3,630 matches
-
de număr. În consecință, combinarea cu entități +plural nu este blocată. În română, numeralul ordinal este marcat pentru singular, blocând combinarea cu substantive la plural. O posibilitate de a exprima ordinea pentru nominalele +plural este folosirea articolului definit cel la plural, urmat de prepoziția de și de numeral: (67) a. Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru; și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. (www.basilica.ro, text religios) b. Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
rău degeaba au un manager bun. Din păcate, manager bun nu am întâlnit, iar cu cei de-al doilea sunt cluburi care nu duc lipsă de asemenea specimene. (www.porumbei.ro, comentariul unui cititor) În GD cei de-al doilea, pluralul entității denotate este exprimat prin articolul definit cei, care suplinește incapacitatea numeralului ordinal de a exprima pluralul. Articolul definit și numeralul ordinal sunt legate prin prepoziție, deoarece, din cauza nepotrivirii trăsăturilor lor de număr (plural vs. singular), cei doi termeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
al doilea sunt cluburi care nu duc lipsă de asemenea specimene. (www.porumbei.ro, comentariul unui cititor) În GD cei de-al doilea, pluralul entității denotate este exprimat prin articolul definit cei, care suplinește incapacitatea numeralului ordinal de a exprima pluralul. Articolul definit și numeralul ordinal sunt legate prin prepoziție, deoarece, din cauza nepotrivirii trăsăturilor lor de număr (plural vs. singular), cei doi termeni nu pot fi adiacenți, întrucât nu se poate stabili o relație de acord între ei: (68) *cei al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În GD cei de-al doilea, pluralul entității denotate este exprimat prin articolul definit cei, care suplinește incapacitatea numeralului ordinal de a exprima pluralul. Articolul definit și numeralul ordinal sunt legate prin prepoziție, deoarece, din cauza nepotrivirii trăsăturilor lor de număr (plural vs. singular), cei doi termeni nu pot fi adiacenți, întrucât nu se poate stabili o relație de acord între ei: (68) *cei al doilea, *cei al treilea Prin inserarea prepoziției de este "salvată" construcția. De are în grupul nominal un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural și la feminin plural, acordul în caz în GD este marcat la unele forme pronominale: (80) a. prietenului acestuia b. prietenilor acestora c. prietenelor acestora Adjectivele nu marchează acordul în caz la masculin singular și plural și la feminin plural: (81) a. prietenului bun / *bunului b. prietenilor buni / *bunilor c. prietenelor bune / *bunelor Lipsa acordului în caz a lui al este legată de statutul său în cadrul GD, de marcă a cazului genitiv. Al, în componența căruia se regăsește articolul definit
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
antepuse substantivului centru (al Mariei tată, al meu prieten). Într-un context similar, cu antepunere, cel este forțat să marcheze cazul genitiv sau dativ, datorită faptului că este primul element cu trăsături phi din GD. La G/ D, formele de plural ale lui al se întâlnesc în limba standard, iar formele de singular alui (masculin) și alei (feminin) sunt rare și au un caracter colocvial: (83) a. ?alui meu (prieten vechi) b. ?alei mele (prietene) c. alor mei (prieteni) d. alor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
colege a noastre - standard b. unei prietene ale mele, unei colege ale noastre - colocvial c. unei prietene a mea, unei colege a noastră - colocvial d. *unei prietene ale mea, unei colege ale noastră Sintagmele similare cu masculin singular și cu plural (feminin ori masculin) nu prezintă acord în caz al lui al: (85) a. unui prieten al meu b. *unui prieten alui meu (86) a. unor prieteni ai mei, unor prietene ale mele b. *unor prieteni alor mei, *unor prietene alor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominale în cazul genitiv, al neintroducând un nou grup sintactic. În lectura bi- /multireferențială, sunt coordonate grupuri nominale, iar al introduce un nou grup sintactic. Cele două lecturi se corelează cu posibilități de acord predicativ diferite - la singular sau la plural: (94) a. Firma lui Ion și a lui Dan a fost înregistrată la Registrul Comerțului. - lectură monoreferențială b. Firma lui Ion și a lui Dan au fost înregistrate la Registrul Comerțului. - lectură bireferențială Al poate introduce un nou referent în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ta b. înaintea mea, a ta și a ei / *înaintea mea, ta și ei Un alt context interesant pentru utilizarea lui al în sintagmele coordonate este acela în care, fiind vorba de mai mulți referenți, se folosește un substantiv la plural pentru a-i desemna, iar acesta este urmat de două / mai multe genitive sau pronume posesive coordonate, la singular: (100) a. trupurile femeii și copilului b. ...iar după două ore au scos trupurile femeii și al copilului (www.curierulnational.ro
