8,496 matches
-
imediat a fost împinsă și trântită cu brutalitate pe canapea. Fruntea și nasul au frecat puternic husa aspră și urât mirositoare în care s‑au înfundat, presând‑o. Piciorul drept, rămas cu glezna pe pragul ușii și cu genunchiul pe podeaua autoturismului, i‑a fost cuprins ca într‑un clește de o mână nevăzută și împins în interior. A închis ochii și a strâns cu putere pleoapele din cauza amețelii și durerii ce o simțea la cap și picior, încercând să realizeze
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
mai la dreapta, o domnișoară rupe tactiocos, bucățică după bucățică, un rest de covrig, mâncând dusă pe gânduri. Desigur că atunci când tânăra pășise în vagon, în aglomerație, cine știe cum, o parte din covrig s-o fi rupt și a căzut pe podea. Emil tace, cu ochii la bucata de covrig leșinată pe jos. Dinspre capătul vagonului apare un alt domn, care se oprește în dreptul lui și i se adresează: - Salut, Nicule! Ce faci? Ai apucat să vorbești ieri cu șeful, rezolvăm azi
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
de Jos să se facă direct, fără să mai fie nevoie de întoarcerea și ocolirea orașului Anvers. Gara este acum considerată drept unul din cele mai frumoase obiective de arhitectură feroviară din Belgia. Spațioasa sală de la intrarea în gară, cu podeaua placată în marmură și supranumită și „Catedrala”, este adesea folosită pentru evenimente și concerte, inclusiv pentru demonstrații de dans. Odată ieșiți din clădire, pe partea dreaptă în spatele gării, am văzut că se afla grădina zoologică, iar în fața ei se desfășura
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
bucurii. Ele, care au îngemănat dorul cu cântecul au fost încarceratele groazei sub toate dictaturile. Ei, care au zidit și sunt Biserica Neamului au avut Sufletul-Biserică în gulagurile și penitenciarele bolșevice. Ele, care au înveșmântat frumusețea cu har au podidit podelele temnițelor cu lacrimi, sudoare și sânge. Ei, care au urzit Familia creștină au avut familiile destrămate. Ele, care au fost busuiocul în sânul mândrilor feciori au fost strivite de bocancii butucănoșilor temniceri. Ei, care au pus temelie Statului creștin au
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
bine. Un alt eveniment pe care acuma îl realizez este momentul când am fost dus cu școala să vedem o fabrică de cherestea să ni se arate un gater cu roțile de transmisie și cu volanta ce se afla sub podea..., parcă cineva mi-a făcut o poza - așa o fost sau este și al vostru. Eu nu mi-am ținut niciodată pe vremea odiosului ziua de naștere iar la aniversarea de 18 ani când am cheltuit aiurea 400 de lei
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
Dimitrie, și fratele mai mic, Vladimir, născut la 1 septembrie 1858. - Nu aveai de gând, Alex, să vii la masă? l-a dojenit mama. - Lasă-l, fato, e copil! Trebuie să se joace! a intervenit bunica. Alexandru, cu capul în podeaua de scândură, vopsită în roșu, s-a așezat la masa masivă, de douăsprezece persoane, ovală, din nuc. După ce a mâncat supa de tăieței, adusă din cuhnie și a mușcat de două ori dintr-o felie de pâine, s-a ridicat
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
bine. Un alt eveniment pe care acuma îl realizez este momentul când ne-au dus cu școala să vedem o fabrică de cherestea să ni se arate un gater cu roțile de transmisie și cu volanta ce se afla sub podea ... , parcă cineva mi-a făcut o poza - așa era sau este și al vostru. Eu nu mi-am ținut niciodată pe vremea odiosului ziua de naștere iar la aniversarea de 18 ani când am cheltuit aiurea 400 de lei pe
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370978_a_372307]
-
