2,275 matches
-
diferă, în formă, de poezie. Romanul nu se limitează la o singură formă compozițională, și nici nu se limitează la proză, oferind spații necesare de combinare a diferitelor forme artistice. În aceeași situație se află și drama care, pornind de la Poetica lui Aristotel este înțeleasă sub forma a trei genuri: tragedie, comedie și satiră. Forma compozițională este liberă implicând, ceea ce dă și diferența dramei, autorul (hypokrites). De exemplu, în perioada elisabetană sau iacobină dramele erau scrise în versuri, cu aplicații speciale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Samuel, Art and the Material: The Adamson Lecture for 1925, Manchester University Press, 1925. Andrew, James Dudley, Concepts in film theory, Oxford University Press, New York, 1984. Aristotle, Poetics, trducere, introducere și note de Malcom Heath, Penguin Group, Londra, 1996 Aristotel, Poetica, studiu introductiv, traducere și comentarii de D. M. Pippidi, ediția a III-a îngrijită de Stella Petecel, Editura IRI, București, 1998. Aristotel, "Despre interpretare", în Organon I, traducere, studiu introductiv, introducere și note de Mircea Florian, Editura IRI, București, 1997
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Structures anthropologiques de l'imaginaire, Dunod, PUF, Paris, 1960. Durand, Gilbert, L'Imagination symbolique, PUF, Paris, 1964. Eco, Umberto, Limitele interpretării, traducere de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere și prefață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Empson, William, Șapte tipuri de ambiguitate, traducere, prefață și note de Ileana Verezea, Editura Univers, București, 1981. Gauthie, Theophile, Scrieri despre artă, antologie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
idei. Vrea să reprezinte metaforic nu neapărat realitatea lumii, cât sentimentul trăirii acesteia. Într-un proces de abstractizare poetică, oscilând între eleganță și sordid, între candoare și abjecție, între puritate și scabros, lansează continuu programe-manifest ca într-o vastă ars poetica. Pentru V., cuvântul, versul, poemul, cartea sunt semnele și „însemnele” unei umanități ce se complace în a-și depozita aici toată murdăria și mizeria. El denunță substanța abjectă a poeziei neangajate, vorbește mereu despre „nămolul”, „cenușa”, „stârvul cuvintelor” etc., discreditează
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
curente, metode, București, 1968; Folcloristica, București, 1975; Structura poetică a basmului, București, 1975; Gruia lui Novac. Repovestire în proză, cu gravuri de Mircia Dumitrescu, București, 1977; Retorica folclorului. Poezia, București, 1978; Eposul popular românesc. Teme, motive, structuri poematice, București, 1983; Poetica „Mioriței”, București, 1984; Proza populară românească, București, 1986; Zur Volkskunde der Rumänen. Volksdichtung und Brauchtum im europäischen Kontext, tr. Albrecht Zweier, București, 1989; Din estetica poeziei populare române. Analize stilistice și literare, București, 1990; De civitate rustica. Studii și cercetări
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
chestionează, apelând la o vastă bibliografie (de la Aristotel și Platon la Goethe, Gérard Genette, Käte Hamburger, Northrop Frye), statutul actual al disciplinei, parcurgând „treptele precursoare pentru o atare accepțiune: teoria literaturii = o teorie a formelor în interpretări care includ retorica, poetica și logica formelor”. Ipoteza care întemeiază eseul este aceea că „formele literare sunt expresia unui nucleu originar de natură epică”. Diagrama momentelor teoretice esențiale este însoțită de scrutarea „devenirii formelor” prin aplicații succinte și pertinente. În proiecția teoreticianului, „devenirea (evoluția
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
