5,162 matches
-
peste 110/ de mii de ani într-un oraș Mohab...” (Abdul sau Elogiul lui Parmenide). Estetica rămâne totuși una de tip baroc, în măsura în care poemele provoacă în primul rând meraviglia, nu neapărat sens, iar prețiozitatea ironică, livrescul, uneori pitoresc prin amalgamurile postmoderne pe care le produce, sunt trăsături distinctive ale acestor poeme: „da, Rousseau s-a aruncat pe fereastra/ de la balconul în stil empire/ și-n cădere/ până jos/ Van Gogh a continuat să picteze/ munți de creier de pasăre/ și de
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în registru familiar, chiar trivial - ciobanului mioritic i se substituie un profesor de țară, Ciobanu
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ianuarie-februarie 1972), care în ediția augmentată (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor) sunt însoțite de consistente însemnări pariziene din 1973-1974 și din 1977-1978. Bestiarul și imagistica proprii perioadei onirice, preocuparea metafizică, soteriologică și escatologică, revizitarea miturilor (Miorița, Graalul), textualismul și autospecularitatea, viziunea postmodernă și recursul la intertextualitate, cărora li se adaugă, pentru prima oară în beletristica lui Ț., o componentă realistă și alta ținând de meditația pe teme civice și geopolitice, se regăsesc, îmbinate complex, în Hotel Europa, carte distinsă cu un premiu
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
1991). Sub aparențe de roman picaresc (în parte parodic, polițist sau de aventuri), de cronică, în maniera carnavalescului tragic, a exodului spre Vest al unor tineri dezamăgiți de viața postcomunistă, Hotel Europa e o meditație profundă și gravă, în cheie postmodernă, asupra rostului vieții, asupra crizei societății contemporane. Cartea ilustrează și o temă metaliterară, aceea a Autorului (sau a ficțiunii), susținută de un personaj substitut al autorului real (și pe care acesta îl prezintă în mod „viclean” ca fiind aproape confundabil
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
dezbatere: „Nunțile necesare”, CNT, 1992, 17 (semnează Ioan Groșan, Traian T. Coșovei, Florin Sicoie, Gheorghe Iova); Cornel Ungureanu, Țepeneag și ai săi, O, 1992, 20; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Florin Manolescu, Miorița în versiunea postmodernă, LCF, 1992, 21; Ioan Urcan, Apocalipsa mioritică, APF, 1992, 5; Mihaela Ursa, Exerciții de zbor și arta fugii, APF, 1992, 5; Fevronia Novac, Singurătatea autorului, RL, 1992, 26; Gheorghe Iova, La est de Țepeneag, CNT, 1992, 50; Mihai Dragolea, Tiparul
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
415-417; Gheorghe Crăciun, În căutarea referinței, Pitești, 1998, 205-210; Glodeanu, Dimensiuni, 126-144; Simion, Fragmente, II, 287-292; Alex. Ștefănescu, Comedia literaturii, RL, 1999, 25; Dicț. analitic, II, 134-136, III, 168-170, 394-397, IV, 422-424, 595-597; Glodeanu, Incursiuni, 151-155, 270-276; Nicolae Bârna, Demiurgul postmodern, F, 2000, 9; S. Damian, Aruncând mănușa, București, 2000, 207-233; Dicț. esențial, 842-844; Dimisianu, Lumea, 159-185; Ion Simuț, Arena actualității, Iași, 2000, 174-181; Tudorel Urian, Proza românească a anilor ’90, București, 2000, 60-64; Ion Vartic, Din mansarda dlui Teste pe
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ca grafician, cărți și a realizat afișe. Incidental a compus versuri de reflex parodic. Îl pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în aceea de umorist) a cucerit, la diferite festivaluri, multe premii. Ludic impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
disocierea celor două concepte, cât prin discutarea cauzelor și a consecințelor acestora. După o succintă radiografiere a teoriilor românești și străine asupra postmodernismului, U. punctează cele două antinomii din cadrul optzecismului: cea dintre dominanta textualistă (de sorginte franceză) și cea propriu-zis postmodernă (venită pe filieră americană), dar și cea dintre estetica preponderent postmodernă a generației și contextul politic premodern al comunismului românesc. Mai importantă este însă altă contradicție - între asumarea livrescului, a intertextualității și a unui epigonism alexandrin, pe de o parte
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
acestora. După o succintă radiografiere a teoriilor românești și străine asupra postmodernismului, U. punctează cele două antinomii din cadrul optzecismului: cea dintre dominanta textualistă (de sorginte franceză) și cea propriu-zis postmodernă (venită pe filieră americană), dar și cea dintre estetica preponderent postmodernă a generației și contextul politic premodern al comunismului românesc. Mai importantă este însă altă contradicție - între asumarea livrescului, a intertextualității și a unui epigonism alexandrin, pe de o parte, și căutarea unui limbaj inaugural, inspirat, capabil să înființeze lumi, pe
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
