3,904 matches
-
Aiud până în 1962. La eliberare, i se propune să publice la „Glasul patriei”, ceea ce poetul acceptă în speranța că își va putea retipări unele scrieri mai vechi și memoriile. Însă abia postum îi apar Poezii alese. 1914-1944 și Șoim peste prăpastie, conținând „versuri inedite create în temnițele Aiudului” (1990), două volume de Memorii, intitulate Zile albe, zile negre (1991) și Pribeag în țara mea (1996), o nouă ediție a Nostalgiei paradisului (1994) ș.a. Potrivit mărturisirilor proprii, C. a ajuns la ideea
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Pasăre albă, Sub curcubeu). Prin însușirile ei, Țara de peste veac stă alături de marile cărți de poezie din deceniul al treilea al secolului al XX-lea. Nu la același nivel se situează versurile lui C. tipărite postum sub titlul Șoim peste prăpastie. Victorie a spiritului, ele poartă totuși amprenta condițiilor în care au fost create. Expresia directă a trăirilor atroce din temniță e cu totul rară (Cântec bolnav, Cântec de după gratii, O păsărică, Cântecul foamei), prevalând una indirectă, ce schițează tablouri angoasante
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Dumitru Stăniloae, postfață Magda Ursache și Petru Ursache, Iași, 1994; Lupta pentru spiritul nou, vol. I: Germania și Italia, București, 1941; Elogiul lui Octavian Goga, București, 1941; Iisus, Wiesbaden, 1956; Poezii alese. 1914-1944, pref. Ovidiu Papadima, București, 1990; Șoim peste prăpastie, pref. Ovidiu Papadima, București, 1990; Poezii alese. 1914-1944, pref. Ovidiu Papadima, București, 1990; Memorii, vol. I: Zile albe, zile negre, îngr. Nedic Lemnaru, pref. Alexandru Cojan, București, 1991, vol. II: Pribeag în țara mea, îngr. Alexandru Condeescu, pref. Alexandru Cojan
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
delicatețe. După 1990, C. publică versuri marcate de atitudini reflexive, de melancolie în fața eroziunii implacabile a timpului (Apropierea iernii, 1993, Vârsta amintirilor, 1995). Aceeași poezie ceremonioasă în care atmosfera contemplativă se conjugă cu meditația existențială se întâlnește în Lumina din prăpastie (1996), Templul de vise (1999). Adesea versul are un relief stilistic cu rezonanțe clasice. Domeniul în care C. s-a impus este cel al criticii și istoriei literare, unde perspectiva analitică, pătrunzătoare și echilibrată, l-a condus la câteva sinteze
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
București, 1989; Sincere felicitări, Cluj-Napoca, 1991; Suflete mecanice, Sibiu, 1992; Galaxia termitelor, Sibiu, 1993; Opera literară a lui Ion Lăncrănjan, Alba Iulia, 1993; Apropierea iernii, Namur (Belgia), 1993; Eminescu în conștiința critică, București, 1994; Vârsta amintirilor, Cluj-Napoca, 1995; Lumina din prăpastie, Timișoara, 1996; Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997; În oglinzile timpului, Namur (Belgia), 1997; Alfabetul glumeț, Deva, 1997; Apel telefonic greșit, Cluj-Napoca, 1997; Băieți cuminți, Deva, 1998; Luceafărul și alte comentarii eminesciene, Reșița, 1998; Meridiane lirice, Cluj-Napoca, 1998; Caragiale în
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
o întărire semnificativă știind că îmbunătățirea este rezultatul faptului că sunt pe cale de a deveni „cele mai bune din lume”, „cele mai bune din domeniul industriei” etc. În schimb, mulți dintre angajații slabi sau mediocrii au fost, probabil, copleșiți de prăpastia dintre performanța de care sunt ei capabili și cea a angajaților de referință. Într-adevăr, unii manageri probabil utilizează aceste informații pentru a-i pedepsi pe angajații slabi. Aceste companii slab performante trebuie să se concentreze mai întâi asupra atingerii
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cu ceva. Deoarece întărirea este imediată, un eveniment care are valoare de întărire trebuie să se petreacă imediat ce apare comportamentul sau performanța valorizată. Elementele care sunt legate printr-un stimulent constituie o modalitate de a arunca o punte peste această prăpastie. Elementele trebuie îmbinate frecvent cu întărirea socială pentru a le da valoare motivațională. 5. Prezentarea unui stimulent ar trebui precedată de o sărbătorire. O sărbătorire în acest context este o ocazie pentru angajați de a-și retrăi realizarea. Participanților, nu
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
le dezvăluie starea socială sau nivelul de cultură. A mai compus o comedie cu cântece, în patru acte, nepăstrată, Tribunalul femeilor, jucată în 1846. C. a tradus din franceză, pentru aceeași trupă ieșeană, melodramele Viața păstorească sau Munți, târguri și prăpăstii (apărută în 1844), Gabrina sau Odaia leagănului (1844) de J.-E. Alboize de Pujol și Capodopera necunoscută sau Mikel Anj (1845) de Ch. Lafont, ultimele două reprezentate, dar nepublicate. SCRIERI: Plete lungi și minte scurtă, Iași, 1845. Traduceri: [Autor francez
COPCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286405_a_287734]
-
1844) de J.-E. Alboize de Pujol și Capodopera necunoscută sau Mikel Anj (1845) de Ch. Lafont, ultimele două reprezentate, dar nepublicate. SCRIERI: Plete lungi și minte scurtă, Iași, 1845. Traduceri: [Autor francez neidentificat], Viața păstorească sau Munți, târguri și prăpăstii, Iași, 1844. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, II, 65-66; Massoff, Teatr. rom., I, 365, 555; Dicț. lit. 1900, 214. L.V.
COPCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286405_a_287734]
-
aspirațiilor spre o cunoaștere a esențelor, adâncă, totalizatoare, echivalentă cu un maximum de existență: „Pentru ca mintea mea să poată să-nțeleagă/ Nengenuncheată firii de pământ.” Nesiguranța legată de instrumentul acestei cunoașteri (mintea e „ca tuciul”, cuvântul - gol ori prihănit, o prăpastie desparte ce e palpabil de înțelegerea spirituală), nesiguranța - urmare a ascunderii, a lipsei de determinări pentru Unu („fără vârstă, fără țărm, fără vamă”), nesiguranța față cu sine însuși a celui care nădăjduiește la „o ivire din cristal” („nici omul meu
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ieșite din experiența călugăriei -, și în a doua - cartea temniței -, realitatea socială e doar punctul de plecare, nu scopul: ea hrănește tabloul de coșmar și determină simbolica anihilării individului într-un spațiu al captivității fără ieșire. Cutremurul sufletului încercat de prăpastia dintre aspirația la viața „îngerească” și josnicia mediului monahal, aneantizarea insului, provocată de cruda și impersonala funcționare a mecanismului punitiv, trec în prim-plan. Oroarea demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
din Iași obține un succes cu drama lui, În întuneric. Anii primei conflagrații mondiale îl găsesc soldat într-un regiment, iar în 1917 este chemat în redacția ziarului de front „România”, sub conducerea lui M. Sadoveanu. Publică volumele de povestiri Prăpastia lui Hortopan (1918), Fântâna balaurului (1920), Ospățul (1921). După război, face parte din conducerea Editurii Luceafărul din Chișinău, lucrează un almanah pentru Basarabia, publică în „Adevărul” din București și în „Dreptatea” din Chișinău pledoarii pentru refacerea prin cultură a unității
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
mahala, București, 1905; Cea dintâi iubire, București, 1908; Maica Melania, București, 1909; Taina, București, 1909; Povestiri mărunte, București, 1910; Un singuratic, București, 1910; Neguri, București, 1911; La un han, odată..., București, 1911; Chilia dragostii, București, 1913; Fetița doctorului, București, 1914; Prăpastia lui Hortopan, Botoșani, 1918; Fântâna balaurului, București, 1920; Ospățul, București, 1921; Între Prut și Nistru, București, 1922. Traduceri: I. S. Turgheniev, Povestiri vânătorești, pref. M. Sadoveanu, București, 1909 (în colaborare cu M. Sadoveanu); Guy de Maupassant, Petru și Ioan, București
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
Am vrut să înfățișez publicului...“ etc. etc. În termenii eroului, avem de-a face cu acel „zid“, cu acel „doi-ori-doi-fac-patru“, împotriva cărora se revoltă din rărunchi, dacă s-ar putea spune așa. Cu toate că, am mai spus-o, nu există o prăpastie de netrecut între opera anterioară și cea posterioară Însemnărilor, acestea marchează descoperirea unei formule, cu toate frecvent invocatele „imperfecțiuni“ ale arhitectonicii scrierilor sale. Există cîteva mărturii ale căutărilor lui Dostoievski, ce contrazic flagrant așa-zisa sa neglijență, din care vom
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
locurile astea sălbatice, nici cu cerul, nici cu pământul ăsta înghețat. Nici cu oamenii ăștia. Sunt aici, singură de tot, și îi duc morfină mamei mele...” A crezut că mintea i-o lua razna, înainte de a se prăbuși într-o prăpastie în care toată absurditatea revelată subit avea să devină firească. S-a scuturat: nu, pustietatea aceea siberiană trebuia, totuși, să se sfârșească undeva, iar acolo exista un oraș cu bulevarde largi, mărginite de castani, cu cafenele iluminate, apartamentul unchiului său
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o zi, într-o lume eliberată de rău. Dar, până atunci, să împărtășești durerea care îi macină. Să te urăști pentru fiecare slăbiciune. Să împingi acest angajament până la delir, până la leșin. Să trăiești absolut zi de zi pe marginea prăpastiei. Da, asta e Rusia. Așa mă agățam, în deruta mea juvenilă, de noua mea identitate. Aceasta devenea pentru mine însăși viața, cea care, credeam eu, avea să șteargă pentru totdeauna iluzia mea franceză. Viața aceasta și-a manifestat repede principala