bogată ce se întrevede în spatele comentariului exigent, metoda analitică și suplețea unor judecăți critice fac din carte o reală contribuție la cunoașterea celor doi poeți în spațiul românesc. Monografia Henryk Sienkiewicz (1972) continuă mai vechile preocupări, scriitorul fiind situat prin poetica romanelor istorice mai aproape de romantism decât de realism, predominant totuși în epopeea sa. Miezul cărții îl alcătuiește analiza consacrată trilogiei istorice care l-a impus ca maestru al genului în Polonia. Pornind de la părerile lui Sienkiewicz, Z. insistă convergent asupra
ZAICIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]
-
multiple și diferențiate. În lingvistică, acest cuvînt se folosește pentru a preciza caracterul diferit (din punct de vedere spațial, social, profesional, stilistic etc.) al compartimentelor limbii istorice. V. limbă funcțională, sociolingvistică, stiluri ale limbii. VARO - LINARES 2004. IO VEROSIMIL. În Poetica aristotelică, verosimilul este instituit drept principiu central de compunere a unei opere literare. Poetul nu trebuie să fie preocupat de redarea adevărului istoric; el are drept misiune crearea unui univers care să pară credibil, deoarece verosimilul garantează transcenderea particularului și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
AMOSSY - MAINGUENEAU 2003 = Amossy, Ruth, Maingueneau, Dominique (coord.), L'Analyse du discours dans les études littéraires, Presses Universitaires du Mirail, Toulouse, 2003. ANSCOMBRE - DUCROT 1983 = Anscombre, Jean-Claude, Ducrot, Oswald, L'Argumentation dans la langue, Mardaga, Liège, 1983. ARISTOTEL, P. = Aristotel, Poetica, trad. de D. M. Pippidi, Univers Enciclopedic Gold, București, 2011. ARISTOTEL, R. = Aristotel, Retorica, trad. de Maria Cristina Andrieș, Iri, București, 2004 AUSTIN 1962 = Austin, John Langshaw, How to do Things with Words, Oxford University Press, 1975 (trad. rom. Cum
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Air et les Songes. Essai sur l'imagination du mouvement, Editions José Corti, Paris, 1943 (trad. rom. Aerul și visele. Eseu despre imaginația mișcării, Editura Univers, București, 1997); La Poétique de l'espace, P.U.F., Paris, 1957 (trad. rom. Poetica spațiului, Editura Paralela 45, Pitești, 2005); La Poétique de la rêverie, P.U.F., Paris, 1960 (trad. rom. Poetica reveriei, Paralela 45, Pitești, 2005). Mihail BAHTIN (1895-1975), estetician rus, specialist în naratologie. Teoria dialogismului și a polifoniei, întemeiată de el, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și visele. Eseu despre imaginația mișcării, Editura Univers, București, 1997); La Poétique de l'espace, P.U.F., Paris, 1957 (trad. rom. Poetica spațiului, Editura Paralela 45, Pitești, 2005); La Poétique de la rêverie, P.U.F., Paris, 1960 (trad. rom. Poetica reveriei, Paralela 45, Pitești, 2005). Mihail BAHTIN (1895-1975), estetician rus, specialist în naratologie. Teoria dialogismului și a polifoniei, întemeiată de el, care constă în evaluarea interferențelor dintre vocile participante la construcția mesajului - autor, narator, personaje, lector - în cadrul temporal și spațial
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
turcesc e totuși eclectic, fiindcă printre pozele la minut ale postcomunismului în capitală se strecoară și instantanee cu morală americanizată sau descrieri pasionale ale unor aventuri (scriitoricești) cu parfum oriental. Ceea ce le unește e crezul autorului-irlandez-bucureștenizat exprimat explicit, o ars poetica a observatorului distant, calculat și, în același timp, expresiv. „Nu eu ciopleam materialul încăpățânat pentru a scoate forma la iveală. Eu eram doar conductorul unei energii magice. Eram băiatul de la livrări.“ Și le mai leagă, prin fire invizibile, o boemă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
