2,024 matches
-
combinat, nu trebuia semnătura Aprovizionării, zic eu, retrăgîndu-mă un pas, rotindu-mi privirea peste toată încăperea. Într-unul din cele două fotolii din fața biroului stă doamna blondă, venită după cele două tone de filamente de treizeci. Își bagă mănușile în poșetă și se așază mai bine în fotoliu, semn că abia a intrat și ea. "Te cunosc de undeva, frumoasă doamnă, și nu-mi dau seama de unde...", îi zic, învăluind-o într-o privire. O, desigur! exclamă Brîndușa. Așa-i! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stația ta...) Să mă consolez cu gîndul că "tot răul spre bine"?... Cineastul fără "bătaie de cap" plecase de mult. Alături de mine, pe scaunul său, Mariana a făcut un gest: Știi, Mihai... Mi s-a părut că și-a luat poșeta și-a vrut s-o deschidă, ceea ce m-a făcut s-o opresc brusc: Nu, Mariana. Ați fost invitații mei... Și cu polița cum rămîne?... Am ridicat privirea spre ea: răutatea o făcuse la fel de frumoasă ca acum zece ani, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ia cheia. Urcăm cu liftul pînă la etajul șase. Cristina deschide ușa camerei 604, îmi face semn să intru, închide ușa în urma mea și bagă cheia în ușă, pe dinăuntru. Doamne, ce cald e aici! zice, aruncîndu-și din mers mănușile, poșeta și haina de blană pe fotoliul de la capătul patului, din fața oglinzii. E trei și cîteva minute, arată spre ceasul de la mîna sa. Pînă la ce oră aveți program? Patru, răspund, rămînînd în ușa camerei. Te rog, lasă-ți scurta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
explic Cristinei?!... Căci trebuie să-i explic. Nu pot ieși din cameră hoțește, ca un laș... Ridic încet privirea. Ochii Cristinei, mari, cu albul proeminent în jurul pupilelor, mă privesc lung, fix. Îmi plec din nou privirea. Vrei să-mi dai poșeta? îmi arată doamna Cristina cu mîna fotoliul pe care și-a aruncat haina de blană. Mă ridic de pe scaun, scot de sub blană poșeta și i-o duc, așezînd-o pe pat, lîngă mîna ei. Cristina se ridică în capul oaselor, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
albul proeminent în jurul pupilelor, mă privesc lung, fix. Îmi plec din nou privirea. Vrei să-mi dai poșeta? îmi arată doamna Cristina cu mîna fotoliul pe care și-a aruncat haina de blană. Mă ridic de pe scaun, scot de sub blană poșeta și i-o duc, așezînd-o pe pat, lîngă mîna ei. Cristina se ridică în capul oaselor, își aranjează perna la spate, scoate din poșetă pachetul de țigări și bricheta, apoi îmi dă poșeta să o pun pe masă. Cînd întorc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fotoliul pe care și-a aruncat haina de blană. Mă ridic de pe scaun, scot de sub blană poșeta și i-o duc, așezînd-o pe pat, lîngă mîna ei. Cristina se ridică în capul oaselor, își aranjează perna la spate, scoate din poșetă pachetul de țigări și bricheta, apoi îmi dă poșeta să o pun pe masă. Cînd întorc privirea spre ea, o văd cu o țigară între degete și cu pachetul întins spre mine, din care ies cîteva țigări. Iau o țigară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mă ridic de pe scaun, scot de sub blană poșeta și i-o duc, așezînd-o pe pat, lîngă mîna ei. Cristina se ridică în capul oaselor, își aranjează perna la spate, scoate din poșetă pachetul de țigări și bricheta, apoi îmi dă poșeta să o pun pe masă. Cînd întorc privirea spre ea, o văd cu o țigară între degete și cu pachetul întins spre mine, din care ies cîteva țigări. Iau o țigară, și mi-o aprind, mai mult ca să umplu golul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
căsătorit. M-am căsătorit cu un bărbat foarte frumos, atît de frumos că uneori, noaptea, tresăream înspăimîntată că l-am pierdut... "L-am pierdut", surîde doamna Cristina, nu-i așa că sună ciudat? Poți pierde un ceas, poți pierde un inel, poșeta... Era frumos, revine ea la tonul dinainte, înflăcărat, era manierat, era... cum să-ți spun?... era ce-și dorește o femeie. Și nu numai în aparență! Este și acum ceea ce-am văzut în el acum șapte ani, cînd m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
