9,391 matches
-
are un singur sens:Înainte! Nu există psiholog sau psihiatru mai bun decât Cel de Sus. EL nu te va dezamăgi niciodată și este singurul care poate vindeca un suflet bolnav Marile iubiri se vor întâlni, chiar dacă protagoniștii sunt la polii opuși ai pământului. Va conspira destinul și Cel de Sus pentru a face posibilă unirea sufletelor în căutarea marii iubiri. Nu contează unde ești, cât ai, ce ai, ci, cu cine ești. Respectând pe cel de lângă tine, te respecți pe
CĂZUT...PE GÂNDURI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364118_a_365447]
-
fricilor noastre rânjește amenințător plictisul, lipsa de sens, teama că am putea risipi resursa valoroasă care nu se mai întoarce, timpul. Balansăm pe linia de demarcație dintre presiunea termenelor și repausul complet, exitus, cum spuneau latinii. Graba și plictisul, doi poli care mărginesc timpul nostru extrem de personal. Știm însă că modul în care ne gestionăm timpul - fie el sub formă de grabă, ori din contră, ca visare, sau chiar plictiseală - reflectă opțiunea noastră strict personală, atitudinea de viață, niciodată geamănă celei
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
clipa, acel „început de poveste/ scrisă prin cuvintele inimilor noastre!”. Lirismul poetic este trecut prin toate stările, de la extaz la agonie, de la flacără la cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de poveste/ scrisă prin cuvintele inimilor noastre!”. Lirismul poetic este trecut prin toate stările, de la extaz la agonie, de la flacără la cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
inimilor noastre!”. Lirismul poetic este trecut prin toate stările, de la extaz la agonie, de la flacără la cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită” etc. La polul plus găsim
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită” etc. La polul plus găsim alte stări, pline de entuziasm, senin, visare: „lumina blândă a soarelui”, „Salbă de stele”, „tăceri de lumină”, „petale de vis”, „poeme de stele”, „ceas al liniștii albe”, „parfumul atingerii”, „într-un alb desăvârșit”, „Mireasma începutului” etc. Această pendulare
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
interlocutorului meu. - Pentru Marea Finală, firește ! Nu mă întrerupe ! Timpul ne presează pe amândoi, tu nu-ți dai seama de asta, dar eu știu. Sufletul tău încă se mai zbate între plus și minus, neștiind pe care dintre acești doi poli ai universului să se așeze. Va trebui să te grăbești și să lași negativul într-o parte. Se încruntă ușor la mine, după care reluă: - Am fost trimis să-ți deschid ochii și inima ! O șansă unică de a te
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
un fel de bonus pentru paharele de vin ce le consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
piatră carte.... Și nici porunci în scris să dea Cel Drept și Bun din ceruri, Ce prin Cuvântu-I piaza-rea O-nfrânge-n multe feluri, Din vremuri, dară, de demult Uitate și apuse, Când iernile durau prea mult Precum la pol, cum spus e, Ca gerului să-i țină piept Rar se găsea făptură Cum Omul cel viclean, deștept, Cu hrană și căldură... Era pe când doar stele seci Pe-ntinderi de ninsoare Și-mpărății pustii și reci Prindeau un fir de
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
un fel de bonus pentru paharele de vin ce le consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
-nseamnă a trăi Stimații jucători de-a moartea-n masă, Tot una li-i a fi sau a nu fi, Nici de copiii lumii nu le pasă, Voi menestrei și-ai poeziei soli, Aprindeți struna, pana, să renască Pământul, de la pol până la pol Și toată răsuflarea omenească, Să ne rămână viața foc nestins Căci noi suntem răspunzători de moarte. Trăind curat, cu sufletul ne-învins, Ne va ierta cândva pământul, poate! Referință Bibliografica: Nu ne mai vrea pământul / Emilia Amăriei : Confluente
NU NE MAI VREA PĂMÂNTUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367566_a_368895]
-
trăi Stimații jucători de-a moartea-n masă, Tot una li-i a fi sau a nu fi, Nici de copiii lumii nu le pasă, Voi menestrei și-ai poeziei soli, Aprindeți struna, pana, să renască Pământul, de la pol până la pol Și toată răsuflarea omenească, Să ne rămână viața foc nestins Căci noi suntem răspunzători de moarte. Trăind curat, cu sufletul ne-învins, Ne va ierta cândva pământul, poate! Referință Bibliografica: Nu ne mai vrea pământul / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN
NU NE MAI VREA PĂMÂNTUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367566_a_368895]
-
Borodine. Libertatea, rod al harului, se supune ca atare voinței lui Dumnezeu, constituind semnul prezenței Sfântului Duh în suflete, și face ca fiecare credincios să răspundă într-un mod ce-i este propriu la chemarea dumnezeiască. Ea se află la polul opus față de spiritul luciferic de independență, expresie a afirmării egoiste și a revoltei. Sfântul Apostol Pavel a subliniat cel dintâi strânsa legătură dintre prezența Duhului Sfânt și existența libertății interioare, lăuntrice: Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate"(II Cor
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
gură monștrilor. El, călătorul albatros, schimbător că cerul, înghițit de paradoxuri, își îndreaptă corabia în derivă dintr-un țărm necunoscut în altul umplându-și vidul orelor din puștiul zilelor din anii sterpi, Necunoscutul l-a înghițit, lumea și-a schimbat polii, pomii forme mișcătoare, pământul topit, cerul solid, iarbă șoptea, florile cântau, aerul dansa, Prin desișuri întunecate a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
că am fost la ea în inspecție...cândva. “Am fost să-l înscriu pe fratele meu la facultate, că doar în toamnă a avut noroc la bac! Celălalt, geamănul lui, a luat bac-ul în vară. E deja student la Poli!” Îi urez succes și noroc tânărului roșu...până peste urechi...și ne despărțim. Intru într-un magazin de covoare. “Îmi place că n-ați renunțat! Clanța trebuie puțin forțată ca să se deschidă.” “Ce știi tu, tinere ... îmi venea să zic
