60,135 matches
-
într-o anumită perioadă, emblematice. Iar împreună cu aceste lucrări s-au mai perpetuat și anumite enunțuri stereotipe care au cîștigat, lent, autoritate de axiome. Pentru relansarea unei comunicări normale cu această categorie de artiști, ar trebui făcute cîteva observații elementare pornind de la o privire proaspătă și de la o analiză amănunțită a operei. în ceea ce-l privește pe Ressu, din motive mai mult sau mai puțin protocolare față de pictura și de personalitatea sa, acest gen de observații nu a fost formulat explicit
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
salvare a unui timp cristalizându-se în imagini. Tentativa lui Ionel Teodoreanu e de a descoperi echilibrul centrului pierdut: "Trecu vremea, trecu... și într-o zi, eu cel sortit să fiu cel de pe urmă dintre copiii de odinioară, m-am pornit spre ulița părăsită, să împărtășim împreună spovedaniile unui timp trecut atât de scump nouă și n-am găsit-o! O viață întreagă stătuse de veghe la poarta casei; acum nu mai era. Plecase după morminte. Și-n locul ei era
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
ca amantă a regelui (o știu din memoriile lui Marghiloman, care o știa de la Maiorescu), care, devenindu-i și secretară particulară i-a scris, pe baza unor însemnări, suveranului vestitele memorii (17 volume, 1909-1912), publicate în germană. Și pentru că am pornit să destăinui relații de alcov posibile, să mai menționez că în jurnalul său din anii nouăzeci, pe cînd Tzigara își făcea studiile în Germania, fiind mereu în relații cu Mite Kremnitz (acum, după moartea soțului ei, stabilită aici și primind
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Mircea Mihăieș Guvernul Isărescu a pornit la drum într-un fel de euforie care, luată la bani mărunți, nu e motivată de nimic. Și în acest an, ca și anul trecut, avem de returnat o importantă sumă băncilor și creditorilor străini, ca să nu mai vorbesc de
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
Câți folosesc direct: 100; Câți folosesc indirect: 100; Restul până la un milion păgubesc"! Acesta e logica după care s-au condus atât revoluțiile, cât și finanțele României, de când există ea! Mă îngrijorează, însă, felul în care dl Isărescu, atât de pornit împotriva abuzurilor, și-a alcătuit echipa de consilieri. Majoritatea sfetnicilor săi provin de la anteriorul loc de muncă al premierului - ceea ce, firește, n-ar constitui nici o problemă. Problema începe în momentul în care acești domni și doamne sunt doar "detașați" la
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
scriitor foarte productiv, la mai puțin de doi ani scoți o nouă carte. I.C.: Sunt pasionat de artă și-mi place ceea ce fac. În Diavolul pe pilaștri dau importanță detaliului în diferitele forme de expresie artistică (film, muzică, pictură etc.). Pornesc de la detaliu ca să explic apoi epoca, artistul. Sunt acolo 52 de studii "Blitz", de 2-3 pagini fiecare. Cartea se citește ușor, e un impuls pentru cititor de a se ocupa cu fenomenul artistic. Mai înainte voiam să văd ce este
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
inexpertis (Războiul le pare frumos numai acelora care nu l-au trăit). Coincidență va potrivi în așa fel lucrurile încît, în 1492, exact anul în care Cristofor Columb descoperă America, Erasm "descoperă pentru sine viitoarea să lume, Europa". Curînd, el pornește să-și "colonizeze" propria-i ființă, defrișînd zone interioare care țin de cunoaștere, de plivirea buruienilor neștiinței, de desțelenirea bunelor maniere care se cuvin a fi cultivate, însușite, combătînd totodată nerozia și tradițională îngîmfare omenească. Totul în virtutea nevoii de civilizație
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
sub propriul control, altul ascuns celorlați, unul "orb", adică pe care nu îl văd decît ceilalți (că de pildă cel manifestat prin toate ticurile de care nu sîntem conștienți) și în fine unul misterios, necunoscut atît nouă cît și celorlalți. Pornind de la asemenea distincții alți teoreticieni merg mai departe, referindu-se chiar la existența mai multor "corpuri" fizice ale fiecăruia dintre noi. Ipoteza apare din ce in ce mai des în diverse studii, bazată fiind întotdeauna pe premisa unei identități personale care nu este un
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
