2,756 matches
-
întâmplările nu au în ele însele ceva deosebit, atunci de unde poate veni frumusețea operei, valoarea ei? Răspunsuri au venit de la mulți critici și esteticieni, fiecare punând accent pe un anumit aspect, dar proclamând la unison ideea că, în cazul marelui povestitor nu este interesant ce povestește, în primul rând, ci cum povestește. Și ne întoarcem la papara „mâncatăde Smărăndița. În relatarea întâmplării Creangă, pe un spațiu restrâns, înghesuie, am putea spune, trei mărci stilistice care dau frumusețe povestirii: expresia populară „a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
noastră: „Și când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decât mine, și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte. „ Se simte în vocea povestitorului această evocare a chipului mamei cu nostalgie, recunoștință, profundă considerație pentru cea care i-a dat un rost în viață. Și spunem și noi ceea ce mai precizează criticii despre Smaranda Creangă. Smaranda este fiică de vornic și având frați cu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Creangă. Acest adevăr este observat cu finețe de Vladimir Streinu, care spune: „Creangă avea nu atât un condei cât un glas pe care și-l sonoriza cu condeiul-. Traducând cele spuse de critic, am spune cam așa: și când scria, povestitorul auzea foșnetul frazei și îi păstra frumusețea, „naturalețeași în scris. Până când fraza nu suna bine, nu o scria, sau revenea asupra ei. Iată sursa ...oralității. Tot de aici mai rezultă ți ceea ce V. Streinu numește „metafora umorului-. Se știe că
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger și păzită de ceuce și vindereiDin înțelesul metaforic al umorului trebuie să deducem că vestita cetate nu era nici îngrădită, nici acoperită și nici păzită, ceea ce se pare că nu era chiar pe placul povestitorului. Aceeași oralitate mai impune predilecția lui Creangă pentru o reprezentare scenică. Iată o scenă ce-l apropie de schițele lui Caragiale: „ — Ură tu, măi Chiriece, zic eu lui Goian; și noi, măi Zaharie, să pufnim din gură ca buhaiul; iar
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
dialogului în care sunt implicați colindătorii ce se pregătesc de pornirea alaiului prin sat. Nică, precum un adevărat regizor, distribuie rolurile: Chiriac este urătorul, iar Nică însuși cu vărul său Zaharie țin locul buhaiului. „Reprezentarea e abia la început, dar povestitorul ține să o percepem în desfășurarea ei „naturală-. De aceea, ni se adresează astfel: „Și ce să vezi?ăcititorul / ascultătorul imaginar). Din această „reprezentație nu lipsește interjecția „hăi, hăi!, atât de sugestivă pentru „rama povestirii-, ambianța ce tocmai s-a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mulțumește doar să le împrumute din limbajul popular. Despre aceasta și-a spus părerea, fără putință de tăgadă, profesorul G. I. Tohăneanu. Distinsul profesor aprofundează studiile asupra limbajului la nivel fonetic, făcând câteva nuanțări privind disponibilitățile viului grai valorificate de povestitor; „Creangă scrie, așadar, ca să fie ascultat, iar textul prozei sale are nevoie de suflarea caldă și de mlădierile vii ale graiului pentru ca să prindă strălucire și să-și dezvăluie pe deplin tâlcul. În lipsa inflexiunilor vocii și a celorlalte disponibilități ale viului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Interogația și exclamația, cu nuanțele și semnele lor grafice, au de asemenea o valoare stilistică la fel de puternică. Și câte nu s-ar mai putea spune despre aceste nestemate ale limbii lui Creangă, aceste particularități ce ne arată că într-adevăr povestitorul humuleștean este întruchiparea genială a sufletului românesc, este „neperecheprecum bunul său prieten, luceafărul poeziei românești, Eminescu. Amintiri din copilărie Amintiri din copilărie este una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
conturează „copilăria copilului universal-. Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă, Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. El afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime-; odată repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. În contrast, contemporanul și colegul lui Călinescu, Tudor Vianu, afirma: „Personajul basmelor, al nuvelelor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Ion Neculce, ca pe înaintașul și învățătorul său. Critica literară l-a situat pe Creangă printre marii umoriști ai lumii, umorul fiind o notă importantă a creației sale. El e un scriitor profund original datorită umorului său țărănesc. Arta de povestitor trebuie căutată în stilul oral al exprimării sale, stil încărcat cu expresiile înțelepciunii populare. Prin arta sa originală, Creangă e un clasic al literaturii române, dar și un umorist printre umoriștii lumii, ―cu valoare universală, dacă prin universalitate înțelegem expresia
