2,626 matches
-
României. Nu este glumă, la întâlnirea cu Traian Băsescu de la Cotroceni, de sâmbătă, șeful delegației FMI s-a prezentat cu un costum perfect șifonat și cu o pereche de pantofi bine găuriți în talpă. Fostul general Talpeș nu era prin preajmă, pentru o intervenție eficace, așa că pe la colțuri se șoptește cum preamiloasa Elena Udrea, știți aia care dădea ca ajutor pantofi cu toc sinistraților, cărora le luase apele tot avutul, acum, cică a pus la bătaie cureaua de la geanta ei Vuitton
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
potriveală! Stoica Valeriu, sau cum îi mai zic unii Valeriu Stoica, e cu cravata în multe-multe dungulițe. Atât, încolo nimic de semnalat. Udrea e în alb complet cu pantof mic de numai 1546 euro, lăsând glezna să respire. Undeva prin preajmă, se află și pisica încălțată, madam Boagiu care a venit în cizme și-n ceva dungulițe alb-negru. Ca de obicei prin preajmă se ițește și micuța EBA Băse, cu buzele sale de 15.456 euro la ea. Gata a trecut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Udrea e în alb complet cu pantof mic de numai 1546 euro, lăsând glezna să respire. Undeva prin preajmă, se află și pisica încălțată, madam Boagiu care a venit în cizme și-n ceva dungulițe alb-negru. Ca de obicei prin preajmă se ițește și micuța EBA Băse, cu buzele sale de 15.456 euro la ea. Gata a trecut pauza. Adică, fost pauza de tras sfori. La reintrarea în sală, marii analiști politici și nepolitici decretează: „Care câștigă, e cel mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în ascuns și sub veșmînt cinstit Ai uneltit s-ucizi. Păcate-ascunse-adînc, Rupeți-vă-nvelișul și-mplorați Ăstor teribili somatori iertare. -Un om sînt, cărui Mai mult i s-a greșit, decît greșit-a. KENT: Vai, cu capul gol! Stăpîne bun, în preajmă-i o colibă; Ți-o da un adăpost contra furtunii. Lasă-te-acolo, eu la dura casă (Mai dură decît piatră ce-o clădește, Care-acum chiar, de tine întrebînd, Nu m-a primit) mă-ntorc și le forțez Zgîrcita milă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și le-au spus: ,,gunoieri’’. Însă ei nu i-au băgat în seamă. Și-au văzut de treburile lor mai departe. Copii, vă sfătuiesc să nu mai aruncați gunoaiele pe jos! Puneți-le la container! Dacă acesta nu există prin preajmă, puneți-le în sacoșă și luați-le cu voi acasă! Nu este frumos și nici sănătos să arunci gunoaiele pe jos! Și Pământul are viață ca și tine!’’ Pomișorul Este o zi frumoasă. Pe cerul senin se plimbă alene niște
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
moment auroral, resuscitat mereu de imaginația erotico-creatoare), Eminescu realizează că nu a observat nici ochii, nici frumusețea Veronicăi, pentru că era mai atent la "icoana" din mintea sa ("o cucoană fată fecioară"), mai mult la "tablou" decât la femeia vie din preajmă. Nu întâmplător, prietenii poetului se întrunesc într-un divan care decide să-l pedepsească pe împricinat în felul următor: "cei dintâi ochi frumoși de femeie ce s-ar uita mai dulce la dânsul să-i vâre în suflet otrava dragostei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
când în față îi apăru o despicătură adâncă în carnea dealului, o despicătură unghiulară cu unghiul ascuțit orientat spre creasta dealului, cu marginile perfect taluzate de mâna omului iar acolo jos o casă albă nu prea mare, fără gard în preajmă, care după cum se putea vedea, mai ales de aici de sus, rămăsese pe pământul pe care fusese construită, iar pământul năvălit crâncen spre vale, fusese despicat și dirijat astfel ca să ocolească acea casă. Lui Simiuc totul i se părea un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
că voi da un telefon de la stația vecină când ajung ca să nu mai fii îngrijorată. De fapt uite că apare și plugul de zăpadă. Înaintând greoi ca un animal antedeluvian, din cauză că nu era nici un punct de reper prin preajmă, plugul care venea încet duduind din greu părea, pe rambleul înalt, neverosimil de mare. Omul mai scutură odată a îmbărbătare umerii femeii apoi se avântă prin nămeții mari ce-i ajungeau în unele locuri până la brâu, spre arătarea imensă cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cerului, verdele acela al câmpului, nu reușiră să-i potolească spaima ce o cuprinsese ca și atunci, și privirea i se i se agăță de clădirea roșiatică a gării, singura clădire rămasă în picioare cu cei câțiva copaci mari din preajmă. În jurul ei se vedeau și acum albind urmele fostelor