) de răspuns. Oricum, imaginea realizată în ziua a șaptea are ceva din suprarealismul lui Miro, ceva din explozivitatea intempestivă a lui Dali, și ceva din muzica lui Carl Maria von Weber. Auzi, domnule, să spui „ ... și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ ... ” este uluitor, iar verdictul e indubitabil: ne aflăm în fața unei poete excepționale, capabilă să esențializeze brâncușian lumea, ajutându-se de materialul cuvintelor. De fapt să o recreeze, filtrând-o prin sita personală a eului. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Ninge cu
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DRUMUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului Vineri, 1 Mai 2015 Fiecare dintre noi se naște cu drumul sub pleoape. Capătul drumului nu-l știe nimeni cât e de departe ori de aproape. Mersul pe jos din copilărie se învață! Drumul acesta întotdeauna are un nume și două sensuri în viață: unul spre sine, celălalt, spre lume. Când drumurile noastre
DRUMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352608_a_353937]
-
Acasa > Poezie > Amprente > NOAPTE DE MAI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului umbra coboară în seara senină vântu-nfioară tăcuta grădină laleaua se-nchide capul își pleacă vise timide adună sub pleoapă crinii aruncă otravă-mprejur reginele nopții pe zid prind contur creste pe boltă a lunii lumină vântu-nfioară tăcuta grădină un singur bondar bezmetic în noapte în zbor solitar prin rujele coapte atras de miros adoarme-n sulfină vântu-nfioară tăcuta grădină
NOAPTE DE MAI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352605_a_353934]
-
deschisă stăteam cu vântul la povești și singurătatea de mână te vedeam rătăcind pe drumuri întortocheate era o singură ieșire așteptam când m-ai găsit mi-ai cuprins speranța din privirea clară cu o mână am trezit visul amorțit sub pleoape cealaltă s-a eliberat simplu Referință Bibliografică: Știu de ce iubesc toamna / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 802, Anul III, 12 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ŞTIU DE CE IUBESC TOAMNA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352622_a_353951]
-
ale timpului tentacule de hidra. Cu resemnare-n suflet, în iris și-n artere Privim tabloul magic al infinitului etern Ce se așterne-n grabă c-o dulce adiere Pe umerii Pământului, un simplu subaltern. Noi, fire de nisip pe pleoapa vieții Ne amăgim cu praf de stele-n gol Cum noaptea moare-n geana dimineții Ne stingem triști, actori fără de rol. Referință Bibliografica: Reflecție despre existența / Mariana Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016
REFLECȚIE DESPRE EXISTENȚĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352667_a_353996]
-
doar stropii și tăcerea și începutul frigului iernii. Poate atunci, voi suna la telefonul multinațional și multifuncțional al Uniunii Europene, 112, șoptind... - Alo, suflete care-ți ascunzi bine trupul, tu cel fără de o mână sau un picior sau fără o pleoapă deschisă, tu cel de acasă fără de casă, sătulule fără de hrană, însetatule întins acum în patul acoperit de apele continentului din care nu poți bea, tu acela, hei, tu! Nu-ți lipsește nimic? Am pentru tine totul, ridică-te și ia
CĂRAREA DINTRE SECOLE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352700_a_354029]
-
ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să fie deranjată. Leon adormise cu
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
să mă distrez iar Briggs e un domn charmant. Abigail își ceru scuze ieșind iritată din încăpere. - Te amuză ceva, anume, domnișoară Ava ? Copiii chicoteau șușotind. Alma se forța din răsputeri să arate serioasă. Atât de mult, încât o înțepau pleoapele. -Nu, domnule! Dacă el a crezut-o un moment, când s-a întors ochii ei străluceau de veselie în contrast evident cu glasul cumpătat și mina sobră arborată. Toate hohotele de râs reprimate de buze, și-au făcut culcuș în
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
numărul de gratii, Ecoul spasmic, înghețat, își recunoaște neputința, Organele, în fața morții, se dovedesc niște pramatii, Iar anticorpii de speranță îmi părăsesc pe rând ființă. Din vise scurte, transhumate rămâne pumnul de cenușă, Un răsărit târziu de soare, atinge, maltratează pleoapa Acum o să cobor pe geam, desi intrat am fost pe ușă, Sub valsul pașilor greoi, îmi sap de unul singur groapă. Un înger negru, scos din lut, își caută timid lumină, Din crucea morții timpurii, rămâne doar orizontală, Ventriculul din
MA RASTIGNESC PE FLOAREA VIETII.. de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353576_a_354905]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TOCIRE, ÎN DIMINEȚI CU FARD Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului În dimineți naufragiate, lebedele sidefii se-anină de pleoape nevrotice tălmăcind un tatuaj tribal de pe umărul rătăcitului țipăt, cu pilaștri și palmete adâncite-n somn thanatic. Spațiul nu mai pune corset nicăieri. Doar pe compasiune încă stăpânește jugul nemilos al indiferenței și rana se cască neîncetat cu un rânjet
