4,571 matches
-
-ta? Așa vrei? Ei, atunci stai cu Cornel al tău și beți până crăpați! Și mi-a închis. FIUL MEU O să am un fiu prost. Într-o bună zi, o să vină la mine îmbrăcat într-o bluză neagră cu scris portocaliu și o să mă întrebe: - Tată, mă lași să merg la chef cu ăștia? O să mă uit pe geam ca să-mi confirm bănuiala de la început. Afară, bătând nervos din picior și uitându-se la ceas, îi văd pe ăia. Dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spiritual. Această armonie nu-mi plăcea. I-ar fi plăcut lui John Chu - Moonwalk, odată cu descoperirea cine știe cărui nou adevăr. Cât despre mierlele din Fang Do, frații li se închinau în mod special. M-am lipsit de prostrări în fața unor ciocuri portocalii; am urcat la o nouă mănăstire, căreia nu-i cunoșteam numele. Aici am iernat. Pe urmă n-am mai vrut să plec, deși caprele negre și vulturii începuseră să mă sâcâie. L-am întâlnit pe maestrul Sakha și am vibrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu-l lăsați! Trageți! Trageți, ce faceți? Ordinul lui Frank fu executat înainte să fie rostit pe de-a-ntregul. O ploaie de gloanțe însoțite de flori de foc se năpusti asupra fugarului. Prin praful iscat de contactul proiectilelor cu solul portocaliu se întrezărea silueta albă care sărea, alerga în zig-zag, se întorcea, amenința să se prăbușească și iar se redresa, reușind să înainteze spre poartă prin toată atmosfera aceea de gloanțe care te închideau în mijlocul lor ca un roi de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
capacitatea de memorare, m-am repezit la birou, am luat o mapă, hârtieși creion, și m-am pus pe notat. Dar mai întâi: O să spun câte ceva despre vecinul de deasupra. Vecinul de deasupra e pensionar, are ochelari, frunte lată, pulovere portocalii, puțini dinți în gură și un tic nesuferit: plescăie. În fiecare dimineață își scoate la plimbare canișul maro și gras, cu ochi extrem de inteligenți, și, pășind cătinel încoace și încolo, plescăie. Nevasta i-a murit. Are o fiică și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am gândit că o fi un gest intenționat, și ce dacă, mi-am zis, eram foarte mulțumit să mă ghemuiesc lângă ficus și să beau bere. Am zis că era întuneric, dar chiar beznă nu era, venea lumină de la stâlpul portocaliu de peste drum și se strecura printre picioarele și brațele petrecăreților, făcând umbre pe pereți. Îmi plăcea să mă uit mai ales la profilul unei fete cu părul tuns scurt, aflată aproape de geam, în opoziție cu profilul unui tip care fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
eu am fumat. Asta mă face vinovat? Unde e Carmen? Am apucat să-i văd doar părul, părul roșcat care a dispărut sub scările pe care le-au coborât cu toți în câteva secunde. Am ieșit la geam, dar becul portocaliu din curte făcea oamenii parcă și mai negri, și n-am văzut nimic. Se auzeau bolboroseli, voci înăbușite, plânsete subțiri. Am coborât după ei. Scările deveneau alunecoase, mi se părea că merg pe un calorifer înghețat. În curte, era liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-a uzat și pe care ai adoptat-o singur-singurel, poate să-ți devină la fel de familiară ca propria-ți mână. Și n-avea rost să-i explic lucrul acesta. Iau totul, da? spusei apăsat, în timp ce tăiam fâșii de bandă izolantă portocalie, cu care îmbrăcam fiecare dintre costisitoarele și mult iubitele dispozitive pe care le aveam. Apoi am scris: „SAM. NU ATINGE!“ pe fiecare bucățică de bandă cu un marker negru. Să nu-mi spună că nu i-am avertizat. —Băieții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