Z. excelează în descrierea oazelor scăpate temporar de „sistematizare” - străzi de mahala cu căsuțe ascunse sub bolți de viță sau bulevarde mărginite de castani seculari -, ca și în înfățișarea morții lente și dureroase a caselor lovite de furia buldozerelor. Declarat postmoderne sunt Educație târzie (I-II, 1998-1999) și Fetița (2003), „rescrieri” ale romanelor Educația sentimentală de Gustave Flaubert sau Lolita de Vladimir Nabokov. Aici tramele epice sunt pretexte pentru meditația asupra condiției postrevoluționare a intelectualului român, pierdut într-o lume care
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
reia lucid, amuzat, cu sentimentul zădărniciei, dar și cu înțelepciunea celui care a aflat toate secretele. „Odiseea” lui Ulise, uciderea lui Mozart, teme clasice precum alegerea, libertatea, motivul drumului, tema scrisului sau a timpului sunt abordate cu naturalețe, recontextualizate, reinterpretate postmodern, întotdeauna urmărind un sens filosofic, o idee. Nuvelele se disting prin caracterul simbolic sau parabolic, amintind de proza lui Hermann Hesse, prin plonjarea în straniu, insolit și fantastic. Romanul Omul nou (1994) valorizează din plin această dexteritate a scriiturii. E
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
și atât de asemănătoare totuși. Oedip la Delphi reia tema tragediei antice, trecută prin interpretarea pe care Hugo von Hofmannstahl a dat-o mitului: aflat la oracolul din Delphi, Oedip își trăiește viitorul. Dar visătorul modern devine la Z. voyeur postmodern, oracolul mitic se transformă în ecran, în simulacru, adevărul devine „afacere”. Pythia e o fată frumoasă drogată, iar Oedip, deținător absolut al informației vizuale, ajunge „omul cel mai puternic din cel mai puternic oraș de pe fața pământului”, un zeu absurd
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
Apollo. Pierderea identității, descompunerea sinelui fac din Oedip un antierou. Z. reușește să remodeleze tragedia originală după datele simulacrului contemporan, definitoriu pentru lumea postmodernității mediatice, iar din personajul tragediei antice să facă un simbol puternic al derivei și inconsistenței individului postmodern. Regele și cadavrul, reprezentată în 1999 la Teatrul Național din București, e inspirată de studiile de istorie a religiilor ale lui Heinrich Zimmer și, în mare parte, prelucrează o operă clasică a literaturii sanscrite. Se repune în joc motivul oriental
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
toate tipurile de cunoaștere, se întrepătrund, creând dependențe imposibil de disociat. Privit dinspre sociologie, artă, educație, etică, fenomenul social actual din postmodernitate depășește rigorismul epocii moderne și conformismul pe care acesta îl reclamă. Raportat doar la etica bunului simț, fenomenul postmodern capătă caracter minimalist. Raportat la etica datoriei etica lui nu trebuie individul e limitat strict doar de ce nu trebuie să facă, un nu care se referă la un număr minim de acțiuni, comparativ cu conținutul pozitiv care poate fi extrem de
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu transcendența („Testament călcat în tropot”) - îi produce celui exilat o durere străină de sensibilitatea mundană („Mult mă doare gândul clopot”). O interpretare postmodernă, demnă de atenție, îi aparține Lidiei Vianu, care, părăsind sfera strictă a esteticului, deschide căile criticii către complexitatea politicului: în această perspectivă, tensiunea hermetică definitorie pentru întreaga creație a lui S. de până în 1989 este un simptom al împotrivirii poetului
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 351-357; Cristea-Enache, Concert, 96-98; Grigor, Moromete, 147-149, 153-158; Manolescu, Lista, I, 317-320; Popa, Ist. lit., II, 636-639; Pop, Viață, 182-186; Daniel Ștefan Pocovnicu, Sinuciderea lentă a jurnalului, CL, 2002, 5; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002, 171-178; Dicț. scriit. rom., IV, 402-404; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 271-274; Vasile, Poezia, 255-258; Tudorel Urian, Stoicism postmodern, RL, 2003, 7; Mircea Iorgulescu, Insurgența cronică, „22”, 2003, 678; Andrei Bodiu, 100% Stoiciu, OC, 2003, 165-166; Ștefan
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
636-639; Pop, Viață, 182-186; Daniel Ștefan Pocovnicu, Sinuciderea lentă a jurnalului, CL, 2002, 5; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002, 171-178; Dicț. scriit. rom., IV, 402-404; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 271-274; Vasile, Poezia, 255-258; Tudorel Urian, Stoicism postmodern, RL, 2003, 7; Mircea Iorgulescu, Insurgența cronică, „22”, 2003, 678; Andrei Bodiu, 100% Stoiciu, OC, 2003, 165-166; Ștefan Borbély, Istoria placidă a satului în schimbare, APF, 2003, 5; Mircea A. Diaconu, Retorica asupra moralei și narcisismul (ipostaza fatalist-spectaculoasă: Liviu Ioan
