1,960 matches
-
asupra lumii prin intermediul maleficului personaj Zastrozzi. Tot în 1810 publică împreună cu sora sa, Elisabeth, volumul de versuri "Poezii originale de Victor și Cazire" ("Original Poetry by Victor and Cazire"). De asemenea, la sfârșitul anului publică o colecție de versuri, "Fragmente postume de Margaret Nicholson" ("Posthumous Fragments of Margaret Nicholson"), împreună cu Thomas Jefferson Hogg, o culegere de poezii dedicate unei spălătorese care, în 1786, atentase la viața regelui George al III-lea și fusese internată într-un ospiciu. În 1811 publică al
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
sprośnych i obrzydłych nałogów (...)" Vladislav a fost urmat în Regatul Poloniei de fratele său mai tânăr, Ducele de Lituania, Cazimir al IV-lea Jagiellon, după un interval de trei ani. În Ungaria, a fost succedat de rivalul său, regele Ladislau Postumul.
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
opus reformei Imperiului, reușind cu greutate să evite alegerea unui alt Rege al Germaniei. În timpul domniei sale nu a reușit să câștige nici o bătălie, recurgând la planuri subtile pentru a-și păstra puterea. L-a ținut ostatic pe nepotul său Ladislau Postumul, în încercarea de a-și exersa autoritatea asupra teritoriilor acestuia. Nu a reușit însă să obțină controlul asupra Ungariei și Boemiei, fiind învins de Matei Corvin în 1485, acesta din urmă ocupând Viena timp de 5 ani. Din această cauză
Frederic al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/307677_a_309006]
-
până în 1983 „Literatura și arta”. Debutează cu poemul "Răscruce" în 1958, pentru ca apoi, pe parcursul vieții, să publice numeroase volume precum - "La ruptul apelor" (1960), "Neliniști" (1962), "Îmblânzirea focului" (1971), " Încercarea de a nu muri" (1980), "Piramida Singurătății" (2000) și volumele postume "Ninge la o margine de existență" (2002),"Decebal" (2003), "Improvizația nisipului" (2006), "Răsărit de Luceafăr" (2010). Laureat al Premiului de Stat (1980), Maestru emerit în Arte (1983), cavaler al Ordinului Republicii (1998). În "Poeți din Basarabia", Adrian Dinu Rachieru remarcă
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
totuși. Lirosofia sa, anexată esteticii transmoderne(ca fenomen de latență) îl definește - s-a observat - drept "cel mai nichitastănescian poet basarabean". Theodor Codreanu, în "Victor Teleucă - Un heraclitean transmodern", scrie : Nu încape de îndoială, opera, întregită cu două veritabile capodopere postume ("Ninge la o margine de existență" și "Improvizația nisipului"), îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade șaizeciste, alături de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grigore Vieru, deschizând, totodată, drumul spre noua paradigmă culturală a transmodernității. "Cei care au
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
marcantă a fost Leopold al VI-lea, ducele Austriei, care nu-și ierta felul cum părăsise o cruciadă și se întorsese acasă lipsit de laurii unei victorii, iar acum, în vârstă fiind, spera să obțină o glorie fie ea și postumă. Regele Ungariei, Andrei al II-lea, s-a lăsat și el ispitit. Honorius al III-lea țintise bine amintindu-i că regatul său este apostolic (ținea de scaunul papal) și că până acum nu și-a îndreptățit cu nimic această
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
poet și este inclus într-o antologie a generației sale realizată de Pedro Espinosa Flores în 1605, intitulată „"Flores de poetas ilustres"” („"Flori ale unor poeți iluștri"”). Cu toate acestea, marea parte a operei sale nu va fi publicată decât postum, și se poate încadra în curentul literar denumit "Conceptismul" Baroc. Tot acestei perioade aparțin și unele opere scurte în proză relaționate cu viața de la Curte, scriindu-și prima versiune a celebrei cărți „"El Buscón"”, roman picaresc. Aceste schițe i-au
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
în 424, și „"Broaștele"” în 405. Fii săi Araros, Philippus, și Nicostratus au fost de asemenea poeți comici : despre Araros se spune că a fost implicat în compunerea „"Avere II"” în 388 și că s-ar fi ocupat de reprezentarea postumă a operelor „"Aeolosicon II"” și „"Cocalus"”, care se pare că a primit premiul Bacanalelor Urbane în 387, în timp ce Philippus a fost de două ori învingător la Lenaia și se pare că a reprezentat unele comedii ale lui Eubulus (s-a
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
a încetat din viață în anul 1902, la vârsta de numai 56 ani, în urma unui accident. La înmormântarea sa a participat întregul corp ofițeresc al Marinei Române în frunte cu secretarul general al Ministerului de Război. În semn de prețuire postumă, marinarii de la conducere din timpul primului război mondial au denumit o navă capturată de la ruși cu numele generalului degradat: Nicolae Dimitrescu-Maican.