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trupurile femeii și al copilului (www.curierulnational.ro) c. trupul femeii și al copilului Sintagmele din exemplele (a) și (b) de mai sus sunt sinonime cu sintagma din exemplul (c). Dacă substantivul care introduce în discurs entitățile posedate este la plural, există posibilitatea de a-l utiliza pe al sau nu. Neutilizarea lui al se justifică prin faptul că ambii referenți (ambele entități posedate) au fost deja introduse prin substantivul la plural antecedent; prezența lui al ar putea introduce un nou
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
106) a. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai mi-a spus... - nepoliticos b. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Dânsai / dumneaeii / Domnia Eii / Domnia Sai mi-a spus... - politicos (în diverse grade) 4.4.2. Său cu valoare de plural în româna veche și modernă În limba română veche și modernă, până pe la începutul secolului al XX-lea (vezi TILR, III), formele de persoana a III-a puteau avea referent +plural, spre deosebire de limba actuală, când se folosesc doar pentru referenți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
diverse grade) 4.4.2. Său cu valoare de plural în româna veche și modernă În limba română veche și modernă, până pe la începutul secolului al XX-lea (vezi TILR, III), formele de persoana a III-a puteau avea referent +plural, spre deosebire de limba actuală, când se folosesc doar pentru referenți +singular: (107) a. ...că numai dobitoacelei nu știu lucrurile mai marilor săii (Scurtă cunoștință, în vol. Școala Ardeleană, I, p. 151) b. Așa sunt oameniii carii nu-și văd lucrurile salei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Budai Deleanu, Țiganiada) c. româniii [...] aduseseră cu sinei din prima patrie nește idei ciudate (B. P. Hasdeu, Ioan Vodă) În româna contemporană, valoarea +referent plural a pronumelui posesiv de persoana a III-a a dispărut, singura formă pronominală folosită la plural fiind din paradigma pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-a manifestat o bună perioadaă de timp, a dus la eliminarea posesivului, la plural. La singular însă, concurența nu a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dispărut, singura formă pronominală folosită la plural fiind din paradigma pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-a manifestat o bună perioadaă de timp, a dus la eliminarea posesivului, la plural. La singular însă, concurența nu a dus la eliminarea posesivului și nici la o specializare semantică clară a formelor. În foarte multe contexte, ele sunt interșanjabile. Pronumele personal în genitiv, la singular, exprimă, în plus față de posesiv, genul referentului. Această
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a contribuit la păstrarea ambelor tipuri de forme la singular. Când este relevant sau cunoscut genul referentului, se poate folosi pronumele personal în genitiv. Când genul referentului nu este cunoscut sau nu este relevant în context, se folosește posesivul. La plural, pronumele personal nu exprimă genul referentului, existând o singură formă pentru ambele genuri (lor). În absența unor forme diferite de gen, lipsa unei diferențe semnificative între posesiv și personal la plural a contribuit la eliminarea uneia dintre forme. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu este relevant în context, se folosește posesivul. La plural, pronumele personal nu exprimă genul referentului, existând o singură formă pentru ambele genuri (lor). În absența unor forme diferite de gen, lipsa unei diferențe semnificative între posesiv și personal la plural a contribuit la eliminarea uneia dintre forme. Se poate face o analogie cu alte limbi, în care persoana a III-a are mai multe forme la singular, decât la plural. De exemplu, în engleză, în funcție de gen, sunt trei forme de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