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Lumea e demitizată, desacralizată, încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile biblice, fiind materializate în formule neoclasiciste, cu unele note de autoreferențial postmodern, S. preferând sonetul, elegia, balada și colindul. Strategiile postmoderniste sunt prezente și în versurile din Mărul îndrăgostit de vierme (1999) și Cavalerul Înzadar (2001), unde imaginea unei lumi confuze și adesea grotești se alcătuiește mai puțin încrâncenat, mai elegant. SCRIERI
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
Aer cu diamante, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și S., fiecare având deja câte un volum, au fost lansați ca vârfuri de lance ale tinerei generații optzeciste. Cu toate acestea, S. este un neomodernist stănescian-barbian, travestit neglijent în postmodern. Distanța sa față de optzecismul de tip postmodern este definită de Mircea Cărtărescu, pentru care fostul său coleg de la Cenaclul de Luni este „structural, un poet modernist, care torsionează limbajul la toate nivelurile sale ca să exprime un inexprimabil profund, de natură
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Traian T. Coșovei și S., fiecare având deja câte un volum, au fost lansați ca vârfuri de lance ale tinerei generații optzeciste. Cu toate acestea, S. este un neomodernist stănescian-barbian, travestit neglijent în postmodern. Distanța sa față de optzecismul de tip postmodern este definită de Mircea Cărtărescu, pentru care fostul său coleg de la Cenaclul de Luni este „structural, un poet modernist, care torsionează limbajul la toate nivelurile sale ca să exprime un inexprimabil profund, de natură metafizică și religioasă”. Alți critici (Nicolae Manolescu
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
proaspăt, renunțând la construcțiile compozite și dinamice de până acum, cărora le preferă poemul eleat, interiorizat, de idei. Teme moderniste - timpul, memoria, moartea, identitatea, ființa (uneori cu majusculă), raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate cu instrumente postmoderne: parodia, jocul lingvistic și intertextual, construcția hibridă a poemului și a imaginii, desfacerea (textualistă) a mecanismelor limbajului. Uneori tocmai această metafizică în registru ludic constituie farmecul poemelor (Odă, Prolog), alteori combinarea lor nu se articulează într-un discurs viabil poetic
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
direcție - un neorealism imagist-simbolic. În antologia Celebra specie umană (1999), ca și în Oameni care merg (1999), lirismul se precizează ca joc (al inimii) între viață și moarte, la limita dintre grav și ludic multe poeme adoptând formula unui cântec postmodern, spre exemplu în Cimitirul de mașini de formula unu. Tema timpului și tema morții (mersul spre moarte fără picioare, călătoria) devin din ce în ce mai frecvente în Zăpadă noaptea (2000), Crucea verbului (2000), O lume de cuvinte (2001), unde se simte însă o
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
pseudonarative, de tip mozaical (combinarea de sfere lexicale, regimuri diferite ale imaginii, juxtapunerea unor fragmente disparate etc.). Textul se abstractizează, se complică până la barochism, sensul e ocultat de materialitatea opacă a cuvintelor și a imaginilor : este materialitatea pestriță a lumii postmoderne, în spatele căreia poetul presimte, mai rău decât moartea, nimicul. Ion Stratan face o poezie de cunoaștere (în terminologia veche a criticii) și reia un număr de simboluri, arhetipuri deja trecute prin poezie: oul, oglinda, nunta cosmică, geneza, Cuvântul, apocalipsa... Ele
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Stratan: Developări în perspectivă, „Euphorion”, 2002, 2; Roxana Sorescu, Ion Stratan - o lume de cuvinte, ALA, 2002, 612; Bogdan Alexandru Stănescu, Despre spectre și alți demoni, LCF, 2002, 12; Gheorghe Grigurcu, Comedia literaturii, RL, 2002, 22; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002, 105-114; Dicț. scriit. rom., IV, 410-412; Vasile, Poezia, 258-261; Octavian Soviany, Experimentul perpetuu, LCF, 2003, 6; Raluca Dună, O bombă cu efect întârziat, LCF, 2003, 14; Dicț. analitic, IV, 61-63; Firan, Profiluri, II, 277-278. R.D.
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
I, 162-172, II, 341-344, III, 262-265; Popa, Ist. lit., II, 486-496; George Chirilă, Între ironic și imaginar, București, 2002; Crenguța Gânscă, Opera lui Marin Sorescu, Pitești, 2002; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 101-104; Simion, Genurile, 197-210; Maria-Ana Tupan, Discursul postmodern, București, 2002, passim; Vasile, Poezia, 240-242; Ilie Constantin, Marin Sorescu, poet tragic, RL, 2003, 37; Firan, Profiluri, II, 253-263; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 158-160; Maria Ionică, Marin Sorescu - între parodie și solitudine necesară, Craiova
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]