Nicolae Dimitrescu-Maican () [Corola-website/Science/307468_a_308797]
-
respectată; ea conducea treburile casei și se ocupa de educația copiilor. Cunoștea mânuirea arcului și a halebardei, luptând la nevoie alături de soț. Începând din secolul al XIV-lea s-a instituit obiceiul ca defunctului să i se dea un nume postum. În ajunul înmormântării familia și prietenii se adunau în casa decedatului, pentru priveghi, aducând daruri și flori. Se servea o cină frugală, după care, la lumina torțelor, se duceau cu toții la cimitir unde defunctul era îngropat sau ars împreună cu obiectele
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
de plante după Jussieu 1759” sau „sistemul Trianon”. Jussieu însuși nu a publicat nimic despre sistemul lui, și nici nu a oferit orice explicație despre aranjamentul sau fundamentul teoretic acestuia, de abia nepotul său Antoine Laurent (1748-1836) a preluat publicarea postum: Genurile nu sunt aranjate sistematic în grupuri cu o singură caracteristică, ci după luarea în considerare a tuturora, care, cu toate acestea, nefiind văzute de valoare egală. În comparație cu dezvoltarea actuală a sistemului natural, atât Carl Linné cât și Jussieu au
Bernard de Jussieu () [Corola-website/Science/302385_a_303714]
-
cineva întreabă a cui este îmormântarea și i se răspunde:"nu știu cum îl cheamă, dar e un om de bine". La Ecole des Beaux-Arts se organizează o expoziție comemorativă (se expun 128 de lucrări). În perioada mai - iunie are loc licitația postumă a tablourilor sale. se vând 600 de lucrări cu 2.000.000 de franci. ""În universul întunecat și contradictoriu al romantismului, operele lui Corot ne apar ca imaginea în același timp clasică și modernă a unei arte care datorează puțin
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
cu foarte mare influență, fiica căpitanului László Szilágyi de Horogszeg "(Ladislau)" al cetății de la "Bradics" și sora lui Mihai Szilágyi, voievod transilvănean și regent ungar. După moartea lui Iancu de Hunedoara, oligarhia maghiară a revenit la putere. „Tânărul rege” (Ladislau Postumul) a fost conducătorul nominal, însă adevărații conducători erau familiile maghiare "Garai, Ujlaki" și "Cillei". Grija lor a fost să combată influența familiei "Hunyadi". Astfel, au convins pe tânărul rege Ladislau, să ordone inculparea pentru omucidere și condamnarea la moarte (prin
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
războiul civil. Adolescentul rege a fugit în Boemia, luând pe Matia cu el. Erzsébet Szilágyi, văduva lui Ioan de Hunedoara, a organizat armatele fidele soțului său și a reușit să pună capăt războiului civil, învingând armatele marii nobilimi. Regele Ladislau Postumul moare în condiții suspecte în Cetatea din Praga, iar mai mulți dintre cei ce-l determinaseră să-l condamne pe Ladislau de Hunedoara au fost uciși din ordinul Elisabetei sau al lui Mihai Szilágyi. "Dieta Națională" a fost reunită la
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
în care, atât în Statele Unite cât și în Uniunea Europeană, apar modificări considerabile în interpretarea dreptului constituțional. Astfel, de exemplu, elaborarea și respingerea Constituției Europene au redeschis dezbaterile despre legitimitatea politică, despre suveranitatea popoarelor și locul legii în cadrul societății civile. Aprecierea postumă a lui Carl Schmitt și a operei sale este extrem de controversată, și depinde de poziția celor care fac analiza. În general, se pot identifica trei tendințe în aprecierile cercetătorilor care s-au ocupat de el: Studii mai recente elaborate de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
numeroase speculații legate de cauzele prăbușirii avionului și de eventualii autori ai acestui act, aceste suspiciuni nu au fost confirmate. Hammarskjöld a fost urmat în funcția de secretar-general al ONU de U Thant din Birmania. Dag Hammarskjöld a fost laureat postum (în 1961), cu Premiului Nobel pentru Pace ca recunoaștere a eforturilor sale pentru promovarea păcii. Singura lui carte, Vägmärken(Markings), a fost publicată în 1963. În această carte-jurnal, o colecție a reflecțiilor sale, Hammarskjöld se dovedește a fi un creștin
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
la lumea intimă: negrul reprezintă forțele nocturne, negative, albul - forțele diurne, pozitive. Simbolismul cosmic al culorilor este regăsit la zeitățile din multe cosmogonii. La egipteni, valoarea simbolică a culorilor intervine adesea și în operele de artă. Negrul este simbolul renașterii postume și al dăinuirii veșnice, culoarea zeițelor Anubis (călăuzitoarea morților pe lumea cealaltă) și Min (ocrotitoarea genezei și a secerișului). Verdele colorează uneori pe Osiris, fiind culoarea vieții vegetale, a tinereții și a sănătății; pielea lui Amon, zeul aerului, are culoarea
