1,866 matches
-
pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls tot ce aveam de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tale... Maria izbucnește într-un hohot sarcastic: I s-o fi făcut Măriei sale de un borș de pește, știi colea -, cu tot dichisul, ca la mama lui... Maria! Ești absurdă cu gelozia ta! Turcii bat la hotare. Lui Ștefan îi plesnește capul de griji și alergătură. Și tu... tu cu prostiile tale! Maria obsedată, veninoasă: Cum trebuie să pută a pește când Măria sa îi face onoarea s-o strângă în brațe! Termină, Maria! Te chinui tu, îl chinui și pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
preț fără voi, "tovarășele noastre de viață". Și noi avem nevoie de înțelegere, de dragoste. Ah, cum avem nevoie de dragostea voastră! Dumnezeu a făcut bărbatul și femeia una să fie și-n pat, și-n viață. Stai așa! se plesnește el cu palma peste frunte, ia cartea ferecată în argint și începe s-o răsfoiască, să caute. Stai să vezi! Imediat! Iată! Am găsit! Să-ți citesc! Ascultă: "Vino iubitule! Sunt bolnavă de dragoste! Haidem să ieșim pe câmp, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o ia și pleacă cu picioarele altuia... Ștefan, cu același zâmbet, se plesnește peste frunte: Era să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul! Alexandru scoate un chiot de bucurie: Trăiască Domnul Ștefan! Când?! Când?! Zbor!! Răbdare. Toate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le răspundă, regretând că l-a luat gura pe dinainte. O muscă obraznică, ce nu știa cu cine are a face, îl tot bâzâia și-l tot zădăra... "Cum?" se întreba singur, nervos, alungând musca. "Cum?" A doua oară o plesnește, dându-și o palmă. Cum?! Foarte simplu: s-o facă rumeguș și să li se dea cu lingurița, le-o întoarce Ștefan, mulțumit că le-a dat peste nas. Cu îngăduința de a pune sare au miere, după pohta inimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
har... Prorocește-o și pe aiasta! Daniil tace. Ștefan îl bate pe umăr: N-ai teamă. Ți-am făgăduit doar: Voronețul... O să mă străduiesc să-mi țin cuvântul... Fii pe pace! Ai mai văzut drac mort? râde el și se plesnește peste gură. Iar am sfeclit-o! Ți-am spurcat bisericuța cu drăcușori... Cum plec, fă o sfeștanie, o molitvă de curățire; afum-o cu tămâie, spal-o cu agheasmă... Mulțămesc de găzduire și de povața cea bună, spune Ștefan și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceea, mult timp după aceea mi-am dat seama că, atunci ca și mai târziu, ceva din operă nu se potrivea deloc cu epoca. Anume: extraordinara lamentație a nebunului. În anii ’50, dar și în anii ’60, ’70, Uniunea Sovietică plesnea de triumfalism. Perioada tulbure, de la începutul secolului al XII-lea, așa-numita „smuta”, evocată în creația compozitorului rus, contrazicea stânjenitor contextul istoric. Abia Rusia de azi, traversând dramatic „smuta” sfârșitului de secol XX, oferă fundalul ideal pentru geniala plângere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și mă ruga să o chem pe nevasta lui la telefon sau să mă duc să-i comunic acesteia ceva, ceva care comporta un răspuns. I-am spus să aștepte la telefon și... n-am ieșit din casă. Capul îmi plesnea, curtea interioară era, pur și simplu, troienită de nămeți. În starea mea, mi se părea o nebunie să ies afară. Și totuși, omul aștepta... M-am frământat astfel câteva minute, fără să mă pot decide să mă duc să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cum să nu întârzii la cămin în atari împrejurări, cum să reziști ispitei unor asemenea bunătățuri? Am nutrit o clipă iluzia că totul se va sfârși cu bine și că amenințarea care plutea deasupra capului colegului și prietenului meu va plesni ca un balon. A intervenit însă apoi ceva, nu îmi amintesc ce, și lucrurile au luat din nou o întorsătură dramatică. Din sală a protestat cineva, și acel cineva, cu uimire a trebuit s-o constat, eram chiar eu; imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
