KorAP: Find »[drukola/base=predilecție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...79 >

1,961 matches

Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620

centenarul nașterii marelui savant, este opera a sculptorului Vasile Anghel, (bronz, 70 mm) și iese din notă realismului clasic, care presupune, între altele, fidelitate față de imaginea fotografică. Fără să se depărteze de notele definitorii ale chipului savantului, reliefurile puternic accentuate, predilecția, ușor sesizabila, pentru linia ondulata, jocul de lumini și umbre al patinei, dau personalității acestuia dimensiune de zeitate antică și medaliei o valoare de excepție. Chipul savantului cu puțin bust mai apare pe medaliile Institutului ce-i poartă numele, la

ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540

transformarea industrială a combinatului de prelucrare a oțelului din Decazeville, unde fabricarea oțelului a încetat în 1987 și unde CPER a asistat la transformarea acestei suprafețe într-una cu alte activități economice. În planurile care au urmat a existat o predilecție pentru includerea de domenii politice precum politica urbană, cultura, dezvoltarea rurală, justiția, educația și cercetarea. În plus, politica de dezvoltare teritorială subregională, cunoscută ca "volet territorial" și implicând noile grupări intermunicipale, a fost încorporată sub forma contractelor dintre regiune și

by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
administrației publice (Ministére de la Fonction Publique). "Reforma statului" a devenit astfel o preocupare de bază a guvernelor franceze care s-au succedat, atât de stânga cât și de dreapta, toate adoptând-o, dar și adaptând-o la propriile circumstanțe și predilecții ideologice. Ceea ce a ieșit din această reconsiderare a naturii statului este doctrina conform căreia statul deține, două funcții diferite dar complementare: pe de o parte, planificarea strategică (formularea politică, dar și controlul și evaluarea); pe de altă parte, implementarea și

by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487

prin raportare la alte tipuri de limbaj. Existența unui limbaj politic implică recunoașterea unei stabilități a codului lingvistic, în afara situațiilor concrete de comunicare. Oricine ascultă discursul unui om politic constată că acesta apelează la formulări și expresii specifice, abordează cu predilecție anumite teme, recurge la o retorică particulară, utilizează o intonație adecvată, toate menite să-i înlesnească atingerea obiectivelor. Ascultătorul recunoaște imediat un astfel de limbaj, ceea ce înseamnă că atât la nivelul conținutului, cât și la cel al expresiei, limbajul politic

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
evenimentelor, se ajunge la asimilarea simbolică a realului și la ocultarea a ceea ce nu corespunde mesajului ideologic oficial: "Limba de lemn asigură reajustarea și reactualizarea permanentă a realității, fără de care ideologia și-ar pierde virulența și impactul asupra lumii"74. Predilecția pentru alegorie, prozopopee și metonimie răspunde aceleiași funcționalități. Limbaj political correctness vs. limbaj political incorrectness Raportat la funcțiile pe care le îndeplinește, limbajul politic înregistrează două forme specifice de manifestare: limbaj political correctness, respectiv political incorrectness. Limbajul corect din punct

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
net deosebite dintr-o sumă de caracteristici observabile la nivel transtextual"103. Apropiat din punct de vedere stilistic de limbajul științific, limbajul juridic își dobândește specificitatea prin formalizare, atât la nivelul sintaxei, cât și la nivel semantic. Astfel, cultivarea cu predilecție a unor structuri sintactice particulare, specializarea semantică a termenilor, caracterul denotativ, claritatea și concizia stilului, proprietatea termenilor, obiectivitatea sunt câteva dintre constantele acestui tip de limbaj. Limbajul juridic este un limbaj instituționalizat, caracterizat prin formulări și structuri sintactice relativ rigide