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Prin zidurile-aceste... BOGDANA O, mîna[ta]! {EminescuOpVIII 89} [SAS] Eu tremur, dragă, tremur întîia dată[-n] viață, În inimă - scânteie, în mâni, în mâni am gheață. [BOGDANA] Aide! Mergi înainte... Un pas, bărbate, încă! ROMAN Un pas, și vă înghite prăpastia adâncă. (iese) BOGDANA Bogdan e colo, colo, el doarme dus. Ei bine, Vei suferi să fie alăturea cu tine, Ca tu să fii vătaful și el să fie Domn? Ce, scutură-te dară... Dormi? Dormi? Dar scoli din somn. [SAS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doamne, ce nebunu-i. (rîde) Ce vrea el de la mine? B[OGDAN] Știi tu [ce] de la tine eu cer... te cer pe tine; De nu-mi vei spune-o vorbă cu gura ta de prunc Să știi că din fereastă-n prăpastie m-arunc... VER[ENA] O, să n-o faci aceasta! E un păcat prea greu... B[OGDAN] Și vezi! toate atârnă de la cuvântul tău. VER[ENA] Ce vrei să-ți spun [eu oare]? B[OGDAN] Sânt pe al morții prag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spun? Ce vrei tu să-ți spun? Că te iubesc... {EminescuOpVIII 108} BOGD[AN] O înger! Nu-nțelege... E-n vis. Înnebunesc De fericire. Daca nu-mi [spui] o vorbă numa Să știi că din fereastă eu mă arunc acuma, Prăpastia-i adâncă și-n clipă mor. ANNA (speriată) Tu mori? Tu poți muri? [BOGDAN] (urcă fereastra) O, sigur, mă vezi pe-al morții prag! ANNA (tremurînd) Ce vrei să-ți spun? BOGDAN Trei vorbe să-mi spui: Mi-ești drag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce leagă fapt de fapt. 10 2258 unda ce-și mână trecutu-n viitor. 11 2255 trecutul - o feerie-nmărmurită, viitorul - umbră. trecutul - marmură, prezentul - Dumnezeu, viitorul - umbră. 12 2254 Negre idei, ca [a] unui ce se prăvale-ntr-o prăpastie pustie ca trecutul. 13 2254 Durerea-i o ruină. {EminescuOpVIII 256} 14 2258 O stea ce cade, o ură a lui D[umne]zeu care s-a stins, un blestem ce a trăit o eternitate. Criminalul * Schwanzstern [stea cu coadă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe față Dulcea taină înțeleg, Căci cu-atîta e mai dulce Doar un capăt nu aleg. Și ce bine ați petrece Azi, când viața vă zâmbește, Cum în vremea mea Konaki O spunea pe bătrînește: Prin puștii și munți sălbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară) Unde-n albia de stâncă Sună blândele izvoară, Acolo unde natura, Cu puterea ei măreață, Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață, Unde brazii cei de fală Se înalță cu trufie, Unde zmeura și mura Au a lor împărăție, Unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doare, Fiorul mă sfârșește Și cad de pe picioare. Iar el răspunde (vorba-i De tremur pare [plină]) De vrei un leac, iubito, La inimă-mi tu vină. 4 2306 [PRIN PUSTII, PRIN MUNȚI SĂLBATICI] Prin pustii, prin munți sălbatici, Prin prăpăstii, râpi, ponoară Prin drumuri cu stânci țesute, Unde sunt spre leac izvoară, Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață, Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață. Acolo falnicul brad Se înalță cu trufie, Acolo zmeura, mura Au a lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fricos. BOMILKAR (frecîndu-și mînile, aparte) Bun băiat... De-acum desigur moare, mie spre folos. CHALKIDIAS Totuși... când gândesc la moarte mă pătrunde un îngheț. BOMILKAR De păstrezi părerea asta n-o să ai decât dispreț. LAIS Oare munții țării tale, cu prăpăstiile adânci Ce ridică pîn' la nouri a lor capete de stânci, De amenință chiar cerul, uimitoare și mărețe, Au minunile aceste n-au putut să te învețe Ca să pui pe libertate preț mai mare, nu în silă Să supui a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceea i se și cerea mai mult decât altora. Românii, cuprinzând cu așezarea principală munții Emului și încrezîndu-se tare în greutatea de-a străbate în acele locuri, precum și în tăria orașelor lor, zidite în râpe adânci de văi sau lângă prăpăstii, ca și celelalte așezări ale lor, de mult știuseră a se ținea într-o atârnare slabă de guvernul romeu (roman-răsăritean) și nu o dată-i arătase colții Bizanțului. Asprimea cu care se percepea darea, confiscarea turmelor de vite și celelalte asupriri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
luat. Așezată între stânci cari cădeau drept în jos, la culme rupturile în crestături și vârfuri ascuțite, iară la bază formând o singura masă stâncoasă, neavând decât o singură cărare de intrare, îngustă și șerpuindu-se cu greu între două prăpăstii, altfel încujurată de stânci și grămezi de piatră care nu se puteau trece și pe unde abia caprele se puteau sui, încunjurată de adînc-volburătorul râu Axios (acum Wardari), care se-ncolăcea asemenea unui șarpe pe lângă ea, cu ziduri înalte, cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]