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta că povestitorul sau ascultătorul participă sufletește la acțiune: ―aici mi-ai fost? -, ―și odată mi ți-l înșfacă cu dinții de cap-. Sintaxa frazei e și ea orală, adică autorul lasă să se înșire cuvintele după o ordine a vorbirii, și nu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Eminescu) Din copilărie am avut dragoste mare pentru opera lui Creangă. Găseam poate în poveștile și povestirile lui graiul înflorit al mamei, poezia de expresii a Moldovei; mă simțeam cu el atât de bine, ca și cu unul din vechii povestitori care mi-au încântat copilăria în seri de iarnă la vatra cu jar; simțeam pătrunzându-mă blândețea nesfârșită a peisajului moldovenesc, glasul patriei întregi vibra în opera lui și mă fermeca, așa cum nu m-a mai fermecat niciun alt scriitor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în maniera pe care o utiliza în secolul al XVI-lea umanistul francez François Rabelais. Miezul poveștilor e deopotrivă național și general-uman, în Panciatatra hindusă, în fabulele lui La Fontaine, în basmele lui Ch. Perrault, Frații Grimm, Andersen. Marele nostru povestitor nu a deteriorat sensul cel mai plin de adevăr etern omenesc, de învățăminte al izvoarelor, ci l-a împrospătat, l-a nuanțat prin sintetizarea unor motive dintre cele mai felurite, dar complementare, prin documentare prodigioasă, datorită străvechii, autohtonei vorba ceea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
iezi - copii și în loc de lup un țăran hain și veți avea o nuvelă din viața țărănească. Criticul remarcă faptul că unele dintre poveștile lui Creangă sunt aproape lipsite de miraculos, iar altele au numai acea specie de miraculos care îngăduie povestitorului să înzestreze pe eroii săi cu însușiri sufletești și trupești peste măsura omenească. Iar creațiilor pur fantastice, ca zmeii și celelalte, Creangă le împrumută o viață curat omenească, și anume țărănească: îi amestecă cu desăvârșire în mediul de toate zilele
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
dintre aceste particularități sunt comune tuturor operelor cu caracter popular și, prin urmare, sunt comune atât în „Poveșticât și în „Amintiri Jean Boutiăre se entuziazmează în fața expresivității zicerilor populare, a formulelor narative specifice basmului românesc, preluate și îmbogățite de marele povestitor. Poveștile populare din toate țările ne interesează mai ales prin peripețiile extraordinare istorisite; fie că sunt lapidare sau prolixe ărareori se mențin la mijlocul just), ele nu zugrăvesc personajele, fantastice sau nu, animalele sau monștrii pe care-i aduc în scenă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
poveștilor sale; să-și răspândească în multe locuri spiritul și buna dispoziție; în sfârșit, contrar spuselor unora, să-și dezvolte în general poveștile după un plan bine fixat. Personajele și scenele îl impresionează, de asemenea, pe cercetătorul francez. Apreciază că povestitorul român se pricepe deopotrivă să descrie amănunțit și precis, dar se oprește deseori la schițe, rareori adâncite, care, grație alegerii judicioase a elementelor, însuflețesc personajele și întâmplările. Cercetătorul străin nu poate să nu observe culoarea locală. Personajele lui Creangă, oameni
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
observe culoarea locală. Personajele lui Creangă, oameni din popor, capătă individualitate. Femeile sunt ocupate cu treburi casnice, acasă sau la șezători torc umezind firul, pregătesc mâncarea tradițională, mămăliga, sau alte mâncăruri moldovenești, al căror nume și gust este bine cunoscut povestitorului. Jean Boutiăre apreciază că Ion Creangă este unic prin bogata colecție de expresii, zicale și proverbe populare, care nu are echivalent la niciun alt povestitor european. Într-un studiu intitulat Recitind poveștile lui Creangă, Nicolae Manolescu face distincție între satiră
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mâncarea tradițională, mămăliga, sau alte mâncăruri moldovenești, al căror nume și gust este bine cunoscut povestitorului. Jean Boutiăre apreciază că Ion Creangă este unic prin bogata colecție de expresii, zicale și proverbe populare, care nu are echivalent la niciun alt povestitor european. Într-un studiu intitulat Recitind poveștile lui Creangă, Nicolae Manolescu face distincție între satiră și umorul lui Creangă; criticul apreciază că mentalitatea umoristică a lui Creangă se întemeiază pe un bun-simț și pe natural; este o dovadă a înțelepciunii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a înțelepciunii, a măsurii lucrurilor. Creangă are totdeauna ce povesti semenilor, ca să-i înveselească, trăind ceea ce povestește, altfel spus creează viață. Despre Creangă totul s-a spus, lucruri absolut noi nu mai sunt cu putință. Ne rămâne să ilustrăm, asemenea povestitorului însuși, cu candoare, niște observații știute de toată lumea, de mult tipice și universale. În a sa Istorie a literaturii române George Munteanu este de părere că adevărurile fundamentale ale Poveștilor lui Creangă par să se țină strâns de binecunoscuta formulă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