brațul. Ai fost la film? Ce film!? se miră ea. Am fost la "bal". Am avut zi de recepție a lucrărilor de montaj; s-a terminat mai înainte, pe la zece... A, apropo: să-ți dau banii, zice și scoate din poșetă o bancnotă de zece lei. Mulțumesc! Mi-au prins foarte bine, altfel răbdam toată ziua, deși n-ar fi fost prima oară. Tu unde-ai fost? La Albă ca zăpada? Asta-mi mai trebuia și eram fericit, mormăi eu în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și altul negru, hărtănit de câini, căruia îi spun Hărtănilă. La Camino, unde mănânc seara, chelnărul îi bate și atunci se ascund toți pe sub mese, cu mesele în cap. Ca întâmplare: mi s’a răsturnat un pahar cu miere în poșetă; am plâns... Dar a trecut. Casa asta cu rezonanțe exasperante, cu salahori ce continuă lucrul, m’a odihnit totuși... Diminețile sunt friguroase până la 10. De la 10 - 1½ plaje, de cele mai multe ori minunată; serile, răcoroase extrem, mi amintesc că miercuri e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și mi am pierdut șirul ideilor. Și asta, tocmai când îți vorbeam de literatură și Baudelaire. Azi am suportat greu dumineca și m’a melancolizat. Cred că iar încep să slăbesc și mă simt slăbită. Tresar când văd pe biurou poșeta ta marron, pe care o port eu acum; târâi după mine, în silă, viața fără tine. Nu te mâhni: e probabil o fază trecătoare; mă voi scutura de gândurile astea torturante, de îndoieli, de griji, de spaima că n’am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ăratul] Curti nu am mai primit bani deloc, la bancă trebuie peste zece zile să vărs o nouă sumă de 3 000. 2) Maria a început repetiții la teatru; o piesă modernă, Mademoiselle, de nu știu cine, cu toalete moderne, pantofi și poșete costisitoare. Rolul principal îl are Elisa Petrăchescu. Pestează, dar cred că va juca. Ea speră că va putea pleca, pentru că Bej i-a făgăduit o. Face planuri de apartament comun cu tine, masă comună etc. Nu mai face lecții. Elevele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
10 ouă, o pâine, o sticlă de vin excelent de la Slatina, vechi de 6 ani, două bucăți de brânză albă de Brăila și 5 cornuri cu marmeladă. M’am îmbrăcat cu rochia marron, jerseul negru și manteau-ul marron, pălăria marron, poșeta nouă și am pornit-o încărcată la ei; am ajuns la 2.25, dar prea devreme, cred, pentru ceasul dejunului lor. Am găsit pe doamna Bi[emel], cordială, caldă și afectuoasă, care m’a întrebat cum am făcut eu să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în ordine, ca într’o casă încremenită de lava unui vulcan. Să mergi spre fotografie ca spre o făptură vie să-i ceri iubire, consolare, sfat, vorbă. Să vezi în radio o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poate în preajma zilei tale: nu știu ce amintire să ți trimet caldă ca o îmbrățișare, din vraful amintirilor noastre comune, de ziua ta... Ți aduci aminte când am venit să te iau de la Notre Dame, în ajunul zilei tale, și aveam în poșetă inelul cu diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi dimineața, după ce-ți căutaseși darul sub perină, dezamăgirea ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
27/1948 I 3 ianuarie 1948, sâmbătă, ora 5 p.m. [...] Eri seară a sosit aici la noi Sabina. Nu a venit direct de la munte, cu skii la spinare, cu glasul răgușit, nu a răsturnat toată casa, ci îmbrăcată orășenește, cu poșeta în care vârâse o cămașe de noapte, peria de dinți și pieptenul. Biata luminiță anemică, dar cu efuzii de bucurie și afecție. [...] Azi am stat cu Sabina toată ziua în casă, ea eșind numai pentru o oră dimineața. După masă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cred, de ceea ce s’ar numi vulgar „trăsnaie“, lubie. Nu încerc să evoc ziua de aziși totuși... De dimineață tu ai plecat la coafeur (ce frumos erai coafată!) și eu am alergat prin toate magazinele pentru mănuși, porte cigarette și poșetă. Te văd, în salonul de coafură, în mijloc, cum ți-am adus să-ți alegi [poșeta], și pe urmă am alergat să-ți găsesc alta la magazinul „Monique“, care nu mai există. Și pe urmă nu mai știu... Ne-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