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
vie, să facă din ea o instituție credibilă pentru comuniști și deci să o conducă, cu toate încătușările și umilințele la care a fost supusă, prin întunecatul ev comunist. Episcopul Nicolae Popovici sau despre curajul de a rosti. La celălalt pol al relației Biserică-Stat se situează ierarhul orădean Nicolae Popoviciu care, prin poziția sa tranșantă anticomunistă a fost printre puținii ierarhi ai vremii care s-a manifestat deschis, pe față, împotriva democrației populare. Este prezentată activitatea sa până în 1945, subliniindu-se
GEORGE ENACHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367149_a_368478]
-
existentă azi în Occident s-a clădit în timp, pe valorile celui dintâi sistem, fiind rezemată pe vechi valori etice, printre care virtuțile măsurii, cumpătării, fidelității față de cuvântul dat, disciplinei de sine și, da, religiei. În competiție cu acestea, la polul opus a ființat sistemul advers, mai puțin auster, lejer, relativist, agnostic, deseori debridat și rebel în raport cu cele de sus. Este tipul de umanitate astăzi în plină ofensivă contra celui dintâi. Este noul tip de umanitate trecut prin sita unei critici
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
apoi a fost o stare plină de înțeles și alinare, părul vâlvoi din pitoresc apoi. Curcubeul de ieri nu s-a schimbat, s-a animat cu alte înțelesuri ca orice fir de iarbă ce se întoarce șontâc la primăvară, la polul vertical ce se aleargă spre măreția pietrei. Umbra cuvântului și mărția muntelui pe un surâs care nu se mai miră în această toamnă de iarnă. Referință Bibliografică: O toamnă de iarnă / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156
O TOAMNĂ DE IARNĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368751_a_370080]
-
cu o „ars poetica“, desigur, Poezia, unde se afirmă că poemul își are sursa ființării, „hrana“, în «privirile fixe», adică în „imaginarul“ diurnului, în ochiul ce receptează realul din lumină. În registrul nocturnului, Poezia «se adapă / din întunericul eliberat de polii / asurzitori ai timpanelor.» (SAlf, 133). Arealul ființării permanente a poeziei stănesciene se extinde dincolo de realul receptat și sublimat prin vizual și auditiv, în lumea visului, pe tărâmurile oniricului, de vreme ce Poezia «se lasă să fie / visată în somn, / hrănindu-se numai
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
dus alunecând, / împins din rai ca de un vânt, / sau, poate, de- apăsarea unui gând / cu mult mai mare. («Îngerul cu o carte în mâini» - SOs, 95 sqq.). IX. Treapta „pământului ca o scândură groasă“: Laus Ptolemaei (1968). La un „pol“ al volumului Laus Ptolemaei, publicat de Nichita Stănescu în anul 1968, se află o cosmogonie terestro-centristă («Eu cred că pământul e plat / asemeni unei scânduri groase, / că rădăcinile arborilor îl străbat / atârnând de ele-n gol, cranii și oase, / că
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
trimit păsări dresate / cu ochiul bun și cercetătoare, / care să-mi spună-ncotro trebuiesc îndreptate / câmpiile, să-ntâlnească alt soare.» - Câmp -, SOrd, I, 313), cosmogonie guvernată de Aleph, o conștientizare a sacrului raport parte - întreg / Întreg - Parte, și, la celălalt pol, poezia-descântec de scoatere a fluidului-de- idei din urechi, setea de a plonja în real a copilului universal («I / ... / Numai greutatea-i grea / numai roata se-nvârtea / în ieri și-n alaltăieri... / Suflete, mai bine pieri. // Vreau să te-aud, să
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
-i veche oroare Într-un timp cu totul nou... Unde totu-i alb și moare Pe al lumii alb platou... Iarna ta e o scrisoare Ultima, pe un-alb birou, Și tu albă de paloare; Albă nea în alb furou... La polul amăgirilor La polul amăgirilor tot voi, Iar noi tot flămânzind și goi, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor haini... La polul fricii-nfrigurați Și zi de zi amenințați, Tot neam de foci și pinguini La botul urșilor-rechini... La
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Într-un timp cu totul nou... Unde totu-i alb și moare Pe al lumii alb platou... Iarna ta e o scrisoare Ultima, pe un-alb birou, Și tu albă de paloare; Albă nea în alb furou... La polul amăgirilor La polul amăgirilor tot voi, Iar noi tot flămânzind și goi, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor haini... La polul fricii-nfrigurați Și zi de zi amenințați, Tot neam de foci și pinguini La botul urșilor-rechini... La polul luxului de-
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
scrisoare Ultima, pe un-alb birou, Și tu albă de paloare; Albă nea în alb furou... La polul amăgirilor La polul amăgirilor tot voi, Iar noi tot flămânzind și goi, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor haini... La polul fricii-nfrigurați Și zi de zi amenințați, Tot neam de foci și pinguini La botul urșilor-rechini... La polul luxului de-a fi Săraci, bolnavi și încă vii, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor meschini... La polul umilinței stând
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
amăgirilor La polul amăgirilor tot voi, Iar noi tot flămânzind și goi, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor haini... La polul fricii-nfrigurați Și zi de zi amenințați, Tot neam de foci și pinguini La botul urșilor-rechini... La polul luxului de-a fi Săraci, bolnavi și încă vii, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor meschini... La polul umilinței stând Încremeniți și înghețănd, Tot neam de foci și pinguini La mila urșilor vecini... La polul iudelor vândut
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]