3,816 matches
-
Dar vorbesc despre mine. —Zău? Ce spun? Ruby șovăi. Hai, insistă el. Ce e? —OK, consimți ea răsuflând adânc. Par să discute despre mărimea sânilor mei. —Ce? Ești sigură? Nu se hotărăsc dacă sunt cât pepenii, cât lămâile sau cât portocalele, dădu ea din cap. Era obișnuită cu remarcile muncitorilor, de genul „Pfiu, drăguță, ce bine stai cu Înaintarea“; purta sutiene cu cupă C, uneori chiar D. Se Învățase să ignore genul ăsta de vorbe, care chiar o flatau nițel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
coadă. După zece minute, veni la ea Încărcat cu două porții de hot dog Înecate În ketchup, muștar și ceapă. Nu mai aveau Cola, așa că am luat două cutii din cea mai rafinată bautură carbogazoasă cu aromă identic naturală de portocale. —Perfect, declară ea. După ce au terminat de mâncat, se hotărâră să plece spre ponton. În timp ce se plimbau, el Îi povesti cât de mult se bucurase să descopere o ramură nouă a familiei lui prin intermediul lui Buddy și Irene. —Saul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
el. Apoi o sărută ușor pe buze. Cât ai clipi, o cuprinse strâns cu brațele, iar ea Își deschise buzele. Când limba lui o Întâlni pe a ei, Ruby simți emoțiile În stomac. Gura lui avea gust de suc de portocale. Simți cum se topește de plăcere și Își dădu seama că respirația Îi devine mai lentă și mai adâncă. Își dorea ca el să facă dragoste cu ea acolo, pe loc, Între aparatele acelea. Abia când niște puști țipară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
E o nenorocire că trebuie să te servești de lucruri - gândi Augusto -, că trebuie să le folosești, uzul le deteriorează și ajunge să distrugă orice frumusețe. Funcția cea mai nobilă a obiectelor e să fie contemplate. Ce frumoasă e o portocală înainte de a fi mâncată! Situația se va schimba în cer când toată grija noastră se va reduce, sau mai bine zis se va lărgi la contemplarea lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor în El. Aici, în această biată existență, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o va spune lui Dimi și va primi În schimb o gărgăriță Într-un borcan sau o navă cosmică tăiată dintr-o coajă de portocală. De la etajul doi se auziră acordurile pianului, viorii și violoncelului celor trei femei În vârstă care locuiau acolo și dădeau lecții particulare de muzică. Probabil că țineau de asemenea recitaluri, cântau la comemorări sau la ceremonii În care se acordau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o singură sorbitură, lăsând capul pe spate, așa cum văzuse că se bea votca În filmele rusești. Putea vedea limpede În minte buturuga asta cu sprâncene ca sârma de frecat tigăile aducându-i Yaelei la pat un pahar cu suc de portocale sâmbăta dimineața, și pe ea, Încă somnoroasă, cu ochii abia mijiți, Întinzând o mână moale și mângâind deschizătura pijamalei lui care era fără-ndoială din mătase roșie. Tabloul trezi În Fima nu gelozie sau dorință sau mânie, ci, spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ai fost aici, aproape că nu m-a jignit. Ba chiar mi-a oferit o bomboană contra durerilor de gât. Îți vine cumva În minte o pasăre din opt litere care se termină În S? Fima curăță cu cuțitul o portocală veche pe care o găsise În birou: reuși să nu-și taie degetele, dar masacră practic portocala. Îi oferi Tamarei câteva felii și răspunse: —Poate nu se simțea bine ieri sau ceva de genul ăsta. — Încetează să-ți bați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
durerilor de gât. Îți vine cumva În minte o pasăre din opt litere care se termină În S? Fima curăță cu cuțitul o portocală veche pe care o găsise În birou: reuși să nu-și taie degetele, dar masacră practic portocala. Îi oferi Tamarei câteva felii și răspunse: —Poate nu se simțea bine ieri sau ceva de genul ăsta. — Încetează să-ți bați și tu joc! Nu Înțelegi că mă doare? De ce nu vorbești puțin cu el despre asta? Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Doar cele umilite și respinse aprindeau În el scânteia generozității din care Îi izvora Întotdeauna dorința. Dar dacă nu se proteja? Dacă rămânea Însărcinată tocmai aici, În acest infern al Întreruperilor de sarcină? În loc de dragoste, Fima Îi oferi Încă o portocală, fără să se obosească să verifice dacă mai era sau nu vreuna În sertarul biroului de recepție. Și o uimi, spunându-i că Îi plăcea fusta ei bleu, că bleu-ul o prindea foarte bine și că trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