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
l-a informat pe Truman că cererea trebuie autentificată la un notar. Când a primit această informație, Truman deja se răzgândise, așa că nu a mai făcut nimic. După redescoperirea cererii lui Truman, în 1996, a emis o diplomă de licență postumă pe numele lui Truman. Din cauza problemelor de vedere, Truman nu a fost admis la Academia Militară de la West Point, unde își dorea să intre încă din copilărie. În aceste condiții, el s-a înrolat în în 1905, servind până în 1911
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
romancier englez. a fost un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey și fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichități), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre două orașe (ultimele două, romane istorice). Se naște la 7 februarie 1812, în Portsmouth, Hampshire, ca fiu al lui John și al Elizabethei Dickens. În 1817, familia sa se mută în
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
Unele din volumele lui Joseph von Scheffel au fost ilustrate de pictorul Anton von Werner. Dintre acestea este de remarcat ediția de lux a Gornistului din Säckingen, publicată în 1893, care mai este și astăzi apreciată de bibliofili. Dintre edițiile postume mai sunt de remarcat operele complete în patru volume tipărite sub îngrijirea lui Friedrich Panzer în 1919. Atât “Gornistul din Säckingen” și “Ekkehard” au fost traduse în diferite limbi încă din timpul vieții lui Scheffel. Astfel prima ediție engleză a
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
o capcană și a fost decapitat) în timp ce a lansat un atac fără să-l aștepte pe Iancu de Hunedoara și forțele acestuia să-l ajute. Moartea lui Vladislav al III-lea în bătălie a lăsat Ungaria în mâinile regelui Ladislau Postumul al Boemiei și Ungariei, care avea patru ani. Într-o expresie de gratitudine, poporul bulgar l-a poreclit pe Vladislav al III-lea cu afecțiune ""Varnenchik"" ("Warneńczyk" în poloneză), după numele orașului Varna, unde a luptat și a murit. Înfrângerea
Bătălia de la Varna () [Corola-website/Science/304592_a_305921]
-
a atribuit ideile generației sale epocii anterioare și a avut obsesia elucidării începutului istoriei românilor, întreprindere în cursul căreia a apelat, în lipsa izvoarelor sigure, la tradiții, legende și folclor. A lucrat un sfert de secol la cartea "Dacia preistorică", apărută postum, în 1913, care a fost descrisă de istorici contemporani și ulteriori drept o lucrare de fantezie. Dacă la momentul publicării opul a suscitat doar emulația unor istorici amatori, lovindu-se de profesionalismul școlii critice, el a devenit în timpul regimului comunist
Nicolae Densușianu () [Corola-website/Science/303522_a_304851]
-
posesia Societății Aquafortiștilor. Planșe ale lui Aman vor figura și în publicația societății, „L’Illustration nouvelle”. În inventarul din 1904 erau înregistrate 53 de aquaforte încadrate, cărora li se vor adăuga alte donații ale Anei Aman și exemplare din tirajele postume Fisher Galați, Adrian Maniu - Mișu Teișanu sau Alexandru Moscu, unele transferuri și achiziții, astfel că în prezent din colecție fac parte 298 de gravuri. Muzeul păstrează și cele 43 de plăci de gravură pe care Ana Aman le-a donat
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
simbolul lui Amaterasu. Toate trei, împreună, formează Comoara Imperială a Japoniei. Ninigi a coborât pe pământ și s-a stabilit la Himuka, unde a construit un palat. Primul împărat legendar al Japoniei a fost Iwarebiko, sau mai cunoscut după numele postum, Împăratul Jimmu. El a urcat pe tron în jurul anului 660 î.Hr. Originea lui este sumarizată astfel:
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
Habsburg a deschis o perioadă de frământări în Ungaria legate de succesiunea la tron. Marea majoritate a magnaților ungari, printre care familiile "Cillei, Gara, Ujlaki" și "Szécsi", o sprijineau pe regina văduvă "Elisabeta", care aștepta un copil, viitorul Ladislau V Postumul, în speranța că o vor putea domina cu ușurință și, pe această cale, își vor subordona puterea de stat. . Iancu a susținut candidatura regelui polon Vladislav al III-lea (Jagello) la tronul Ungariei. Nobilimea mică și mijlocie, în frunte cu
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]