fiecăruia dintre noi. Ipoteza apare din ce in ce mai des în diverse studii, bazată fiind întotdeauna pe premisa unei identități personale care nu este un dat, ci se construiește, de către posesorul ei sau de către ceilalți. Jean-Claude Kaufmann scrie o sociologie a corpului femeii pornind de la o situație cotidiană pe care o investighează cu instrumentele teoretice specifice disciplinei (interviu și chestionar), fără a se sfii însă să iși lanseze teorii personale (spun că nu se sfiește tocmai pentru că uneori acestea sînt, în anumite privințe, îndrăznețe
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
În 1929, la venirea PNȚ la guvernare în noiembrie 1928, e numit de Maniu director al Teatrului Național și, cum conveniseră, apoi director al direcției Educației Poporului din ministerul Artelor. Era, totodată, și președinte al S.S.R. Pe data s-a pornit împotrivă-i o mare și joasă campanie de presă, dirijata de Nichifor Crainic (pentru că prozatorul n-a voit să aloce trei sferturi din subvențiile culturale ale Direcției revistei Gîndirea), ajutat de Pamfil Șeicaru și alții. Și a fost atît de
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
disocieri: "traiul nostru aici era un trai obișnuit:/ la culcare ne desfăceam în părțile componente care/ își luau tălpășița unde le tăia capul./ cînd ne trezeam intrăm în propriul corp/ ne spălăm pe fata cu o foarte rece muzică și porneam la lucru" (Interregn: ceva istorie și geografie, obiceiuri, descriere corporală). Unitatea eului creator se dovedeste o pură convenție, căci spre versurile emise de acesta se repezea, multiplicîndu-l "o mulțime de înși fără realitate" (ficțiunea textuala își fictionalizează receptorii), iar eul
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
multe feluri de cinste, despre care n-am apucat să mă informez, ceea ce pentru un om de presă, nu pică bine. Fiindcă, în mintea mea, un concurs, despre care presupun că se organizează tocmai ca să facă loc celui mai bun, pornește de la o cinste inițială. Fac aici o paranteză: Am avut de-a face, pînă în ^89, cu sistemul de pile al răposatului regim, sistem care avea și un merit. Dacă te prezentai la un concurs unde locul era ocupat dinainte
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
Mircea Eliade. Sub acest unghi, creația poetica ar corespunde visului vizionar al romanticilor, care ne transpune într-o lume imaginara, în virtutea unor puteri pe care civilizația le-a inhibat, le-a atrofiat. Să dăm din nou cuvîntul autoarei noastre, care, pornind de la poezie, conspectează trăsăturile visului (deși ar fi putut proceda și invers): "O adevarată poezie a realului ar trebui să fie vizionara în simplitatea ei aparentă, simbolică și complexă, construită pe o structură mentală de profunzime, cu grijă ascunsă în
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
o arunce înapoi. Pînă la urmă nu mai știi a cui e mingea.ă". * În studiul Leonid Dimov, oniricul, Ion Pop își revizuiește mai vechea definiție a universului dimovian "ca spațiu al evaziunii spre orizonturile mai libere ale visului", si, pornind de la chiar reflecțiile poetului, crede că e vorba mai degrabă de o "invaziune" a visului în realul regizat oniric: "refuzînd să-și povestească propriile vise, Leonid Dimov are dreptate să afirme că a edificat altele, care nu sînt doar ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
a EPLA, au apărut cele mai multe și mai importante ediții critice de-a lungul a vreo patru-cinci decenii. E normal, deci, ca Editură Minerva să-și reia, în forme adaptate, măi vechile ei ediții, azi intruvabile. S-a început cu... începutul, pornindu-se chiar de la operă lui Antim Ivireanu, urcîndu-se, agale și cronologic, în veac. Nu cred că ăsta e cea mai practicabila cale. Poate mai bine ar fi fost, pentru impunerea rapidă a colecției, să se fi pornit de la restituirea marilor
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
început cu... începutul, pornindu-se chiar de la operă lui Antim Ivireanu, urcîndu-se, agale și cronologic, în veac. Nu cred că ăsta e cea mai practicabila cale. Poate mai bine ar fi fost, pentru impunerea rapidă a colecției, să se fi pornit de la restituirea marilor valori, în ediții critice de înaltă ținută științifică. Dar de vreme ce editură a optat pentru această soluție, s-a ajuns, acum, la primul volum din opera lui Nicolae Filimon în foarte bună ediție a d-lui Mircea Anghelescu
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
