4,286 matches
-
un nou apus. Azi măria sa Luminosul își încântă privirea din răsărit, admirând împărăția Toamnei. Tocmai a zărit oarecare mișcare pe malurile râului cu ape albastru întunecate care străjuiește hotarele proprietății prea nobilei doamne. Pe maluri sinuoase umbrite de sălcii plângătoare plopi, anini, cedrii și stejari înalți cu trunchiuri seculare, pe care doi oameni voinici abia dacă reușesc să-i îmbrățișeze, se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
mă hrănesc cum pot, cât pot și de unde pot să aleg ar însemna să dau cu piciorul zilelor puține cuvinte arunc, mă scufund în baia de busuioc înflorit, în mine, în tine și mă întind peste vale și grind. din plopi ruguri se aprind când nu m-aștept iau sau trag fumul în piept și așa cum mă vezi mă îndrept spre întâia clopotniță baniță bântuită azi de ruguri din plopii despre care vorbii. din amvon se aude citania, liturghia mă gândesc
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
mine, în tine și mă întind peste vale și grind. din plopi ruguri se aprind când nu m-aștept iau sau trag fumul în piept și așa cum mă vezi mă îndrept spre întâia clopotniță baniță bântuită azi de ruguri din plopii despre care vorbii. din amvon se aude citania, liturghia mă gândesc la chilia în care se scriu cântece de pe Olt nu pot să nu le ascult. un tumult mă plimbă printre frați, printre bărbați adevărați le spun să mă aștepte
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doina-sufletul meu Am auzit o doină pe cărare- Plângea încet din frunză pe-nserat, Și liniștea era atât de mare Că am rămas în loc și am ascultat! Sus la răscrucea dintre dealuri, Plopii înalți își tremurau Neliniștitele lor gânduri, Și frunzele grăbit șopteau. Iar plânsul doinei l-auzeam mai tare Și am pornit să-l caut prin poieni; Era în el tristețe și chemare Și un dor parcă venit din alte vremi. Dar
DOINA-SUFLETUL MEU de NINA DRAGU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374137_a_375466]
-
doare-n cot de creștini și sunt foarte îngrijorați să nu-i supere... de asta îi cam ucid pe creștini pe alocuri, când au ocazia... ...................................................... Stau și mă uit la soarele călduț de sfârșit de Octombrie care apune, la frunzele plopilor care foșnesc neliniștite în bătaia vântului, la mașinile și la oamenii necunoscuți despre care mă gândesc: Sigur sunt buni. Nu cred că sunt atinși de MAGIC, de ocult sau de Satana. Dar ceva parcă plutește în aer. Doamne, parcă sunt
MAGIC SI OCULT de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375329_a_376658]
-
tremurânde, să-mi șteargă fața-n lacrimi și durerea mea din piept... Unde-ai fost? mi-e gândul înserare, dar zorii îi aștept, să-ți fiu din nou icoana zugrăvită în răsărit de soare... oftezi lângă izvor, unde iedera înconjoară plopul și templul e-n ruină... cât chin, ce jale și cât dor... în struna lirei te strig,te chem... de dorul ce se frânge... pân`și cerul mă aude și amarnic plânge. În veacul ieftin, cea mai scumpă plată e
TU EŞTI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375600_a_376929]
-
-n zori, Trimite raze calde grădinilor cu flori. Sunt doar un strop de rouă picat din cerul sfânt, Sunt adierea caldă a suflului de vânt, Sunt doar o picătură din vastul univers, Adeseori, sunt rima din coada unui vers. Sunt plopul cel înalt,legănat în tăcere, Sunt pruncul fără mamă ce-așteaptă mângâiere, Sunt chip de zână bună,sau rea sunt uneori, Si-atunci când mă dezlănțui sunt fulgerul din nori. Sunt ca un vultur ce scrutează-n tăcere zarea, Sunt valul
TRĂIRI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372322_a_373651]
-
I PORUNĆA ŚO’ Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului khujsa o gonisença patrina, ekh angal, ekh palal, cidesa an tuθe zorales andar ekh thuwajj pa, dikh, brisa o plopi angaldan, na mukesa leș rahaci, dandarca leș, ingelca sigo, să pwo sigo, ekh okjos phirro, ekh phando, ekh lela solax, ekh xasala, źipos, k-o agor, o misirinqo masik astarla te buxarzol, si ekh pinʒis zabarime, naś
I PORUNĆA ŚO’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372524_a_373853]
-
apus, Plutind un zbor etern de vultur ce sfășie un nepătruns, În fiecare zi descarcă neliniștiri în oseminte, Un drum abrupt, ostil,coboară, purtat în vieți neprihănite, Într-o urzeală-s prinși în chingi, nestins alean de chin în loc, Și ploapele sunt prinse-n vise, dorințe-n răni ce ard un foc, Și vi și morți, și tineri ani, etern ei respirând bătrâni, În ochi se scaldă-un suflet veșnic cuprins de stele cu fântâni, Venind pășește viu prezentul, trecutul este