roba neagră și cu pălăria de aceeași culoare și cu boruri alungite în față și spate ca niște jgheaburi și a spus : „Calomnia ! (nu era opera, era piesa). Calomnia e ca un vânt ușor de seară... și se umflă și plesnește...”, ei, bine, pe mine m-a cuprins o panică îngrozitoare, am zbierat mai tare decât cu o zi înainte și am fost scos din sală, spre și mai marea rușinare a alor mei ! Dar vreau să spun că am avut
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește: că eram fericit, pentru că circulă părerea foarte răspândită că a fi copil înseamnă să plesnești de fericire, doar pentru că ești copil. Eu cred că, în realitate, copiii au o sensibilitate atât de acută încât sunt ființele cele mai înclinate către nefericire. Este drept că un copil poate fi făcut fericit cu foarte puțin. Dar copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
masa de operație, unde doi chirurgi l-au examinat rapid și, cu un ferăstrău și alte instrumente de tortură, după ce l-au anesteziat, au tăiat piciorul drept al lui Burcea, de sus, mult deasupra genunchiului. Nu am uitat niciodată cum plesnește într-un lighean un picior abia tăiat. Un chirurg mi-a arătat o schijă care, neobservată, îi secționase, ca un brici, artera femurală. "Bravo vouă!", ne-a spus doctorul, adică bravo că-l adusesem la timp, "în câteva minute se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
veneam acasă voios cu „căruța” cu lemne, adică cu cele câteva vreascuri și buturugi. De altfel, în ceea ce mă privea pe mine, nici nu doream să fie prea groase, căci după ce soldatul le azvârlea din căruță în fața porții și pleca plesnind mulțumit din bici și trăgând cu sete din țigară, eu trebuia să le duc în magazie și să le sparg pentru foc. Fierăstrăul gazdelor se rupsese de mult, și de aceea trebuia să le despic întâi în lungime și apoi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ordine ramele de tablouri și cornierele. Puținul mărunțiș pe care îl primea îl consemna punctual mamei. A rămas pe lângă acest magazin de vechituri câțiva ani, până când i s-a întâmplat o nenorocire. Într-o zi, în spatele prăvăliei, se auzi un plesnit peste ceafă și răsunetul unei voci furioase: «Pleacă să te faci preot, că nu ești bun de nimic altceva!». Neîndoios, cu acea ocazie, Giovanni a făcut o mare greșeală. Înrăma diploma unui client. Din neatenție i-a scăpat din mână
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Brîncoveanului: "Aolio! Aolio! că va pune taica pungă dă pungă din București până în Țarigrad; și, zău, nu ne va lăsa așa, și iar ne vom întoarce cu domnia îndărăpt". Muntenii care nu putuse păgubi lui Antioh-vodă "numai se trânteau și plesneau de ciudă". Duca, abia înscăunat, dacă auzi că Antioh, posibil pretendent, este scos din închisoare, "îndată se îmbrăcă cu cămeșă de ghiață". Avea casă grea "cu mulțime de mîncăi" și îi fugiră curând boierii "și-și aprinse poalele de toate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc. Poetul are predilecție pentru zgomotele naturii, executate pe orge grave; torente: Urechea mea ascultă torentul ce plesnește, Talazul ce se sparge de malul său plângând... huiete ale apelor: Din vreme-n vreme numai de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un uiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărătate valuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Ion Caragea. Cu cât înaintează în veac, Zilot se dezvăluie ca o adevărată tombateră, făcând caz de evghenie, el boier mărunt, și numind "rebelii" toate mișcările generoase. De cariera lui Tudor Vladimirescu se arată foarte plictisit: "de unde să-mi plesnească în capu-mi că el hrănește în duhul lui aceasta ce văzum". Regulamentul organic i se pare foarte bun, iar pentru "Costuța" (Constituție) are numai ocări. La 1848 nu vede decât hoțomani și țigani ridicați contra "ristocraților". Totul e zugrăvit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Priveliștea silvestră ardeleană, vechimea etnică, sănătatea rasială conduc la o poezie a vigoarei aspre, a stăpânirii pământului, congenere oratoriei lirice a lui Whitman și a lui Esenin. Emil Giurgiuca