umoristului, care râde fiindcă nu vrea să plângă. Dacă adăugăm la aceasta și geniul său verbal, faptul că găsește în mod fericit cuvântul ce exprimă adevărul și cedează în mod uimitor inițiativa cuvintelor, Creangă dovedește că stăpânește pe deplin secretul Povestitorului de vocație. În ce constă, prin urmare, „tainaultimă a artei de povestitor a lui Creangă? În demiurgia cuvântului ... Umorul, se înțelege, rezultă din delicata punere în cumpănă a „sensuluiși a „expresieiîntr-un echilibru al acestora mereu primejduit „cu metodăși „restabilitcând ți
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și geniul său verbal, faptul că găsește în mod fericit cuvântul ce exprimă adevărul și cedează în mod uimitor inițiativa cuvintelor, Creangă dovedește că stăpânește pe deplin secretul Povestitorului de vocație. În ce constă, prin urmare, „tainaultimă a artei de povestitor a lui Creangă? În demiurgia cuvântului ... Umorul, se înțelege, rezultă din delicata punere în cumpănă a „sensuluiși a „expresieiîntr-un echilibru al acestora mereu primejduit „cu metodăși „restabilitcând ți se părea că aceasta nu mai este cu putință. Mare, rafinat „actortrebuie
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
În demiurgia cuvântului ... Umorul, se înțelege, rezultă din delicata punere în cumpănă a „sensuluiși a „expresieiîntr-un echilibru al acestora mereu primejduit „cu metodăși „restabilitcând ți se părea că aceasta nu mai este cu putință. Mare, rafinat „actortrebuie să fie, așadar, povestitorul umorist, chiar în postura de aievea! De numele lui Ion Creangă se leagă debutul lui N. Iorga în critica literară, în anul 1890, imediat după absolvirea Facultății de Litere a Universității din Iași, parcursă de precocele savant, cum se știe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
precocele savant, cum se știe, în timp record: între 27 septembrie 1888, data înscrierii, și 19 decembrie 1889, momentul susținerii licenței. Succesul acesta răsunător, care a uimit realmente lumea intelectuală din capitala Moldovei, avea să fie umbrit de moartea fabulosului povestitor, la înmormântarea căruia a ținut să fie prezent și tânărul de douăzeci de ani. La puțin timp după aceea, N. Iorga își începe lunga și prodigioasa carieră în ale scrisului, propunându-și să atragă atenția asupra sa, prin cel puțin
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
firea după tiparul ancestral; fie pentru a angaja o comparație cu P. Ispirescu sau Delavrancea, autori cărora le este superior ca simț al limbii, fiindcă scrie țărănește, într-o "limbă specială, nervoasă, sacă"); sau pentru a-l proiecta în orizontul povestitorilor de tip folcloric, al "culegătorilor" autentici, cu mențiunea că el rămâne "un iute la limbă și slobod la gură", "plămădind frazele, cercând efecte de sonoritate" într-o specie literară care merită reevaluată, adusă în sfera de atenție a cercetării. Neîndoielnic
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
țarina", pământul natal, teluricul originar. Câțiva ani mai târziu, într-o altă panoramă destinată cunoașterii literaturii române peste hotare, cu deosebire în spațiul francez, Les écrivains réalistes en Roumanie, comme témoins du changement de milieu au XIX-e siécle, imaginea țăranului povestitor este proiectată în contextul dezvoltării prozei cu tentă autohtonistă, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin apariția a trei autori junimiști care au produs o mutație și o direcție, aceea a "patriarhalismului" I. Slavici, I. Creangă și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
artist aparținând lui Nicolae Iorga, pe când istoricul avea doar 20 de ani. Dar opacitatea, în primul rând față de adevarata artă a lui Creangă, este spulberată de G. Ibrăileanu, care face prima distincție subtilă între exponențial și personal în opera genialului povestitor: „Expresie fidelă a ideilor populare, opera lui Creangă e originală prin sensibilitate, prin ton, prin turnura stilului, care sunt ale sale― ăs.mea). Tot Ibrăileanu este cel care formuleazăo definiție ce va dăinui, indiferent de cursul pe care l-a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]