italian Arnaldo Momigliano, Dean arată că grecii erau interesați de istorie, dar nu făceau din ea baza vieții lor, în timp ce, pentru evrei, istoria și religia erau una13. Să ne amintim că însuși Aristotel apreciază mai mult poezia în raport cu istoria în Poetica. "Istoria [Herodot n.n.], spune Aristotel, înfățișează faptele aievea întâmplate, iar poezia (Homer n.n.) fapte ce s-ar putea întâmpla. De aceea este poezia mai filozofică și mai aleasă decât istoria: pentru că poezia înfățișează mai mult universalul, câtă vreme istoria mai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Paris, 1828. Saint Augustin, The City of God, trad. de Marcus Dods, D.D., The Modern Library, New York, 1993. Sfântul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete, în Filocalia, vol. VI, editura IBMBOR, București, 1977. Dicționare, lucrări generale și speciale Aristotel, Poetica, Editura IRI, București, 1998. Aron, Raymond, Main currents în sociological thought, Weidenfeld & Nicholson, 1965. von Balthasar, Hans Urs, A Theology of History, Ignatius Press, San Francisco, 1994. Barth, Karl, Church Dogmatics, G.W. Bromiley și T.F. Torrance (ed.), trad. de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Credința lui Israel se bazează pe o teologie a istoriei". 12 Cf. William Dean, "Theology and History", în Blackwell Companion to Modern Theology, Gareth Jones (ed.), Blackwell Publishing Ltd., Malden, MA, 2004, pp. 95-96. 13 Ibidem, p. 98. 14 Aristotel, Poetica, Editura IRI, București, 1998, IX, p. 76. 15 Cf. Emil Brunner, "The Problem of Time", în God, History and Historians: Modern Christian Views of History, C.T. McIntire (ed.), New York, Oxford University Press, 1977, p. 87. 16 Cf. Löwith, p. 182
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pe baricadele pedagogiei. Cum am ajuns să conduc doctorate, răsplata a venit înzecit. Trei foști studenți de-ai mei și-au susținut săptămâna trecută referatele în fața unei comisii. Alex face o teză despre imaginarul literar din perspectivă cognitivă, Elena cercetează poetica insolitării în realismul magic, iar Simina compară niște stereotipuri de reprezentare. Ca să fiu pe fază, mi-am reîmprospătat niște lecturi. Cel mai greu am biruit cu Alex, care-i absolvent de filosofie și care a atacat subiectul înarmat până-n dinți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
socialului, analiza sociolingvistică de pe parcursul acestui capitol pivotînd teoretic pe o lucrare frecvent citată în literatura de specialitate de la noi: William Labov, Joshua Waletzki, Analiza narativă: Versiuni orale ale experienței personale, trad. Constanța Crișan-Simu, în Mircea Borcilă, Richard McLain, coord., Poetica americană. Orientări actuale, Dacia, ClujNapoca, 1981. Am renunțat în cele din urmă, pentru că legătura cu ultimele capitole - acestea, eliminate fără regrete - mi s-a părut mai „organică” decît legătura cu primele cinci, mai aplecat teoretice. Acolo unde au existat, mi-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
avea o "traiectorie”. Ele, de obicei, merg undeva, și ne așteptăm să meargă undeva, cu o anumită evoluție și chiar o încheiere sau concluzie. Ne așteptăm ca ele să aibă început, mijloc și sfîrșit (așa cum Aristotel a stipulat în Poetica). Luați cuvintele de încheiere din povestirile pentru copii: Și-au trăit mereu fericiți, pînă la adînci bătrîneți; Și de atunci balaurul n-a mai fost văzut niciodată. și observați permanența sugerată de perechea mereu/niciodată. Sau luați propoziția de încheiere
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