viituri. Dinspre gară nu se auzea nimic și de aceea își zise: „Trebuie să fi dat drumul la abur vreo locomotivă”. Încercă să se liniștească frământând gândul acesta dar știa că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din centru, se așeza pe un scaun și stătea așa visător ore întregi. Oamenii de pe la noi nu agreau aceste păsări spunând că în cântecul lor aceștia zic: „lucru rău” și de aceea se fereau să-i aibă prin pomii din preajma casei. Cu atât mai mult pare ciudată afecțiunea lui Gică Hușanu pentru aceste păsări. Am plecat din sat și el tot așa avea cele două păsări. Bănuiesc eu că le înlocuia periodic fiindcă este imposibil ca un guguștiuc să trăiască
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din guguștiuci a intrat pe geamul deschis al dormitorului și cânta de mama focului după un fotoliu speriind-o groaznic pe Katy care nu știa ce se întâmplă. Dar nici de data aceasta nu am avut noroc să am în preajmă o familie de guguștiuci fiindcă un vecin de la etajul patru căruia probabil nu-i plăceau, le-a stricat cuibul și i-a alungat. De atunci toți guguștiucii s-au mutat în teii din fața blocului vecin unde probabil au găsit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
când buzele neglijate s-au hotărât să intervină hoțește. Trebuiau să fure și ele ceva. Ceva dulce, fragil și amețitor. Furase ceva însă prea puțin. Tocmai când era sigur că o minune cerească oarecare sau vreun magician va trece prin preajmă și îi va uni pentru totdeauna, vocea, care puțin mai înainte veselă interpretase minunata melodie, acum i se adresă: Să mergem, e târziu și părinții se supără! "Părinții ei or fi niște ființe rele, niște monștri sau căpcăuni din moment ce se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sub formă de cascadă, însoțit în același timp de un zgomot prelung și plăcut. O mică Niagară a copilăriei. Apa învolburată cădea permanent în albia pârâului cu mai multe ramificații, cunoscute de localnici sub numele de "Trei Calici". Locuitorii din preajmă spun că numele vine de la trei familii de sărmani, care nu aveau nici după ce bea apă, adică trei calici, care se aciuaseră prin apropiere în trei bordeie prăpădite, înainte de a construi Filderman moara și canalul. E lesne de imaginat plăcerea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
amplificată și de emoțiile din ce în ce mai puternice, care-l copleșeau. Se simțea în situația unui student prins cu mâța în sac, care tremurând cu biletul în mână nu poate răspunde nici la cea mai elementară întrebare, iar examinatorii și martorii din preajmă îl consideră, pe bună dreptate, căzut de pe altă planetă. El, în momentul de față, nu avea de unde să cadă. Se afla cu adevărat altundeva, poate chiar prin apropierea altei planete. Privi curios în jur. Era singur, lângă un bolovan uriaș
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
însă de Galaxia Moluște nu auzise niciodată. Era total dezorientat și complet derutat. Nu știa nici cine-i vorbește, nu-i vedea nici chipul, nici măcar capul sau gura. Doar atât; auzea o voce clară ca și cum ar fi cineva chiar în preajmă. Privi mirat în direcția de unde venea vocea, apoi jur-împrejurul său. Nimeni și nimic. Să se ascundă cineva prin apropiere, nici pomeneală. Nu avea nici cine, nici unde. În jur totul era pustiu, nici măcar un bolovan, vreun ciot de lemn, o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu cele cinci fermoare pe jumătate deschise, îi atârna pe umărul stâng ca de obicei, iar în mâna dreaptă umbrela pliantă. Până și șapca "Puma" cu cozoroc mare era pe cap, la locul ei. Dacă nu ar fi avut în preajmă acel uriaș bolovan, jur-împrejurul său acel cer înstelat și acea uriașă sferă în fața sa, s-ar fi convins ca totul nu e altceva decât un vis. Avea chiar impresia că se află, împreună cu alți călători foarte cunoscuți în centrul unei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe ea și ne vom reîntâlni la aceeași școală, va avea iar cinci continente ca și atunci când ai părăsit-o! Poți fi sigur de acest lucru! Bine, să zicem că ai dreptate, dar nu văd nici urmă de moluscă în preajmă!... Arată-mi-le și mie! Nu se poate, dacă le vezi, te vei îndrăgosti de ele, iar la întoarcere, vei încerca să povestești semenilor tăi, cu lux de amănunte, unele fragmente din această călătorie. Nimeni nu te va crede! Din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a arătat mai cu zgârcenie, căldura acumulată în timpul verii încă se