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
limba noastră și luând forma cuvintelor ce ne leagă precum iubirea, precum aerul de acest pământ dulce ca limba română precum Eminescu. Ca aerul și seva, EMINESCU... Îi aud pașii venind dinspre lumină Și foșnetul stelelor în părul LUI Când plopii fără soț îl așteaptă să vină La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui. Coborâd dinspre Carpați îI aud uneori Cu fruntea împodobită de gânduri Pe cărări de-argint și flori De tei presărate rânduri, rânduri. Îi aud glasul
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
freatică a poetei cu Bacovia, cu atmosfera orașului unde plouă mereu și “Bacovia privește în pământ / ochi împăienjeniți / în jurul lui / orașul / cearcăn de lumină / prea violet / să îndure primăvara / plouă întruna / plouă cu spume / un pumn de frunze / tânguie tăcut / plopii s-au contopit cu umbra / vântul șuieră prin turle / din luna zgribulită / ies lilieci / noaptea-i de plumb / toamnă oriunde / dar nu ne pasă / cu sufletele suflecate / ne iubim ca doi nebuni. (Ca doi nebuni). Cred că nici un poet nu
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
și fructele sale - migdalele - a fost cunoscut omului din cele mai străvechi timpuri, fiind menționat de 11 ori în Biblie - cartea sfântă a creștinilor. Prima menționare se găsește în Geneza, prima carte din Biblie: ”Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despuiat de pe ele fâșii de coajă, și a făcut să se vadă albeața care era pe nuiele.” Geneza 30:37 O altă menționare interesantă, aflată în aceeași carte a Genezei, este următoarea: ”Israel, tatăl
MIGDALELE! de VITALIE BURIAN în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344826_a_346155]
-
de ce și-acum în zori Te dor chemările...și ce durere! Și albele ninsori ce-o să ne-ascundă În suflet prea curând, târzii păreri Te-or toieni în gând. Și mă inundă Din nou tristețea surdă...ce dureri! Salcâmi și plopi vor mai foșni timid În ochii mei voi priponi visare Să-ți dăruiesc iubirea când deschid Ferestre spre lumină...și ce doare Că eu îți dau ce tu nu mi-ai cerut Și multele-ntrebări nu m-au durut... Referință
ŞI CE DOARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345867_a_347196]
-
pământul și voi respira ca el Îmi vor crește flori pe frunte, m-or ascunde rădăcini Un copac în pragul serii va îngenunchea fidel Să mă apere de teamă, să-mi mai cumpere din vini... Și pe brațe-or plânge plopii, ca-ntr-un vers nevinovat Ghiocei vor face umbră cu miresme de copil Ploi spăla-vor umbra morții de cenușă și păcat Nopțile-și vor plânge norii într-un dans tăcut, subtil... Și în pumni voi aduna, amintirile albastre Firul
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345866_a_347195]
-
răgușită și toți se împrăștiară pe tăcute ca potârnichiile la paturile lor. Marin rămase singur în noapte, privind peste gratii luna care se ridica maiestoasă pe cerul senin. Toaman își intrase în drepturi, bătea vântul, zburătăcind frunzele uscate din niște plopi înalți care sunau trist. Marin adormi cu gândul la ghemotocul lui de fată pe care-l lăsase înfășat în pat. Visă un vis. Trecuseră peste treizeci de ani, venise acasă, găsise fata mare, măritată la casa ei, nevasta era moartă
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
12 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului să nu fugim din amintiri acolo găsim raiul pe pământ și neperechi albastre de dor zburând cu aripi de libelule seara când luna vindecă singurătăți și ne mângâie pe obraz să pășim încet printre plopii incendiați către dragostea noastră care ne-așteaptă la răspântii printre ploi de stele și licurici înainte de Paști în luna dulce-a lui april ne sărută îngerii și părul tău trece prin mine ca un râu părul tău de aur prăfuit
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
ce spunea Cristina. Când aceasta a văzut că nu este ascultată, pur și simplu s-a culcat cu fața la perete, precum un copil bosumflat că a fost certat de părinți. Se făcuse dintr-o dată liniște în cameră. Se auzea doar foșnetul plopilor din grădina de vară. Furtuna se mai liniștise. Nu mai spulbera nisipul. Ana privea din balcon în grădină. Ospătarii schimbau fețele de masă pline de praful fin și nisip adus de pe plajă de rafalele vântului, cu altele curate. Se pregăteau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