TOCIRE, ÎN DIMINEŢI CU FARD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353582_a_354911]
-
de -mbrățișeri pustiitoare în ochii mei foșnești mereu - un lan bătut de un zefir cu aripi line frumoaso mai vino odată de-mi ară adânc precum plugarul ogorul meu rămas pustiu pârloagă-n dulcea primăvară un ochi imens te-absoarbe-ncet sub pleoapa plină de mistere un ochi în care s-au îngropat atâta dor și-atâtea visuri și lasă anii la o parte cu nuferii decapitați pe lacul gol de-atâtea secete secat printre castele pustiite ce zac la margine de lume
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
Acasa > Poeme > Devotament > STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului Tu, picătură de rouă! Eu, picur de ploaie Strivit între pleoapele tale. Visuri, speranțe, tăcere... Gânduri hoinare, Săruturi gen fluture Noi rătăciți în căderile
STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353642_a_354971]
-
Acasa > Poeme > Devotament > STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului Tu, picătură de rouă! Eu, picur de ploaie Strivit între pleoapele tale. Visuri, speranțe, tăcere... Gânduri hoinare, Săruturi gen fluture Noi rătăciți în căderile toamnei! Incendiați de dor, Cristale de nisip Ne strecurăm în tine Clepsidră fără de sfârșit! Frunze și noi Fire de iarbă trecute în grabă! Raze de soare Mângâie
STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353642_a_354971]
-
de nisip Ne strecurăm în tine Clepsidră fără de sfârșit! Frunze și noi Fire de iarbă trecute în grabă! Raze de soare Mângâie fruntea. Iubirea deschide universuri, Atingeri, sunt flăcări Se nasc curcubeie Săruturi cascada Distanța, durere. Referință Bibliografică: Strivit între pleoapele tale / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1164, Anul IV, 09 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353642_a_354971]
-
aprinsă. La ușa ta n-am să mai bat, Că prea-i târziu și-i lampa stinsă. Și nu ești vinovat de rugi, Cum nu ești vinovat de toamnă, Și nici că ți-a venit să fugi Că norii-n pleoape lacrimi toarnă! Tu nu ești vinovat de timp, De-a rostului predestinare, De spinii care mă înghimp, De-a ta uitare, ce mă doare! Și oare cine-i vinovat De-această noapte-a despărțirii, De sufletul abandonat Amarului, dezamăgirii? De
TÂRZIU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353693_a_355022]
-
Trece mama... ori e-o nimfă Ce își mușcă buzele; Curge mir, sânge și limfă, Sunt în doliu muzele... Trece mama... ori e-o zână Ce-și hodină clipele... Șezând mână peste mână, Dedesupt aripele... Trece mama... ori e-o pleoapă Ce-și topește genele, Apă dintr-un ochi de groapă Înecând sirenele... Trece mama... ori e-o mierlă Ce-și suprimă cântecul; Îndărăt de porți de gherlă Pruncii-și mușcă pântecul... Trece mama... ori e-o piază De pe coada lingurii
LÂNGĂ MAMA, MAMELE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353690_a_355019]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎN NUMĂR Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Înfiorată de talazurile Înălțate din genuni, Închidea pleoapele Încercând să-și găsească identitatea În intervalul dintre yin și yang, În durerea celor trei ceasuri de pe Golgota, În preceptele celor patru stâlpi ai destinului, În taina celor cinci cărți sacre, În mirabilul celor șase zile ale creației, În simbolistica
ÎN NUMĂR de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353763_a_355092]
-
cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă mine să-ți sărut pleoapele, să-ți sărut bărbia cu adâncitura ei din mijloc ce-ți dă acel farmec cuceritor, irezistibil oricărei femei. Vreau să te ating, să-ți mângâi mătasea fină a părului ce-ți acoperă pieptul cu dărnicie, să-ți simt răsuflarea cum
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
poate deschide ochii... În tot acest timp cei prezenți uitaseră parcă să respire.Din nou, acea liniște adâncă. Iustin simțea toate privirile canalizate pe ochii lui. Nu s-a grăbit. Încărcat cu o răbdare de invidiat, a deschis cu prudență pleoapele, astfel încât să poată vedea foarte puțin, printre gene. Ochii săi au sesizat lumină și, involuntar, s-au închis. A simțit o strângere de mână. „Este mâna ei. I-am păstrat atingerea intactă. Nicio femeie nu are mâna atât de fină
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
de muncă asidua și cinstită”, gândi el în fracțiuni de secundă. Deschise din nou ambii ochi, la fel de încet și aproape la fel de puțin. De data aceasta, a rămas cu ei deschiși ceva mai mult timp. Apoi, a treia oară, a ridicat pleoapele cam la jumatate și a văzut mai multe umbre proiectate că pe un ecran luminos. Răbdător, a privit lung, parcă așteptând să se așeze imaginile. A închis ochii și, după câteva clipe i-a deschis din nou, în întregime, cu
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]