menținea până și în cămările gospodarilor, iar muritorul de rând nu primise nici un semn de la mama natură că vremea se va înrăutăți. Bidaru, ca și mulți alți trecători din preajmă, plecase după mici cumpărături, îmbrăcat subțire aproape ca în miezul verii. Era cam la o jumătate de oră distanță de casă când, ieșind dintr-un supermagazin, observă că vremea se schimbase brusc, aproape să nu-și creadă ochilor. Instinctiv, privi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de gheață, se reîncarnează în nepoți sau strănepoți ce nu pot fi ocărâți, pedepsiți sau loviți atunci când greșesc, ci din contra stimulați, tocmai pentru că poartă în trupurile lor spiritele înțelepte ale bunicilor și ale rudelor trecute în lumea veșnică. Prin preajmă sălășluiesc și multe, alte spirite. Nu există nici un animal, nici un obiect, nici un fenomen al naturii fără spiritul și fără omul său numit inua, din rândul cărora se ridică cei mai importanți stăpâni sau șamani. Ele îi ocrotesc pe eschimoși din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mecanism care să schimbe ceva și considera că modelul tip piramidă nu lăsa loc inovațiilor. El a redus puterea Consiliului Securității Naționale, a suspendat aproape toate ședințele Cabinetului și a desființat Consiliul pentru Politica Economică Externă. Și-a adus în preajmă generaliști, cei mai mulți cu titlul de "consilier special al președintelui". Kennedy își dorea un control personal asupra guvernului și stilului său de lucru i se potrivea o structură de tipul roții cu piedică 954. În cuvîntarea privind situația Uniunii, ținută în fața
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
privind trist, cu chipul suferind, joaca unor veverițe printre crengile unui pin bătrân. Era un om sensibil, poate mai sensibil decât alții, însă nu-i plăcea singurătatea. Chiar dacă nu avea un motiv anume, dorea să aibă mereu pe cineva în preajmă. Știa să ne adune și știa să ne facă să ne simțim utili. De obicei vorbea puțin și era sintetic în tot ceea ce avea de spus. Îi convenea de minune să solicite părerile mai multor persoane, în legătură cu vreo problemă și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Stere observă că "perfidul Albion" este regizorul din umbră al stimulării ambițiilor imperiale ale Rusiei. Poetului nu i-a scăpat amănuntul că Poarta Otomană a fost presată să "renunțe" la Basarabia, în 1812, și din pricina prezenței unei flote engleze în preajmă. S-a dovedit că, prin forțe interne proprii, poporul rus nu a reușit să producă o schimbare profundă a mentalității, altfel spus să se "europenizeze": "Numai războaiele externe, și bineînțeles, războaiele nefericite -, i-au putut înlesni și în trecut fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
concretul, lărgește și reconstruiește în ficțiune, violentând și dematerializând; viziunea e pârghia care înalță de la Argotice, din teluric, într-o zonă a esențelor, inițiind în supra-temporal, făcând ca gândul să vâslească liber în apele timpului pur. Poetului îi stau în preajmă, consiliindu-l, Rimbaud, un voyant (un vizionar), nu un voyeur (privitor), Mallarmé, Paul Valéry, T.S. Eliot și alții, înaintași veghindu-i reprezentările, încurajându-l în mirajul monocentric al indicibilului. Ochiul său acționează eminescian, receptând "din afară înăuntru"; în Omul-fantă, alte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
asemeni caselor vechi; / nu va pluti sufletul meu după moarte". Discursul în registru grav se litanizează, simulând o anumită logicizare superfluă. Până și lucrurile se transformă! Fabulația din Chrematistica lui Diogene nu face decât să sublinieze analogic, reiterativ, determinările din preajmă: Dacă pe piață au mare căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare căutare vinul sigur că toți vor planta vii până când din nou va fi nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în condițiile epocii, îl reprezenta inundarea lui. Râul se revărsa frecvent, obturând canalul de legătură al capitalei cu teritoriul dominat. Nu întâmplător, în timp, orașul a fost părăsit de populație, care s-a retras într-un loc mai ferit din preajmă (Fălticeni). Baia și-a pierdut statutul de capitală în dauna Sucevei, nu doar din cauza revărsărilor dese ale Moldovei. Situată puțin mai la nord, dar pe o terasă mai înaltă, Suceava beneficia, astfel, de o poziție superioară. Putea supraveghea zona pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]