narație În următoarele capitole ne vom îndrepta atenția asupra celor mai influente discuții lingvistice despre narațiunea ca artă verbală: scrisă sau orală, tradițională și colectivă, inovativă și individuală. Aceste capitole readuc în discuție ceea ce s-a sugerat pînă acum despre poetica narațiunii. Prin aceasta, ne referim la comentariul relativ abstract și teoretic asupra aspectelor mai sistematice și recurente ale istoriilor. Poetica oricărui tip de exprimare verbală (tragedii, sonete, jurnale ș.a.m.d.) constituie studiul regulilor de bază pe care le formează
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau orală, tradițională și colectivă, inovativă și individuală. Aceste capitole readuc în discuție ceea ce s-a sugerat pînă acum despre poetica narațiunii. Prin aceasta, ne referim la comentariul relativ abstract și teoretic asupra aspectelor mai sistematice și recurente ale istoriilor. Poetica oricărui tip de exprimare verbală (tragedii, sonete, jurnale ș.a.m.d.) constituie studiul regulilor de bază pe care le formează toate producțiile din cadrul aceluiași tip. Iar cele mai multe dintre aceste reguli fundamentale nu sînt deloc cerințe logice, ci norme
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
greaca antică, kathairein, adică "purificat" sau "curat", și folosit pentru a exprima "încheierea" menstrelor (la femei). Odată cu Aristotel sensul s-a lărgit, cuprinzând noțiunea de purificare spirituală (spre exemplu, purificarea după încălcarea unui tabu, în templu). Aristotel, în lucrarea sa Poetica, descrie senzația pe care o simt spectatorii la terminarea unei tragedii și o asemuiește cu o eliberare prin emoție, asemănătoare unui fluid menstrual (pe care-l numește katamenia). Pe măsura evoluției dramei, tragedia îi încarcă, în mod progresiv, pe cei
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Nuovi saggi di estetica, Bari, 1920, pp. 239-354. 8. Theodor A. Meyer, Das Stilgesetz der Poesie, Leipzig, 1901. 9. Pentru cărțile pe care se bazează această discuție, vezi bibliografia capitolului de față. Capitolul 3 Funcția literaturii 1. Horațiu (în Ars poetica, versurile 333-344) distinge, de fapt, trei funcții posibile ale poeziei: Aut prodesse volunt aut delectare poetae Omne tulit vunctum qui miscuit utile dulci, Lectorem delectando pariterque monendo... [Sau instructivi vor să fie, sau cată să-ncînte poeții, ...f Are succes cine
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
die lyrische, und die reflektierende Gattung... die Dramatik ist keine poetische Gattung, sondern eine poetische Form (genul epic, cel liric și cel reflexiv... dramaturgia nu este un gen poetic, ci o formă poetică). 17. Thibaudet, op. cit., p. 186. 18. Aristotel, Poetica, cap. 14: "Desfătarea pe care trebuie s-o cerem unei tragedii nu poate fi, într-adevăr, orice fel de desfătare, ci numai cea care-i e proprie (v. în rom. Aristotel, Poetica, București, 1965, p. 71). 19. Mai exact, secolul
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
poetică). 17. Thibaudet, op. cit., p. 186. 18. Aristotel, Poetica, cap. 14: "Desfătarea pe care trebuie s-o cerem unei tragedii nu poate fi, într-adevăr, orice fel de desfătare, ci numai cea care-i e proprie (v. în rom. Aristotel, Poetica, București, 1965, p. 71). 19. Mai exact, secolul al XVIII-lea are două tipuri de versuri octosilabice: unul comic (care apare în Hudibras și este continuat de Swift și Gay) și altul meditativ-descriptiv (pe care îl găsim în poemul lui
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
genul gotic există numeroase monografii. De pildă, Edith Birkhead, The Tale oj Terror..., Londra, 1921; A. Killen, Le Roman terrifiant ou roman noir..., Paris, 1923; Eino Railo, The Haunted Castle, Londra, 1927; Montague Summers, The Gothic Quest..., Londra, 1938. 23. Poetica, cap. 24 (vezi în rom. p. 89). 24. Cf. replica dată de Arthur Mizener lui J. C. Ransom: The Structure oj Figurative Language in Shakespeare's Sonnets, în Southern Review, V (1940), pp. 730-747. 25. Vezi Irving Babbitt, The New
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]