2,516 matches
-
depersonalizarea celui care le urmează, ci, dimpotrivă, la crearea unor opere noi, originale, dar care beneficiază pe deplin de experiența trecutului. Este o idee pe care și Swift o reia sub o formă metaforică în Carte povățuitoare către un tânăr poet dimpreună cu cererea ca poeziei să-i fie asigurat în acest regat cuvenitul sprijin un text oarecum asemănător Artei poetice a lui Horațiu, dar scris în proză: "...socot că-mi pot foarte bine aprinde lumânarea la focul vecinului, fără ca pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și Horațiu date în limbile originale. În ansamblul său, tratatul este destul de complet, structurat pe capitole și subcapitole care tratează speciile și subspeciile literare, vizând definițiile, istoricul și concretizări ale acestora prin exemple, precum și cum altfel? numeroase sfaturi adresate tinerilor poeți. Orientarea clasică este evidentă încă din primele pagini prin definiția dată poeziei care "semnează una lucrare și facere a mentei omenești ideale și cuventatoria, armonica și de bun gust."230 Se îndeamnă la imitarea naturii care este "formată după legi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
măsură iată atributele creației care este scoasă din sfera incidentalului, fiind subsumată unor rigori ce țin mai ales de abordarea unei perspective raționale asupra actului artistic. În Apelul la ordine, sensurile generale converg spre aceeași viziune de factură clasică a poetului meșteșugar: " Poetul nu visează: el măsoară. Dar pășește pe nisipuri mișcătoare și câteodată piciorul îi alunecă spre moarte."259 Prima afirmație, concisă, dură, se subscrie din nou sub semnul paradoxului prin raportare la modul în care liricul fusese definit începând
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
our dramatic poets; Johnson was the Virgil, the pattern of elaborate writing; I admire him, but I love Shakespeare.") 146 Apud Al. Frederick Bruce Clark, Boileau and the French Classical Critics in England, Paris, Champion, 1925, p. 31. ("...the first poet of the French as Virgil of the Latin.") 147 Alexander Pope, An Essay on Criticism, în The Poems of Alexander Pope, Routledge, London, 1963, p. 167 ("a Nation born to serve"). 148 Al. Frederick Bruce Clark, op. cit, p. 30
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
realizează o "cugetare în imagini", fondul poate fi original, chiar dacă subiectul nu este original, în măsura în care maniera sa de a se exprima este o invenție. Prin urmare, nu este necesar ca poetul să inventeze idei filozofice, dar, ca să fie într-adevăr poet, este absolut necesar să inventeze o nouă manieră de redare a ideilor și aceasta explică de ce în literatură s-a creat o tradiție în a relua subiectele, fiindcă în acest domeniu elementul de fond este exprimarea iar nu noutatea subiectului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
CONSTANTIN CIOPRAGA PARTITURI ȘI VOCI Poeți ai acestui timp Coperta: Mihai Bujdei CARTE APĂRUTĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR DIN ROMÂNIA (c) Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA CONSTANTIN CIOPRAGA PARTITURI ȘI VOCI Poeți ai acestui timp EDITURA JUNIMEA IAȘI 2004 POEZIA UN UMANISM MAGIC Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
CONSTANTIN CIOPRAGA PARTITURI ȘI VOCI Poeți ai acestui timp Coperta: Mihai Bujdei CARTE APĂRUTĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR DIN ROMÂNIA (c) Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA CONSTANTIN CIOPRAGA PARTITURI ȘI VOCI Poeți ai acestui timp EDITURA JUNIMEA IAȘI 2004 POEZIA UN UMANISM MAGIC Nu există o definiție (generalvalabilă) a Poeziei. Fenomenul în cauză face obiectul unui val de aproximări; semnificativ, multe dintre acestea niște subiectiveme aparțin poeților înșiși. De la sine înțeles, aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
convergente unifică transtemporal memoria antichității eline, sugestii din secolul al nouăsprezecelea (unele de sorginte germană) și nostalgii verticalizante ale altora. Poet al esențelor ființei, totodată înclinat spre ceremonial și solemnități, un Doinaș drapat în sacerdot al verbului-instaurator e, concomitent, un poet uvrier formulă de găsit la Mallarmé (în Erezii artistice), în care se încadrează și Valéry. Meditativ cu vizibile deschideri metafizice, pronunțându-se (repetat) pentru dicțiunea clară, el reactiva programatic imaginea creatorului de tip laborios, cu rădăcini în marile modele de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de l'Isle-Adam, autorul lui Triboulet Bonhomat. Un superlativ precum cel mai mare (ni se spune în Cartea de