loc arestări și deportarea unor oameni nevinovați în ținuturile necunoscute ale Nordului și Siberiei. În una din aceste nopți oribile au apărut oameni înarmați, îmbrăcați în tunici din piele, și în casa bunicii Nadia. Mai întâi l-au trântit la podea pe unicul frate al mamei, Petrea, proaspăt căsătorit, și, în prezența întregii familii, l-au legat, călcându-l pe sărmanul nefericit în picioare, bătându-l cu patul armei, și apoi... l-au dus nu se știe unde pentru totdeauna. Până la
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Mă răstignesc apusuri sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Referință Bibliografică: MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
într-un târziu să scoată pe bandă iluzii, povești cu inimi calde, tandre, mereu săritoare, profund credincioase respectând punct cu punct pașii către bucurie a ființei. Dar nu, nu e posibil așa ceva. Nu este permisă bucuria decât după ce pleoapele ating podeaua vieții iar buzele rămân încleștate într-o rugăciune perpetuă odată cu mâinile împletite pe stern, cu o cruce micuță de argint și un bănuț pentru pasul pe luntrea făgăduinței de a fi primit undeva, de a scăpa de iadul interior, de
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru a se abține să nu plângă. Nu se aflau pentru prima oară în fața unei scene de acest fel, dar fata aceasta, cu întreaga ei manifestare, îi impresionase puternic. Când a considerat că s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
scumpe completau îmbrăcămintea celor doi. Amândoi își scoaseră coifurile ascuțite și poleite cu aur atunci când intrară în încăpere. Obrazierele de zale se leganau ușor la baza coifurilor. -Plecăciune slăvite procurator, spuseră aceștia aplecându-se mult în față până când fiecare atinse podeaua cu mâna dreaptă. -Ce surpriză, spuse Ponțiu Pilat, în elină, ridicând mâna în semn de salut. Frații Șaharayan Matan și Maydan în carne și oase! -Chiar noi înaltule procurator! răspunseră aceștia. -Doream de mult să vă cunosc căci am auzit
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
fostele actuale mama colega de bancă din generală prostituata cu aere de dansatoare exotică după aia minciuna era de filigran roșu-sângeriu ca unghiile prostituatei așa se poartă în țările lui soare-răsare până și ea știa că esemesul primit era doar podeaua iubirii mele lustruită cu ceara unei dureri din care lumânarea nu se mai topea odată iar eu scriam versuri de ce naiba când tu n-ai citit niciodată ceva de la dezghețul stelei doar îi legai gleznele a victimă ce plătește și
SINGURA POEZIE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369303_a_370632]
-
la maxim. Iar o persoană iritată nu gândește la fel de limpede ca una calmă și calculată. Zărește statueta din bronz și nu stă foarte mult pe gânduri. O izbește în plin ,cu toată furia dezlănțiută. O vede cum se prăbușește la podea ,dar nu are nici măcar acum ,vreo remușcare. Nu o să mai câștigi nimic,niciodată ! ” Încă o lovitură și înțelege acum că viața Mădălinei s-a sfârșit. Scoate calmă batista,șterge orice urmă care ar fi putut să o trădeze și-apoi
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
da greș, de a nu fi acompaniat tutelar, de a nu merge serpentinat spre nimic, spre nimeni! Ce urmează? Urmează ca atragerea echilibrată spre arta în toate formele, să-mi fie în ce mă privește nu pernă de somn, ci podeaua pasului conștiinței mele. Am găsit și găsesc neîncetat în ea forța spirituală pe care se clădesc toate planurile mele de viață. În acest răspuns, care-i proporționalitatea dintre adevăr și fantezie? Nu merg prin viață reflectând astfel! Nu duc prea
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
înota în apa verde a ochilor celei ce mi-a furat inima. Cum să mai ajung în lumea creeată de mine dacă nu vă găsesc. (Plânge.) Nu mai pot. Unde sunteți? De ce v-ați ascuns de mine? Se aruncă la podea plângând. Se rostogolește.) Parcă aș fi într-un cerc. Nu pot evada din învelișul ce se rotește în jurul meu. Cum să trec dincolo de cerc? Nu pot să trec dincolo de cerc fără ele. Omul e obligat să trăiască într-un cerc