după părerea sa, domnul Cohen avusese dreptate, nu domnul Smith, până când ea Îi zâmbi timid printre lacrimi. În sertarul biroului de recepție găsi o radieră, un creion, capse, o riglă și un cuțit de tăiat hârtia, dar nu mai erau portocale și nici biscuiți. Tamar Îi spuse că n-avea importanță, Îi mulțumi. Se simțea deja mai bine. El era Întotdeauna atât de bun. Mărul lui Adam, prea proeminent la ea, nu i se părea acum caraghios, ci tragic. Din cauza acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru o clipă i se păru că simte În nări mirosul brânzei putrezite despre care vorbise casierul. Apoi se opri În ușa unei prăvălii cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor băiețelului În palma lui goală. Și Încercă să-și imagineze ce remarci inteligente ar putea auzi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
turnătoria și fabrica de mașini-unelte produceau pentru o piață care devenea tot mai restrânsă. La început încă mai încercam să croiesc din povestea mea - de a fi locuit într-un oraș - istorisiri impresionante despre frumoasa doamnă Katz, cea care cumpăra portocalele direct de la camioneta cu fructe, despre americanul care făcea din song-ul lui Mary Poppins vapoare de hârtie și le dădea drumul pe apă și poate speram ca prin poveștile astea să-l aduc pe american și pe frumoasa madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iriga toată Sahara și topi toate ghețurile Polului Nord și, în afară de asta, toată Europa ar fi putut fi încălzită datorită ei. Am avea atunci o climă ca în Sicilia, de unde veneau lucrătorii străini, am putea să plantăm fructe tropicale, banane și portocale, am însămânța de trei ori pe an cereale și legume. Negrii din Africa sau din țările unde e prea puțină mâncare ar obține recolte bogate. Noi înșine nu am mai avea nevoie de nimic, deoarece chimia va produce o pilulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe tata să mai încerce și altă dată. În orice caz, mai târziu a preferat să mănânce fructul cu ulei de măsline. Și mama a dat din cap, fiind îngăduitoare cu acest fruct: avocado e originar din Israel, ca și portocalele de Jaffa, ceea ce pentru ea constituia o obligație firească nu doar să cumperi acele fructe, dar să le și găsești bune. XVIItc "XVII" Iarnatc "Iarna" Zăpada devenise acum un lux pe care familia și-l permitea când se mai calmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
șireturile și să le păstreze. Fiecare rupe chiar și azi învelișul de staniol de pe ciocolată, aruncă o foaie de celofan mototolită pe trotuar sau în rigolă, lasă să-i cadă mucul țigării oriunde s-ar afla, chiar și cojile de portocale sau șervețelele astea de hârtie pe care le folosește azi oricine. Nu vor mai exista măturători de stradă, nu atâta vreme cât se va menține lipsa de forță de muncă, iar în privința asta nu se va schimba nimic prea curând. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
semn chelnerului care se pare că uitase că sunt o nesimțită și ne-a adus șervete curate, deși nu-mi suflasem nasul în primul. Îmi puteți aduce un mic dejun englezesc, vă rog? Cu de toate? Plus ceai, suc de portocale și multă pâine prăjită. Chelnerul radia, dându-mi de înțeles că apetitul meu compensa nesimțirea de adineauri. Kieran ceru același lucru. Eu m-am întors spre el. — Așa, acum spune-mi care e vestea bună pe care o avem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Eu pariez pe moștenitoare, ce s-a spus la sfârșit, zise cineva. Altcineva era de părere că Fanny, slujnica, avea să se dovedească a fi o a doua moștenitoare și, În consecință, eligibilă pentru căsătoria cu un gentleman. Femeile mâncau portocale și prăjituri pe care le aduseseră cu ele În pungi de hârtie cafenie, trecându-și sticle cu suc de ghimbir. Majoritatea bărbaților ieșiră În căutare de băuturi mai tari și se Întoarseră mai bine dispuși, nădăjduind să vadă ceva divertisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