recitire) "trebuie respins, expresia fiind tributară migrației clasamentelor în zona esteticului, în care singura afirmație de valoare poate fi numai: este poet sau nu este..." Poet mare, autorul Elegiilor se refuză practic încadrărilor ferme, el putând fi, simultan sau pe rând, "tradițional" (În dulcele stil clasic, Un pământ numit România), "premodern" și hipermodern, suprarealist și postmodern. Liantul îl asigură excepționala sa disponibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1973) cu teza vizând Patria la Pindar și Eminescu; l-a ademenit Cântarea Cântărilor, capodopera biblică, transpunând-o din ebraică, direct. Fișa lui bibliografică include versiuni în română din Odele lui Pindar, dar și din Rilke: Scrisori către un tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene..." E confesiunea cuiva definitiv marcat de memoria abisală a comunității. Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Iubirea e aversul unei medalii, moartea reversul! O psihanalistă, Marie Bonaparte, sublinia concis: "Una dintre trăsăturile cele mai constante ale lui Eros e că îl târăște după sine pe fratele său Thanatos" (Chronos, Eros, Thanatos, 1952). Pe spații ample, Cezarul poet pare un desperado (rareori îmbunat), la care tensiunea dintre iubire și dispariție ține de sentimentul incompletitudinii funciare, motiv de angoasă cronică; stare asociată inevitabil tragicului. "Moartea e programul meu zilnic, / împărțită pe ore, o măsur și-o privesc față în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însângerate" (Rezerve mai atenuate formulaseră, anterior, Blaga, Philippide și alții). Un excelent poem, Complicitatea lecturii, e o declarație de principii, un mod de departajare estetică și, concomitent, ridicare a privitorului la starea de grație: Era duminică în orașul în care poeții își citeau cărțile. Sau ei erau diminica și orașul nu știa nimic. În fiecare vers al lor era vocea altui oraș în care era o altă duminică. Numai un pumn de monede tulbura echilibrul veacului. Zornăitul lor cădea peste țiglele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1975 și 1976); Energia visului. Poeme (1977); Nordul obiectelor (1979); Accente. Poezii (1981); Magie. Versuri (1982); Demonul. Versuri (1982); Flamingo (1984); Orpheus. Versuri (1986); Dilatarea timpului (1991, reeditat 1993); Morena (1991); Noul Adam (1994). Cu Andreas Rados antologia: Odele Mării Egee poeți greci contemporani (1990). MARIN SORESCU Bulzești (Dolj): 19 febr. 1936 București 8 dec. 1996. Singur printre poeți. Parodii. Cuvânt înainte de Marcel Breslașu (1964; ed. a doua 1972); Poeme (1965); Moartea ceasului (1966); Unde fugim de acasă (1967); Tinerețea lui Don Quijote
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că lui Toader Prisacaru i-a zis Miron Prisacaru. Dar în volumul publicat la Deva, și Augustin Z. N. Pop, făcîndu-l uitat pe Toader Prisacaru, îi zice tot Miron Prisacaru: "De la maica-i Raluca și de la moșul Miron Prisacaru (viitorul poet) a prins de mititel să prețuiască și să culeagă folclor" (pag. 168). Aceste afirmații îl obligă pe Augustin Z, N. Pop să arate și documentele pe care se bazează. Să fie publicat dacă există documentul în care, după 1852, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este un surogat romantic"102. Aici ne interesează valoarea biografică; în ea o găsim pe Casandra de la Ipotești. Ar mai fi de observat că la această serată se întîlnesc personagii aduse din mitologii diferite. Lin împărat cum îi zice tînărul poet era Linos, din mitologia greacă 103. Nimfele, cu înfățișarea unor tinere fete, pline de grație, luate tot din mitologia greacă, erau zeițe ale apelor, ale pomilor, ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
adînc plînsetul inimilor de lebede stinse, este gata să-și cînte cîntecul. Un caz ase mănător cu al Casandrei ni-l arată Bolintineanu în romanul Elena. "Înainte de a-și da tragicul sfîrșit, Elena cîntă cîntecul lebedei, de care vor besc poeții". Este posibil ca acest roman, apărut în 1862, să-l fi influențat pe Eminescu. După moartea Casandrei, poetul s-a gîndit de multe ori la moartea sa. Cîntecul lăutarului nu prezintă un caz izolat. Încă din noiembrie 1866, poetul i-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu părul blond, de aur, cu ochii mari, albaștri, cu haina argintie și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-i mai rămîne decît să fie pus pe năsălie de ramuri și dus tocmai la marginea mării, dar mormîntul să-i fie înconjurat cu toate elementele reprezentative din peisajul ipoteștean, în care el a copilărit și s-a născut ca poet: Să-i fie codrul aproape, ca să audă cum stejarii își scutură creanga, la adierea vîntului; sub cer senin, somnul să-i fie îngînat de sunet de talangă, de cîntare de bucium, și de glas de corn, iar teiul sfînt să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