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Își frânge mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe scaun și ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Își retrage mâna și își pleacă capul pe laptop plângând.) Sunt un trădător. Te vând pentru a trăi o himeră de-o clipă. Stelele sunt vinovate! Ele și soarele lor cu ochii verzi. Ia laptopul în brațe și cade pe podea, lână birou.) Ultima îmbrățișare. (O clipă e liniște. Vicu stă ghemuit lângă birou cu laptopul în brațe. După un timp se aud bătăi în ușă.) Scena II Personajele: Vicu, Maur. (Vicu tresare ca trezit dintr-o altă lume.) Au venit
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
care se poate observa un praf alb. Îl ridică dintre hârtii și-l privește cu atenție.) Am fost înșelat. Trebuia să primesc încă trei pliculețe. Măcar îmi ajunge până dimineață. Deschide pliculețul și consumă conținutul, pe urmă se așează pe podea și își sprijină spatele de piciorul mesei. O clipă e liniștit, pe urmă începe să râdă.) Scena IV Personajele: Vicu, Mama. (În cameră intră o femeie. Vicu râde în continuare.) Mama: Ce e dezordinea asta? Vicu (încercând să se ridice
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
sale să lupte cu ticăloasa de Iarnă? Nu știa ce să mai creadă, dar mânia sa crescuse la maxim. Se vedea după bicele de foc ce străpungeau norii sângerii, după fulgerele și trăsnetele aruncate în sală. Toți demnitarii căzură la podea, se ascunseră sub masă, pe sub jilțuri, alții fugiră din sală. Tună la prințesă: - Unde ai ascuns tâlharii, nesocotito? - Dragul meu tată, Mărțișor acum a venit, cu Norocel. Au reușit și ei să scape. Nu te bucuri? - Să mă bucur că
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
auzi, începi să clădești prin gândurile tale. Vei pune în cetatea ta cu ziduri poleite cu aur și sclipiri de diamante, gunoiul de pe străzile puștii și reci? Vei adună ură privirilor încețoșate care ar pângări cristalele din care e construită podeaua cetății tale? Vei plasa urâțenia celor tăvăliți în mocirlă întunecată din străfundul societăților, în ușile deschise iubirii pentru oameni, uși făcute din cristal prin care trece lumină răsăritului de soare și asfințitul? Nu! TU esti singurul constructor al cetății tale
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
de nimeni. Și atunci, se petrece ceva ce imi alunga oboseală, deprimarea, apatia: profesoară se întoarce pe scări, intră în sala de clasă, terenul pe care fusese învinsă - și se descalță. Își ia adidașii și-i bate în cuie pe podea, se încalță din nou și declara „ Aici este locul meu, eu nu plec de aici!” Dacă ești orb, vezi acțiunile unui nebun și-l bagi în cămașă de forță. Dacă privești la FAPTE, vezi bunătatea, decentă, omenia care s-a
FILMUL RUSESC (M)UCENIK, 2016 de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369692_a_371021]
-
îi rezolvam de la început problema amărășteanului și îi luam parnusa, că omu’ e darnic la mălai. Vă dădeam și dumneavoastră porția de rigoare, nu mă durea capul. Acum mă dau cu el de pereți ( începu să dea cu capul de podea și să plângă), că tâmpit am fost. --Și de ce n-ai făcut așa, Buclucule, că ne-am rugat și noi de tine, fără să-ți cerem din mălaiul tău, numai să ne scapi de beleaua asta. Ai văzut ce tămbălău
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
deodată în mijlocul nopții. Părea că vine de undeva din vintrele pământului, că acesta geme, se vaită și se scutură ca apucatul, cuprins de friguri. Pe cer nu era nicio stea, iar întunericul era de nepătruns. Geamurile începuseră să zăngăne, iar podeaua aluneca în stânga și în dreapta, ca un patinoar mobil ce pune la încercare capacitatea oamenilor de a-și menține echilibrul. Hana se sculă brusc foarte speriată și dădu năvală în camera Sakurei. Keiko, mai înceată, se ridică și ea și se
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]