posomorât, cu fălcile picate, asemenea unui câine Sharpei 1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui era cel al unui „hippy“ care o apucase pe căi greșite. Îl bătu afectuos pe spate pe misionar și fără multă ceremonie ridică piciorul, trase un scaun sub el și se așeză, întinzând mâna. — Ignacio, „Inti“, Ávila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În șifonier și merse de-a lungul holului spre bucătărie. În Încăpere era mai cald ca de obicei, ceea ce Însemna că era pornit cuptorul. Tigaia cea mare de pe aragaz oferi vederii, când Îi luă capacul, bucăți de zucca de-un portocaliu deschis, prăjindu-se Încet cu ceapă tocată. Luă un pahar din stativul de lângă chiuvetă și scoase o sticlă de Ribolla din frigider. Turnă puțin mai mult de-o gură, gustă, bău tot, apoi umplu paharul și puse sticla la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Încât nimeni nu se putea rătăci În el, și totuși ea-l ținu de braț și-l conduse În micuța cameră de zi. — Ia loc aici, dottore, zise, conducându-l spre un fotoliu cu prea multă umplutură, Îmbrăcat În material portocaliu lucios, unde În sfârșit Îi dădu drumul. Când el ezită, ea insistă: — Șezi, șezi. O să ne fac niște cafea. El făcu așa cum Îi comandase, afundându-se până când genunchii Îi fură aproape la nivel cu bărbia. Ea aprinse becul de lângă fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cea mai scurtă. Traversă Rialto, trecu prin Santa Marian și-n jos către San Francesco della Vigna. Ca Întotdeauna la ora aceea, orașul era de-a dreptul pustiu; trecu pe lângă un paznic de noapte, care strecura mici dreptunghiuri de hârtie portocalie prin grilajul din fața magazinelor, dovadă a faptului că trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
îmi acordau bătăile inimii, armonizându le cu respirația mea accelerată. Pupilele luaseră o dimensiune mult prea mare, încercând să capteze o imagine cât mai clară, în speranța ca ceea ce se desfășoară în fața mea să fie un adevăr departe de realitate. Portocaliul aprins al vestelor ce îmbrățișau oamenii veniți să ne acorde primul ajutor mă orbi preț de o secundă, făcându mă să-mi șterg ochii înlăcrimați cu mâinile mele rănite. Sunetul asurzitor al sirenelor de poliție creau un ecou în mintea
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
În sfârșit. În cutie, alături de un bilețel, Tania a primit 6 nestemate: una țiclam în formă de stea cu 6 colturi, una roz în formă de fluture, una roșie în formă de fulger, una mov în formă de diamant, una portocalie în formă de măr și una albastră în formă de măr. Biletul suna așa: „Pentru tine și prietenele tale. Folosește-le cu cap! Tu reprezinți magia prieteniei. Nestemata ta este cea țiclam. Găsește le și pe celelalte și veți putea
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
acolo unde este nevoie de ea. Când una dintre ele își găsește purtătorul, ea strălucește. Fiecare reprezintă un spirit al armoniei: cea roz bunătatea, cea roșie loialitatea, cea mov generozitatea, cea albastră distracția și bucuria de a râde, iar cea portocalie, onestitatea. - Camelia”. Nu am atâta noroc încă, soro! În ziua următoare, după școală, Tania merge spre casă împreună cu Petra Tania, te superi că stau cu tine ? Ceilalți copii îmi spun că sunt enervantă și că e vina personalității mele. Și
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
o brățară de aur cu un fulger roșu strălucind voinic în centru. Trec din nou... dați-vă din calea mea! Andra trece nepăsătoare și cu un aer rece pe lângă fete, dar în mâna Taniei nestemata onestității strălucește într-o nuanță portocalie. Prietenele fug și îi spun Andrei despre ce este vorba: Ce vă face să credeți că vreau să fiu prietena voastră? Dar de ce nu vrei? Toți prietenii te dezamăgesc în final... Nu văd de ce voi nu ați face la fel
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
găsit, în sfârșit, ușa pe care o căuta. A bătut și a deschis-o, ca s-o descopere pe Amanda într-un semicerc de oameni, stând în tensiune și clocotind de nervi. Lângă ea se afla un scaun de plastic portocaliu, gol. — Îmi cer scuze că am întârziat, a bolborosit Hugo. În fața semicercului stătea în picioare o femeie cu un chip alungit, cu niște ochelari cu rame subțiri și un zâmbet larg și vesel. Hugo s-a gândit că felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu, vin și eu. Îți fac o cană de ceai. Alice i-a zâmbit. Oare mai existase vreun tată care să fie atât de atent? La parter, Jake a condus-o pe Alice la un fotoliu realizat dintr-o cutie portocalie. Alice s-a așezat cu grijă și a început să se chinuie să lipească fetița de sfârc. — A priceput ce vrei să faci? a strigat Jake din bucătărie. Alice a simțit cum îi crește inima de mândrie amestecată cu iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