își spuse ea cu regret. Uitase să-și ia de acasă și aici nu merita să cumpere un alt aparat foto. „Oare unde o fi Emilian, de nu a apărut pe malul mării? El poate să privească spectacolul din cameră, plopii nu ajung cu ramurile până la etajul cinci.” continua ea dialogul cu sine. Ana se gândea din nou la el. „Cine l-a adus tocmaipe plaja din Saturn ca să-l întâlnesc? Nu puteam să vin șieu în altă perioadă, ori cel
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
-Restul - se întrebă Eminescu - care rest? Iar tăcură și urcară un deal molcom prin împrejurimile Vienei. Și ce lună se ridicase pe cer, curată ca Sfânta, străjuită de mii de stele, paji în cinstea Măriei-Sale! Și adia vântul și foșneau plopii și cântau, cântau apele Dunării. Ajunseră, fără să știe când, la Templul lui Tezeu care strălucea-n lună ca un zid părăsit. Eminescu îi povesti toate întâmplările legate de el din antichitate: -Tezeu este eroul Aticii, el a răpit-o
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
viața ne spală de viață. Mereu suntem cu zborul in somn durerea e pala de OM, doar zborul aduce unui poet misterul, care-i de preț. Se lasă noaptea, zborul e orb sunt închis în apa din ort, se leagănă plopul în infinit doar dorul din suflet e definit. Bună dimineața, spuneam, norului din aval! Referință Bibliografică: Zborul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1213, Anul IV, 27 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa : Toate Drepturile
ZBORUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347973_a_349302]
-
se interpuneau “vocile” mai aprig, iar cu o mână în aer încerca a le alunga - râsetele colegilor.. -‘Ce umilință!” își spuse. Privind la frunze acum, i se păreau mai luminoase că niciodată în acel început de seară. Rupse una din plopul înalt de lângă el, ce avea crenguțe mici înclinate în jos și îndrepta acea mică verdeața către soare privind prin ea. Observa viața ei strălucitoare acum, netezimea, forma, ‘vinișoarele”, dar mai ales lumină/viața ei: “oare ar mai fi la fel de strălucitoare
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
din 27 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului MOTO: „În visuri și în dragoste nu există lucruri imposibile.” Janos Arnasy 12. Când dragostea intră pe fereastră Când Ana părăsi plaja devenită prea fierbinte și ajunse la răcoarea camerei protejată de umbra plopilor ce-i mângâiau ferestrele cu crengile lor foșnitoare, era încă marcată de cele întâmplate în apa mării între ea și Emilian. Se gândea că parcă citise undeva niște versuri care se potriveau foarte bine cu starea ei psihică din ultimele
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
frumoasă și atât de dorită? se tot întreba Ana, răsucindu-se în pat. Oare să mă fi îndrăgostit cu adevărat de acest bărbat misterios, sosit în calea mea adus de valurile marii, de briza zorilor de ziuă, sau de foșnetul plopilor ce-mi cântă la fereastra camerei? Da, au dreptate poeții, dragostea este vântul ce sărută cerul, îmbrățișează marea sau lacrimile de fecioară ce curg din adâncurile sufletului pur, ori un dor nestins și de neînțeles uneori. Ea nu a întâlnit
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
Eu aseară mă uitam la stele și în gând te-am trimis să privești cerul de la tine din cameră, iar acum văd că nu a fost așa de greu să o faci, camera voastră nu are fereastra acoperită de crengile plopilor din grădină ca a noastră. - De ce să privesc cerul? întrebă vesel Emilian. - Ca să mă descoperi ascunsă într-o stea, undeva, pe bolta înstelată de aseară. - Și? Te-am descoperit? râse el de copilăriile ce-i trecuseră Anei prin cap. - Se
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
brațele, în timp ce Ana dădu perdeaua la o parte și deschise ușa balconului să vadă dacă furtuna din visul ei chiar exista într-adevăr. Se auzea freamătul mării și valurile ce se spărgeau de stabilopozii digurilor de apărare a plajei, iar plopii își legănau cu tărie crengile, producând un șuierat și un freamăt specific furtunilor. „Mda, astă seară s-a dus cina romantică promisă de Emilian, dacă va începe să plouă sau se va înteți furtuna”. Se uită printre copaci spre scena
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]