minune: deși prăpădea camăta dân ochi dă dragă, pretinu Kosher mi-a cântat că n-o să-mi mai deie nici o copeică; furnizorii obișnuiți mi-a dat decât Yerba Gato, o linguriță scurtă dă zahăr și niște resturi dă coji dă portocală pă post dă magiun. Am zis la unu și la toți pă biteș că aveam mosafir la quinta un mahăr cu gabarit depășit și că-n curând o să-mi plouă mălaiu cheș ca grindina. Da ce-am melițat nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i nimic, ne descurcăm noi, Îl Încurajă Ted. Pe masă se afla un castron cu fructe, pe care Îl goli, punând fructele pe masă. — Buun! Să zicem că masa asta e spațiul; un spațiu plan și cuminte. — OK, Încuviință Norman. — Portocala asta e Soarele, iar astea sunt planetele care se mișcă În jurul său. Altfel spus, pe masă avem sistemul solar. — În regulă. — Acum, Soarele - arătă spre portocala din centrul mesei - este foarte mare, deci are o gravitație Însemnată. — Exact. Ted Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zicem că masa asta e spațiul; un spațiu plan și cuminte. — OK, Încuviință Norman. — Portocala asta e Soarele, iar astea sunt planetele care se mișcă În jurul său. Altfel spus, pe masă avem sistemul solar. — În regulă. — Acum, Soarele - arătă spre portocala din centrul mesei - este foarte mare, deci are o gravitație Însemnată. — Exact. Ted Îi Întinse o bilă. — Asta este o astronavă. Vreau s-o trimiți prin sistemul solar astfel Încât să treacă cât mai aproape de Soare, da? Norman luă bila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
are o gravitație Însemnată. — Exact. Ted Îi Întinse o bilă. — Asta este o astronavă. Vreau s-o trimiți prin sistemul solar astfel Încât să treacă cât mai aproape de Soare, da? Norman luă bila și o făcu să treacă rostogolindu-se pe lângă portocală. — Așa... — Ai observat că bila s-a rostogolit În linie dreaptă pe suprafața plană a mesei. — Întocmai. Dar ce s-ar fi Întâmplat În realitate cu nava ta dacă ar fi trecut pe lângă Soare? — Ar fi fost atrasă de acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fi curbat Înspre interior și ar fi lovit Soarele. Dar „astronava“ ta nu a pățit așa ceva. — Nu. — Deci, am aflat că masa asta plană nu este bună. Spațiul real nu poate fi așa. — Nu? — Nu. Ted luă castronul și puse portocala pe fundul acestuia. — Acum, Împinge bila către Soare. Norman aruncă În castron bila care se rostogoli În spirală până când lovi portocala. — OK, spuse Ted. Racheta lovește Soarele, ca În realitate. — Da, dar dacă i-aș fi imprimat o viteză suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
masa asta plană nu este bună. Spațiul real nu poate fi așa. — Nu? — Nu. Ted luă castronul și puse portocala pe fundul acestuia. — Acum, Împinge bila către Soare. Norman aruncă În castron bila care se rostogoli În spirală până când lovi portocala. — OK, spuse Ted. Racheta lovește Soarele, ca În realitate. — Da, dar dacă i-aș fi imprimat o viteză suficientă, ar fi trecut de portocală și ar fi putut trece chiar și de marginea opusă a castronului. — Corect. Și asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Împinge bila către Soare. Norman aruncă În castron bila care se rostogoli În spirală până când lovi portocala. — OK, spuse Ted. Racheta lovește Soarele, ca În realitate. — Da, dar dacă i-aș fi imprimat o viteză suficientă, ar fi trecut de portocală și ar fi putut trece chiar și de marginea opusă a castronului. — Corect. Și asta e ca-n realitate. Dacă nava ar avea viteza necesară, ar scăpa de câmpul gravitațional al Soarelui. — Așa... — Deci am demonstrat că o astronavă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]