2,294 matches
-
găsite în „Serata de la madam Ionescu” - Cronică mondenă -, de George Ranetti. (Vezi: „Schițe vesele”, Editura Librăriei Leon Alcalay, 1908, p. 4). 18. Ca student în Capitală, Bacovia a colaborat la Gazeta teatrelor, balurilor și spectacolelor (o efemeridă) cu poemul „Singur” (Potop cad stele albe de cristal). (Cf. Ionuț Niculescu, „150 de ani de presă teatrală romînească”, în „Teatrul”, nr. 3, mar. 1986, p. 64) Gustul fardului 1. „Dintr-un text comun”, în Opere, p. 333. 2. Jurnalul meu, Ediție îngrijită de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-o (singurul dintre simboliștii romîni) Bacovia. Un poem de-al său se intitulează chiar așa: „Pantofii”: „Pantofi de aur, expuși în vitrină,/ Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,/ Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți arde-n mormînt,/ Pantofi de aur, expuși în vitrină...” Tema versurilor e „arderea”, putrezirea, moartea. După Jean Chevalier și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
abundă. Fiecare propoziție conține o antiteză. Putem observa comparații peste comparații în legătură cu peștele Scolipidus. Dacă Euphuis este asemănat peștelui, este asemănat ș lebedei albe și negrului cărbunelui ars? Mai mult, clasicul și biblicul Scolipidus se referă la latinul De Fluviis (Potopul), o relatare obscură atribuită eronat lui Plutarh (Bond 243). După cum notează C. S. Lewis, "Un eufuism nu este constituit din mecanisme structurale sau din "istoria nenaturală", ci din utilizarea constantă a ambelor. Noutatea o constituie excesul: eufuismul oricărei compoziții este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lacrimă din firea lui fiu-meu, care e bucățică ruptă din nevastă-mea, care a fost o femeie foarte frumoasă. Eu, în locul lui, n-aș mai primi-o în casă pe Moni". Și așa a fost. De aici a pornit potopul și mârlănia la "palatul de la Izvorani". În povești, finalul ar fi trebuit să fie: Și judecătorii, întrebând-o pe micuță cu cine vrea să stea, aceasta a ales singura figură pe care o cunoaște: doica. Care s-a căsătorit apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
preocupată de relevarea dimensiunii tragice a absurdului, altfel decât la Becket și Ionescu. Obsesia spațiului Închis, unde omul este condamnat să fie un etern prizonier, este evidentă și În „Paraclisierul” (Catedrala În care nu vine nimeni) sau „Matca” (amenințată de potop) Iona este constrâns, Împotriva voinței sale, la un exil forțat În spațiul singurătății absolute. Marea este „rea” dar i se pare frumoasă, asemănătoare unei „placente”, iluzia libertății primare, aproape de inconștiența copilăriei. În Întunericul lumii, paradoxal este că Iona descoperă că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
față În față cu moartea. „Iona” este cel Închis În burta unui pește uriaș; „Paracliserul” este cel claustrat În interiorul unei catedrale - o reluare a mitului lui Manole din legenda „Mănăstirea Argeșului”; „Matca” reprezintă insul Închis Într-o casă amenințată de potop. Cu „Răceala” și „A treia țeapă”, Marin Sorescu părăsește universul mitologic și se apropie de istorie, de ipostazele particulare ale existenței. Autorul are meritul de a fi Încorporat filosofia În Întâmplarea istorică evocată. Evenimentele sunt astfel organizate, Încât sugerează idei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
DECEMBRIE (în epoca de aur) Parodie la George Bacovia Te uită cum ninge decembre, Potopul de fulgi ne-nconjoară, Simt frig strecurîndu-se-n membre Și-un fir de curent mă-nfioară. Cînd văd ce prăpăd e afară, Cum vîjîie Crivățu-n ramuri Regret că n-am pus astă vară Și rîndul al treilea de geamuri. Gem plopii, la
DECEMBRIE (?n epoca de aur) by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84342_a_85667]
-
mii de tineri valoroși, care ar fi putut constitui elita intelectuală și științifică a țării, au fugit cu disperare din țara ce nu le oferea nimic, iar lipsa lor se simte și azi. Dar nu ne-a păsat. Cu noi, potopul! Iar atunci a apărut la orizont Uniunea Europeană. Ajunși membri ai selectei organizații - mai mult pe considerente strategice decât pe merit -, am început să urmăm, mârâind, directivele de la Bruxelles. Ne-am prefăcut și ne prefacem în continuare că abia așteptăm să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de mânie! Erau chestiuni legate de femei, de curse, atunci când a participat la o cursă cu obstacole în pofida interdicției împăratului, apoi cele în legătură cu datoriile de bărbat tânăr, nebun după haine elegante, datorii la croitor..., când i-au fost interzise cursele, potopul de insulte când s-a aflat că Kronprinz-ul a coborât călare toate treptele de marmură de la Noul Palat, ca să braveze, riscând să-și rupă gâtul! Mi-a atras atenția asupra unei perdele care acoperea ușa din fund. Este o