responsabilitate individuală, a tunat la rândul ei Jessamy. Trebuie urmat mottoul celor trei R - Reduceți, Refolosiți, Reciclați... Cam pe la ora budincii de alge, Alice a început să vadă dublu și să se legene în scaunul ei făcut dintr-o cutie portocalie. Peste masă, Jake o asculta cu atenție pe Jessamy care declama o listă de cantități anuale, privindu-l cu ochi adoratori. Alături de ea, analistul de sol expunea teorii legate de eroziune, în timp ce Joss se scobea în dinți și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
preț de-o clipă, uluit. În realitate, casa era și mai groaznică decât păruse pe hârtie. Până și Londra, cu cele mai sinistre clădiri ale ei, tot nu se putea compara cu Pielea. Hugo a călcat pe pietrișul de un portocaliu sclipitor al aleii până în fața ușii de la intrare. Melodia care a început să se audă când a apăsat pe butonul soneriei i-a adus aminte, în mod neplăcut, de o piesă rock banală numită „The Wind Beneath My Wings 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vizavi, prăbușit într-un fotoliu, cam obosit, din piele. Numai că bărbatul prăbușit și adormit, lăsându-și la o parte vârsta înaintată, purta o șapcă de baseball cu cozorocul la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins peste pieptul lăsat. Picioarele albe, închise în niște sandale pline de arici, băteau, cu un zel entuziast, ritmul omniprezentei muzici. Sper să mor, s-a gândit Hugo, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
primești dividendele. Of, Alice, a fost așa o mare încurcătură! Dar să sperăm că acum... Alice n-a mai auzit ultimele propoziții. Trăncăneala lui Jake i se stinsese în urechi. A leșinat, prăbușindu-se pe fotoliul făcut dintr-o cutie portocalie. Capitolul 30tc " Capitolul 30" Hugo și-a desprins fața de pe pieptul îmbrăcat în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colțul spre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
până când, într-un sfârșit binecuvântat, a găsit ușa cea bună. A bătut, a deschis respectiva ușă și-a văzut-o pe Alice surâzându-i din mijlocul unui semicerc de oameni. Hugo a înaintat împleticit, dar fericit, către scaunul din plastic portocaliu de lângă ea. — Îmi cer scuze că am întârziat, a anunțat el către întreaga clasă. În centrul semicercului stătea o femeie cu un chip prelung, niște ochelari cu rame subțiri și un zâmbet larg și vesel. —Bine ai venit, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bombe În avioane, apoi, Într-o nouă ediție, Își ucisese fiul care devenise, brusc, tată. Cea din Irak fusese, după zeci de ani, făcută praf de americani; ce mai, vremea revoluțiilor, chiar dacă nu trecuse de tot, era pe sfîrșite! Cele portocalii, o găselniță postmodernă pentru a da jos guverne, se dovedeau doar niște falsuri: o echipă disidentă o Înlocuia pe alta, ambele fiind de aceeași sorginte. Mai fusese una de catifea; alta, mai Înainte, a lalelelor; fusese, În România, una a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
împinge mașina în loc de a reporni motorul (de a o împinge fie în față, spre strada noastră, fie în spate pentru a ieșit din piață). între timp, de fapt, din cauza incidentului, polițiștii plasaseră peste tot la intrarea în piață niște bariere portocalii, dacă am fi mișcat mașina am fi lovit acum barierele, sau ar fi trebuit să le cerem polițiștilor să ridice una dintre ele pentru a ne lăsa să trecem. Iată în ce situație fără ieșire m-am trezit și m-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]