diagnosticul nu e fatal, am început, din nou, să rîd și să am pofta de mîncare" (apropo, urmează să apară o carte de bucate " Rețete și memorii", scrisă de Sofia Loren). Traseul lung și ascendent parcurs de Sofia Loren a pornit dintr-o periferie mizerabilă din Napoli (unde Sofia Scicoloni a fost un "copil nelegitim"), a trecut prin cîteva concursuri de frumusețe și a ajuns la Romă (unde, la 16 ani, Sofia a început prin a face figurație în Quo Vadis
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie. Încuraja și practica reacția spontană a unei minți proaspete, eliberată de idolii culturii filosofice convenționale. Pornind de la mărturisirile lui Mircea Vulcănescu, autorul nostru amintește că Nae Ionescu a refuzat să scrie cărți de filosofie nu numai din comoditate sau datorită angrenării în alte activități (de la jurnalistică la politica) ci datorită unei atitudini fundamentale. Nu există, socotea
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
specii de gazetari cînd el își face teatral apariția prin cîte o sală (evident, civico-apolitică) de conferințe. Angajamentul său public, prevalent în spațiul fenomenului artistic, este unul ferm, viguros prin moralitate și prin profesionalism și, în mod exemplar, unul care pornește de la principii solide și nu de la stări umorale persistente ori de la idiosincrasii bruște. În al treilea rînd, cele două premise particulare ar putea fi regăsite într-una mai generală; anume în aceea că Barbu Brezianu este neinteresant ca subiect, fie
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
acestei dihotomii, dar (în răspăr cu opinia lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
dea o amploare imensă, care agită în profunzime etniile aflate în conflict. Situația se complică și mai mult atunci cînd una dintre etniile în conflict este majoritară într-un stat dat. Tendința majorității este de a reduce la tăcere minoritatea, pornind de la ideea că statul și țara sînt același lucru, ceea ce, în Europa, e foarte discutabil. Continentul nostru a fost de atîtea ori redesenat în privința granițelor, în acest secol, încît nu se poate pune mai nicăieri semnul egalității între granița de
Politicile fără rest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17995_a_19320]
-
și țara sînt același lucru, ceea ce, în Europa, e foarte discutabil. Continentul nostru a fost de atîtea ori redesenat în privința granițelor, în acest secol, încît nu se poate pune mai nicăieri semnul egalității între granița de stat și aceea etnică. Pornind de la criteriul etnic, cîte state europene se află în granițele lor reale, din acest punct de vedere? Dar pe de altă parte înseamnă asta că minoritarii nu sînt la ei acasă acolo unde se află? Pot fi ei izgoniți, din
Politicile fără rest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17995_a_19320]
-
Andreea Deciu Între disciplinele umaniste contemporane arhitectură mi se pare a fi victima, cumva, a unui ciudat paradox: deși de la ea au pornit, în Statele Unite cel putin, numeroase teorii postmoderne care ulterior au jucat un rol major în multe alte domenii de gîndire, rămîne totuși destul de puțin cunoscută celor din afara ei, ba chiar e sortită într-o anumită măsură unui izolaționism ciudat. De
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
gustul unui cititor cu interese mai puțin specializate. Mai ales al doilea aspect mi se pare mie că ar constitui punctul forțe al cărții. Françoise Choay este, de fapt, un istoric al mentalităților și al ideilor care ridică anumite probleme pornind de la chestiuni de regulă atribuite arhitecturii, insă aria ei de cuprindere și analiza este mult mai mare. Aceasta largă cuprindere vine tocmai din ambiguitatea semantica a termenului de monument, elementul esențial al oricărui patrimoniu. În franceză, ca și în română
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
de percepere a trecutului, a dus la importante consecințe în felul de a concepe arhitectură și totodată istoria artei. La o anume definire a granițelor disciplinare, o circumscriere a metodelor și a obiectelor de studiu. Alegoria patrimoniului analizează aceste consecințe pornind dinspre arhitectură și istoria artei. Dar ce interesant ar fi, cred eu, si un studiu care să refacă, invers, binomul Petrarca-Brunelleschi: adică cercetînd felul în care vizualul a determinat anumite modificări de imaginar în concepția literară. Françoise Choay, Alegoria patrimoniului
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]