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
De ce să scriu? De ce să scriu? Eu alerg după vise cu penița în mână Scriu să dau glas gândului arzând Să ajung la infinit unde regretele plâng. Să simt chemări ce cad potop din noapte Să plutesc în lumea perfecțiunii ideale, E greu să înțelegi neștiuta chemare Ce zboară în albastrul eternității tale. Și cum să nu mă răsfrâng în abise Când tot ce scriu eu sunt doar vise...? Eu dau viață cuvintelor
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92937]
-
vie ca fiind o băutură civilizatoare. Asemenea religiilor păgâne din jur, tradiția biblică a sacralizat vinul și a făcut din el un dar al lui Dumnezeu (Geneza, 27: 28). Scriptura ne învață că utilizarea vinului nu era cunoscută decât de la Potop. Arca lui Noe (Noah în limba ebraică) a eșuat la 5165 m pe "muntele Ararat" (Geneza, 8: 4), în Armenia, situat în nordul Mesopotamiei, nu departe de lanțurile muntoase din Caucaz. Noe, "care era cultivator", după cum ne precizează Biblia, a
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
la unele mineriade au lipsit, nimeni nu-i perfect. La sfârșitul acestui vacarm, lucrurile se vor așeza mai bine. Puterea va fi întreagă și guvernarea mai coerentă. Doar PSD-ul se va întreba retoric: cine m-a pus?! POLITICA DUPĂ POTOP Aproape că a curs la fel de multă cerneală câtă apă în ultimele evenimente. Criza politică și cea a inundațiilor s-au suprapus, dând naștere unui vacarm în care nu se mai înțelege om cu om. Strigătele de disperare ale sinistraților s-
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
1977, între orele 17 și 18, în satul care mița îngăduit copilăria și o parte din adolescență. Era o seară ploioasă, ulițele își prefăcuseră țărâna în noroaie și șleaurile se umpluseră cu apă mâloasă. Străbăteam cu încrâncenare satul copleșit de potopul cel molcom, aveam nouă ani, un buzunar plin cu mărunței de un leu puși la păstrare vreme de o lună și în cap un singur gând: săți cumpăr mamei un cadou frumos și folositor pentru aniversarea de a doua zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
banului, care afirmă că pentru ei aurul e blestemat. Și iar oameni: plecați cu banii pe case în buzunar, bucuroși că vin canadienii să investească cu cianură în Apuseni, mândri că și-au ajutat copiii cu un leu. După ei, potopul. „Unde să mă mai duc acuma? La dracu!“, despre corporații de aur și dezastre ecologice cu cianură de acum numai șapte ani, despre istorie cumpărată cu dolari, despre corupție și sărăcie, despre ochiul dracului și natură, despre viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Noe, Chitim, fiu al lui Iavan și nepot al lui Iafet, unul dintre cei trei copii cu care bătrânul Noe a construit Arca, a adunat toate viețuitoarele, în dublu exemplar, pentru a le salva, la sfatul lui Dumnezeu, de pedeapsa Potopului și ar fi dat numele său insulei, care s-a numit cândva Chition (Kition), nume al unei cetăți de lângă actualul oraș Larnaka. În Biblie (Geneza, 10, 4) se spune despre fiii lui Iavan (Elișa, Tarsis, Chitim și Dodanim): "De la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
impozite, de la cei din cartiere-șic la cei din mahalale, suntem responsabili de ce s-a întâmplat cu orașele noastre, după câtă grijă am avut față de mediu, față de solul, subsolul, apele, aerul lor. Am gestionat rațional resursele, sau am gândit: "după noi, potopul"? Am identificat cine și ce risipește și am făcut în așa fel încât "să ieșim din era risipei"? Am construit o bună infrastructură și am avut grijă de întreținerea ei serioasă, nu "cârpăcind-o" mereu? Am menținut (sub control) economia
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sale. În speranța că își va spori trecerea în ceruri, obținea de la el tot ce voia. Nu spu nea pe șleau, dar lăsa să se înțeleagă că glasul era Isus Cristos. Nu-i spunea niciodată altfel decât glasul și, cu potop de lacrimi, mărturisea că ceea ce fusese în tinerețe îi răpea pentru totdeauna speranța de a vedea. Nu se află vorbe pentru a descrie cu ce cuvinte pline de miere zugrăvea soarta celei chemate să vadă! PHILARÈTE CHASLES 1798-1873 MARCHIZUL DE