angoasele, decepțiile, insecuritatea socială și personală cresc și ele. Iată tot atâtea aspecte care fac din societatea de hiperconsum o civilizație a fericirii paradoxale. „Cine vorbește de fericire are adesea ochii triști”, scria Louis Aragon. Trebuie oare să dăm dreptate poetului de ieri, lecturilor paranoice ale consumului de astăzi, care cred a distinge abisul îndărătul spectacolului radios al abundenței și al comunicării? M-am străduit să evit o atare pornire diabolizantă. Desigur, bilanțul uman și social al societății de hiperconsum nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lumînări; Mamaia; marea; medic legist; milă; miros; morți; de mult; muri; neant; neclintit; neexistent; nenoroc; neputință; nerecuperabil; nesalvat; nu; nuc; ocult; odihnă; ofilit; păcat; în păpușoi; persoană fără viață; planșete; pleca; plecare; plecat dintre noi; plecat; a plînge; plîngere; plîns; poet; pomană; priveghi; profund; pustietate; pustii; putrefacție; răstignit; răsuflare; regrete; reîncarnare; relaxant; renaștere; rudă; sărman; schelet; scump; spart; spiritual; sta; stare; stejar; strașnic; strămoș; stricat; strigoi; suferi; sufletește; știre; tata; tată; tăcere; terminat; tranziție; trup fără suflet; uitare; util; vai; vampir
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ducă; dumneavoastră; ei; eu; există; faimă; floare; frigider; gard; găsit; geam; geantă; iarbă; in; interior; iod; lecție; liber; lucruri; lună; masa; mere; moale; motoare; nară; ne; negru; noi; nu; pentru eternitate; pentru; pepene; peron; piatră; picior; pînă; ploaie; podea; podium; poet; potecă; poziție; prispă; pulbere; pus pe ceva; pus; putere; rai; fără reacție; scară; sclav; se; somn; sora; spre; sprijin; stilou; stîncă; stînd; suflet; susținător; șa; trecere; trotuar; un; urcat; urmează ceva; valoare; vas; vatră; văz; vîrf; voi (1); 765/162
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
renumit (3); romantism (3); scrie (3); suflet (3); talentat (3); vestit (3); Vieru (3); actor (2); clasic (2); Creangă (2); cuvinte (2); filosof (2); imaginație (2); inspirat (2); intelectual (2); inteligent (2); îndrăgostit (2); muzică(2); pană (2); pictor (2); poetă (2); portret (2); prost (2); Pușkin (2); român (2); română (2); sensibil (2); sentiment (2); sentimente (2); stilou (2); tînăr (2); adevărat; admirabil; aerian; aiurit, visător; Ana Blandiana; anonim; Arghezi; avion; basm; bun; capodoperă; călimară; celebritate; chinuit; ciudat; cîntăreț; compune
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
legendă; libertate; limb; lucid; lume ireală; lume; lumea mea; lung; magic; mare; mașină; maxim; măreț; mic; minte; mirare; mîine; mîndrie; mort; moș Ene; murdar; natură; neîmplinit; nemărginire; nori; noutate; obiectiv; ochi; oglindă; om; oniric; orgasm; păcat; păcătos; pat; perfect; pix; poet; poveste; prea frumos; premoniție; prezicere; preziceri; prietenă; rai; rațiune; rămîn; rău; realitate astrală; realizare; realizare inversă; realizat; regret; reușită; risipit; roz; scurt; seară; senin; spaimă; speranțe; spulberat; straniu; superstiție; tineresc; trezire; tulburare; țintă; uitat; unire; univers; de vară; vedetă; venin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
foarte frumos! Am ajuns să primim acasă scrisori de protest! Frumos! El 1: (de fapt, a înțeles) Aha! Și cine protestează? Ea 2: (căutînd, parcă, semnătura pe scrisoare) Un grup de oameni ai muncii... (citește) "E inadmisibil ca un tovarăș poet, care poartă răspunderea educației noastre estetice și etice, să comită asemenea abateri de la morală..." Frumos, nu? Și în astălaltă... Noi sperăm că vă veți analiza atitudinea care, pur și simplu, ne umple de indignare și dezaprobare și veți reveni la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
povestiri legată de o altă personalitate a Tecuciului. Este vorba despre povestea poeților Natalia Negru, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, triunghiul amoros, numit și “triunghiul cu dragoste și moarte”1. Natalia Negru, originară din Buciumeni, o localitate de lângă Tecuci, poetă și traducătoare, îl întâlnește la București pe poetul Șt. O. Iosif. Intr-o plimbare romantică din cimitirul Bellu, din firele de iarbă de pe mormântul lui Eminescu, St. O. Iosif făurește două verighete și pe loc hotarăsc să se căsătorească, împotriva
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]