are sentimentul viguros al lanului: Înfig într-un snop galben secerea. Plesnit de soare-n umere cu bice Mă culc în ierbi de smalț sub cocostârci de spice, Seninul fulguie pe pleoapa mea. Grigore Popa, "cel dintâi poet din satul lui", cântă muntele, sora lui pădurea, pe mama, pe tata, fundamentalele aspecte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lor. Pentru a ne dezmetici puțin din această sminteală, să încercăm a face ceva lumină în întunecimile lor. Se știa limpede atunci prin secolele V-ll î.e.n. cînd ei încep să-și încropească conceptele religioase iar din secolul ll î.e.n. cînd plesnesc în soare scrierile apocaliptice, că filistenii și egiptenii veneau din același neam. Ivriții spun în textele de mai sus că filistenii și canaaniții erau rude foarte apropiate, iar în prezent, bazîndu-se pe acest șiretlic - cea mai nobilă trăsătura de caracter
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
că Moșe a primit-o de la Iahwe, Tora, este de fapt numele scrierilor băștinașilor canaaniți/filisteni cu sensul de Cartea taurului solar sau Tora, adică o cale de urmat pentru a te face mai bun și mai drept. Ca să le plesnească rînza în ei de atîta venin, mai vin cu cuvintele emegi tor și tora care înseamnă ,,taur” sau ,,staul”. Tora, în ebraica veche este impropriu tradus prin ,,lege”, sensul cuvîntului fiind de ,învățătură” sau „direcție.”, deci ei nu au dat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
curvă. Ce ciomege merită istoricii români care ne tot vîntură prin cap pentru veșnică îndobitocire, puhoaie de indo-europeni și alte seminții că nu le mai știi de un-de le scot ca să ne smintească și să ne tîmpească pînă ne vor plesni căpățînele. O afumătură de ardei iuți secăturilor, v-ar face mințile mai sprințare! Cratipos a scris o amplă istorie a războiului peloponesian purtat între anii 431-404 î.e.n. Atenienii cheamă în ajutor pe Sitalkes(431-424 î.e.n.) regele tracilor-odrizi, care vine cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se poate vorbi despre maturizarea poetului, care acum își deplânge „adolescența cu ochii roși de ne-ntâmplare” (Adio, tinerețe). Nucul, pom care semnifica tradiția și stabilitatea pentru poetul-tată, la fiu devine un simbol lipsit de consistență: „Nucul dintre două veacuri/ plesnește la prima atingere/ a îngerului care nu mai/ există nici în poveștile bunicilor” (Fluturi albi). Discursul se transformă, devenind mai transparent, mai solemn, cu accente religioase sau patriotice, tot mai frecvente fiind poemele istorice: Ultima seară a lui Iancu, Domnu
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
brățările Îngropate În carne. Eu am zis multe atunci. Ăsta e adevărul. I-am amenințat că trebuie să răspundă Într-o zi pentru crimele care le fac... Și tot vorbind eu..., la un moment dat, am simțit că mi-a plesnit gura și că Îmi curge ceva cald... Era sânge... Mă plesnise Goiciu. Nu mai trăiesc nici Cozma, nici Șerban, Dumnezeu să-i ierte, să vă spună, dar eu, instinctiv, am adunat scuipatul și sângele din gură și l-am scuipat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adevărul. I-am amenințat că trebuie să răspundă Într-o zi pentru crimele care le fac... Și tot vorbind eu..., la un moment dat, am simțit că mi-a plesnit gura și că Îmi curge ceva cald... Era sânge... Mă plesnise Goiciu. Nu mai trăiesc nici Cozma, nici Șerban, Dumnezeu să-i ierte, să vă spună, dar eu, instinctiv, am adunat scuipatul și sângele din gură și l-am scuipat pe Goiciu... Cred că inconștient am făcut asta, că n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-ar fi procedat așa, mai cu seamă În situația lui, că și el era deținut, dacă era vorba de aia... Apoi muștruluiau și Îi luau la ochi și la bruscare În baracă: „Nu ți-ai făcut norma!”. Și mai plesnea pe câte unu’. Așa a fost Gherman... Deci erau doar lovituri cu palma, cu pumnul, nu bătea regulat? Nu, nu o bătut! N-o exagerat, cum am auzit că s-o bătut În platou, legat de un stâlp și bătut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]