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că i-a făcut să roșească și că obținuse de la ei niște stranii mărturisiri. Până aici nimic nu mă privea; dar a venit și rândul meu, și predica s-a transformat curând într-o declamație virulentă. Auzind vehemența acestui discurs, potopul de epitete politicoase pe care îl făcea să plouă asupra mea pentru a mă obliga să fiu politicos la rândul meu, am crezut că săvârșisem cine știe ce mare greșeală, fie presupunând intenții pe care autorul nu le avusese, fie citând într-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
țări ... mare parte a M-ților Caucazul Mic și cunoscutul platou transcaucazian ... Podișul Armeniei ... la sud de care se profilau mărețe cele două enorme conuri vulcanice învecinate: biblicul Ararat (5165m) ... pe care s-ar fi oprit arca lui Noe după marele potop al antichității ... și gemenul său Aragat (3914m) de dincolo de granița cu Turcia. Această performanță într-un timp atât de scurt a fost posibilă grație amabilității conducerii Universității din Erevan, care a pus la dispoziție un microbuz pentru mine și geografii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
slăbiciune, ci imitatio a transcendenței, participare la generoasa ei suveranitate. Fiecare religie are felul ei de a asuma chiar în țesătura istoriei și a socialului modelul divin al puterii care se autolimitează. Vechiul Testament proclamă în cîteva rînduri acest model. După potop, curcubeul e semnul hotărîrii lui Dumnezeu de a-și stăpîni mînia, expansiunea distrugătoare în fața dezordinilor umane și cosmice, de a îndura și de a se îndura de condiția duală a creaturii sale. însuși Legămîntul lui Iahve cu poporul său constă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la cârlani În august Bucurie și bunăstare, dar și multe boli In septembrie Spor de grâne, de fructe și alte bogății In octombrie Vânturi mari, ploi și recoltă bună de struguri In noiembrie Pace îndelungată, prietenie și dragoste In decembrie Potop de fructe și mare război. Descântece, doctorii, vrăjitorii băbești Înainte de doctori au existat... babele lecuitoare, zise și „doftoroaie, descântătoare, fermecătoare, vrăjitoare”. Portretul acestor femei ce se străduiau să lecuiască oamenii de boli trebuie reconsiderate, după o perioadă lungă de prigonire
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
covârșitoare tristețe. Ceea ce e interesant să subliniem e că toate aceste feluri de sublim zguduitoare și copleșitoare, sub a căror uriașă putere negativă ne simțim parcă striviți, își au corespondențele în Biblie și în viața religioasă. Gândiți-vă, bunăoară, la potop, la prăbușirea Sodomei și Gomorei, la aparițiile diavolului, la chinurile în mii de chipuri ale martirilor, la descrierile și reprezentările iconografice ale iadului, la unele viziuni apocaliptice, la istoria lui Iov și la nenumărata ei iranspunere în artă, la plăgile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e ideea unei catastrofe care a sfărâmat armonia primară și a prăbușit pe om în condiția mizeriei și a morții terestre. În vechea mitologie sumeriană a asirobabilonienilor nu se precizează bunăoară care a fost vina omului de-a meritat pedeapsa potopului, catastrofa care a șters paradisul de pe fața pământului. În vechea mitologie egipteană această vină e precizată în revolta oamenilor împotriva zeului suprem Ra, pe care l-au socotit de la o vreme prea bătrân și neputincios ca să mai conducă lumea, drept care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
divine se numește în Zend-Avesta Yima, în literatura asirobabiloniană Uttu sau Adapă, nume, acesta din urmă, pe care învățații îl pun în legătură cu Adam cel biblic. Printre străvechile documente sumero-akkadiene din Mesopotamia, s-a descoperit poemul zis „al paradisului sau al potopului și al căderii”, care ne vorbește de mitul acestei vârste de aur în Dilmum. A fost o vreme, la începutul începutului, când zeul Enki și zeița Nintud locuiau pe pământ și guvernau lumea, iar omul, scutit de mizeriile terestre de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și o vor zugrăvi toți poeții și pictorii creștini, inspirați din Biblie. Iar starea omului, de perfecțiune și nemurire dăruită, pe care o va pierde în curând, seamănă cu aceea a lui Adam. Catastrofa, ce devastează paradisul, e de asemenea potopul, după care pământul însuși se înrăiește și degenerează împreună cu omul. Iată acum și imaginea ulterioară, opusă celei dintâi, a muritorului decăzut în mizeria terestră: „Frate-al meu, de ce suferi tu? Pășunea mea e suferindă! Frate-al meu, de ce suferi tu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]