totuși... De dimineață tu ai plecat la coafeur (ce frumos erai coafată!) și eu am alergat prin toate magazinele pentru mănuși, porte cigarette și poșetă. Te văd, în salonul de coafură, în mijloc, cum ți-am adus să-ți alegi [poșeta], și pe urmă am alergat să-ți găsesc alta la magazinul „Monique“, care nu mai există. Și pe urmă nu mai știu... Ne-am întors amândouă acasă? Oare ce vei fi mâncat tu în ziua aceea, aici, pentru ultima dată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ridic privirea, un pic iritată că nu pot să aflu ce-a zis Edgar, și o văd pe Elinor apropiindu-se de masa mea, îmbrăcată cu o jachetă de culoarea untului, cu nasturi mari și ținând strâns în mână o poșetă asortată. Spre surpriza mea, nu e singură. Cu ea se află o femeie cu păr castaniu tăiat drept, cu taior bleumarin și geantă Coach. — Rebecca, dă-mi voie să ți-o prezint pe Robyn de Bendern, zice Elinor. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mireselor mele: astea sunt cele mai frumoase amintiri, și de voi depinde ca ele să fie minunate. — Bine, OK, zic cu un surâs. O să... mă răsfăț la maxim! — Înainte de a începe, spune Elinor, trebuie să-ți dau asta. Caută în poșetă și scoate o invitație, pe care o pune pe masă. Doamna Elinor Sherman speră că veți avea plăcerea de a participa la... Uau. Elinor dă o petrecere de logodnă! Pentru noi! — Dumnezeule! Ridic privirea spre ea. Păi... mersi mult. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și de gama de culori care... — Aha. Ei, încă nu știu sigur... Mă opresc brusc, în clipa în care ușa magazinului se deschide în spatele meu. Persoana care tocmai a intrat este Robyn, îmbrăcată într-un taior mov și ținând strâns poșeta Coach. Îmi surprinde privirea în oglindă și îmi face un semn vag în semn de salut. Ce naiba face Robyn aici? — Și, pe mese, poate niște buchețele de flori de câmp... Robyn vine țintă spre noi. Nu sunt sigură că-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de-acum câteva luni! Mi-ai promis! — Știu! Și o s-o fac. Doar că... a fost foarte greu. Să aleg între cele două variante. Amândouă sunt absolut perfecte, din puncte de vedere absolut diferite... — Bex, o nuntă nu e o poșetă! zice Suze, siderată. Nu te poți răsfăța cu două nunți, cum îți iei două poșete! — Știu! Știu! Am să tranșez situația cât de curând, crede-mă! — De ce nu mi-ai spus asta până acum? Fiindcă erai atât de drăguță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost foarte greu. Să aleg între cele două variante. Amândouă sunt absolut perfecte, din puncte de vedere absolut diferite... — Bex, o nuntă nu e o poșetă! zice Suze, siderată. Nu te poți răsfăța cu două nunți, cum îți iei două poșete! — Știu! Știu! Am să tranșez situația cât de curând, crede-mă! — De ce nu mi-ai spus asta până acum? Fiindcă erai atât de drăguță și de senină și de fericită, de-aia! mă tânguiesc. Și fiindcă n-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Credeam că ideea de la care a plecat chestia asta cu lista era tocmai ca respectivii să nu se trezească invadați de toastere. — Nu sunt numai toastere! Arăt spre cutie. Ăsta e un grătar pentru brioșe. Și mai avem și... o poșetă Gucci. Ridică sprânceana spre mine, întrebător. O poșetă Gucci, cadou de nuntă? — E din setul „bagaj pentru ea și el“! spun în chip de scuză. Am cerut o servietă pentru tine... — Pe care nu mi-a cumpărat-o nimeni. — Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta cu lista era tocmai ca respectivii să nu se trezească invadați de toastere. — Nu sunt numai toastere! Arăt spre cutie. Ăsta e un grătar pentru brioșe. Și mai avem și... o poșetă Gucci. Ridică sprânceana spre mine, întrebător. O poșetă Gucci, cadou de nuntă? — E din setul „bagaj pentru ea și el“! spun în chip de scuză. Am cerut o servietă pentru tine... — Pe care nu mi-a cumpărat-o nimeni. — Și ce vină am eu? Doar nu le spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]