gen, lipsa unei diferențe semnificative între posesiv și personal la plural a contribuit la eliminarea uneia dintre forme. Se poate face o analogie cu alte limbi, în care persoana a III-a are mai multe forme la singular, decât la plural. De exemplu, în engleză, în funcție de gen, sunt trei forme de pronume personal la singular (he - masculin, nominativ, she - feminin, nominativ, it - non-uman / copii foarte mici38, nominativ și acuzativ; him - masculin, acuzativ, her - feminin, acuzativ și genitiv, its - non-uman / copii foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de pronume personal la singular (he - masculin, nominativ, she - feminin, nominativ, it - non-uman / copii foarte mici38, nominativ și acuzativ; him - masculin, acuzativ, her - feminin, acuzativ și genitiv, its - non-uman / copii foarte mici, genitiv; his - masculin, genitiv) și una singură la plural (they - nominativ, them - acuzativ, their - genitiv). În franceză, la acuzativ formele atone marchează distincția masculin vs. feminin doar la singular (ex. le - masculin, singular, acuzativ, la - feminin, singular, acuzativ, les - feminin sau masculin, plural, acuzativ). Și reflexivul accentuat a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În franceză, la acuzativ formele atone marchează distincția masculin vs. feminin doar la singular (ex. le - masculin, singular, acuzativ, la - feminin, singular, acuzativ, les - feminin sau masculin, plural, acuzativ). Și reflexivul accentuat a fost înlocuit tot cu pronumele personal la plural, prin analogie cu situația de la posesiv, în cadrul unui proces mai general de pierdere a valorii +referent plural a formelor posesive și reflexive 39: (109) a. *Tinerii se salută între sine. b. Tinerii se salută între ei. 4.5. Pronumele de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
datorită desinenței ă, care nu este simțită ca exclusiv feminină deoarece ea se regăsește și în flexiunea masculinului (tată, popă etc.). În schimb, u din însuși este simțit ca exclusiv masculin. În plus, ă se regăsește și în flexiunea de plural a unor substantive neutre neregulate (ou-ouă), deci "însăși nu este atât de tranșant din punctul de vedere al opoziției singular / plural" (1981: 149). Această explicație este discutabilă, deoarece morfemul ă este foarte rar în flexiunea neutrului (doar la pl. ouă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În schimb, u din însuși este simțit ca exclusiv masculin. În plus, ă se regăsește și în flexiunea de plural a unor substantive neutre neregulate (ou-ouă), deci "însăși nu este atât de tranșant din punctul de vedere al opoziției singular / plural" (1981: 149). Această explicație este discutabilă, deoarece morfemul ă este foarte rar în flexiunea neutrului (doar la pl. ouă) și a masculinului (sunt doar câteva substantive masculine care la singular se termină în -ă). Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
d. *Aceasta este o droaie. (clasa C) (iii) posibilitățile de acord predicativ Când se află în poziția de subiect, substantivele din clasa A permit doar acord la singular, substantivele din clasa B permit și acord la singular, și acord la plural, iar substantivele din clasa C acceptă doar acordul la plural: (34) a. Guvernul a votat / *au votat pentru mărirea pensiilor. (clasa A) b. O haită de lupi ne-a înconjurat / ne-au înconjurat. (clasa B) c. O mulțime de mere
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord predicativ Când se află în poziția de subiect, substantivele din clasa A permit doar acord la singular, substantivele din clasa B permit și acord la singular, și acord la plural, iar substantivele din clasa C acceptă doar acordul la plural: (34) a. Guvernul a votat / *au votat pentru mărirea pensiilor. (clasa A) b. O haită de lupi ne-a înconjurat / ne-au înconjurat. (clasa B) c. O mulțime de mere *a căzut / au căzut de pe tarabă. (clasa C) d. O
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mere *a căzut / au căzut de pe tarabă. (clasa C) d. O droaie de copii *alerga / alergau prin curte. (clasa C) În general, substantivele care au valoare colectivă doar contextual, metaforic se încadrează în clasa C deoarece nu acceptă acordul la plural: (35) a. Au trecut un amar de ani. a'. *A trecut un amar de ani. b. Au sosit o avalanșă de scrisori la redacție. b'. *A sosit o avalanșă de scrisori la redacție. c. Au trecut un car de ani
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
găleată de bani erau ascunși sub saltea. g'. *O găleată de bani era ascunsă sub saltea. h. Un munte de cărți erau în mijlocul camerei. h'. ?? Un munte de cărți era în mijlocul camerei. Substantivele din clasa A nu admit acord la plural nici când sunt urmate de un substantiv la plural care aduce precizări suplimentare referitoare la membrii grupului: (36) a. O asociație de proprietari a acționat / *au acționat statul în instanță. (cf. Ionescu, 2009) b. Un guvern de liberali nu va
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]