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
la metafore, cu trimitere la domenii eterogene (istorie, război, mitologie, sport etc.), cu rol în sensibilizarea aspectelor abstracte ale lumii politice; * folosirea verbelor modale și performative care evidențiază atât aspectul imperativ al limbajului, cât și caracterul său dinamic; * utilizarea cu predilecție a conectorilor de adițiune, conferind actelor discursive un caracter de coerență și de realitate, datorat acumulării; * intensificarea discursului prin jocuri de luare în stăpânire, asociind un deixis de locuție și un deixis de modalizare care intensifică efectele. Cercetarea limbajului politic

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
a acesteia (unitatea timpurilor verbale, utilizarea deicticelor, uniformitatea sistemului pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate, intențiile discursive ale acestuia și formele lor de manifestare. Variațiile sintactice, topica, recursul la construcții fixe, utilizarea cu predilecție a anumitor raporturi sintactice devin mărci ale situării locutorului în raport cu referențialul reprezentat, reflectând apartenența politică și afinitățile ideologice ale acestuia. În comunicarea politică, expresia stă sub semnul imperativelor de persuadare a publicului receptor, iar opțiunea pentru o organizare sau alta

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
concepte le desemnează. Există și o explicație de natură psihologică a fenomenului: specialistul are sentimentul că posesia termenului străin este condiția informației exacte și complete 123. Limbaj politic și mutații semantice Analiza semantică a limbajului politic relevă caracteristici precum: a) predilecția pentru termeni concreți, în detrimentul celor abstracți, generată de principiul accesibilității. Preferința pentru terminologia concretă favorizează utilizarea alegoriilor, facilitând procesul de decodare; b) utilizarea eufemismului, unul dintre instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
are valențe defensive, vizând conservarea imaginii locutorului și, implicit, a statutului acestuia în ierarhia politică; c) specializarea semantică a cuvintelor din vocabularul comun, prin atribuirea unor sensuri politice bine definite (dreapta, stânga, centru, portocaliu); d) deschiderea spre împrumuturi neologice; e) predilecția pentru cuvinte aparținând unor câmpuri semantice particulare: domeniul războiului, domeniul religios, cel sportiv etc. Majoritatea mutațiilor semantice înregistrate de limbajul politic se datorează procedeelor retorice utilizate. Relația discursului politic cu retorica este veche și ea rezidă în primul rând în

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
de stil și de atitudine, înregistrate de-a lungul carierei jurnalistice. În acest sens, problema națională, situația țărănimii, chestiunea evreiască, concepția despre stat și teoria "păturii superpuse", viziunea asupra progresului, viața politică internă și politica externă sunt teme abordate cu predilecție de Eminescu, în paginile de ziar. a. Problema națională. Importanța pe care jurnalistul o acordă problemei naționale, pe parcursul întregii sale cariere jurnalistice, este subliniată de Garabet Ibrăileanu, care afirmă că "întotdeauna la Eminescu (...) chestiunea socială se confundă, ori, mai bine

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
Analiza contrastivă a creației poetice și a celei publicistice eminesciene relevă în acest sens existența unui fond lexical comun, pe lângă diferențele legate de autoreferențialitatea/ referențialitatea specifice celor două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
intențiile de manipulare ale politicienilor, indiferența față de limba folosită în articole sunt doar câteva dintre tarele unei publicistici aflată încă la început de drum la noi și care atrage critici virulente din partea jurnalistului. Analizând stilul publicisticii eminesciene, Dan Mănucă remarcă predilecția gazetarului pentru sarcasm și ironie: "Un inventar al procedeelor folosite de Eminescu pune în evidență prezența covârșitoare a sarcasmului și a ironiei, precum și absența parodiei, a umorului și, în genere, a ludicului. Dominante sunt însă câteva forme ale satirei, folosirea

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
din 1909). Gruparea liberală guvernează țara între 1876-1888, 1895-1899, 1901-1904, 1907-1910 și 1914-1918. Celălalt partid de guvernământ, Partidul Conservator, ia ființă la 3 februarie 1880, din grupări conservatoare existente anterior și care dăduseră guvernul Lascăr Catargiu între 1871-1876. Fiind cu predilecție un partid al marilor proprietari de pământ, dar și al intelectualilor (în rândurile sale desfășurându-și activitatea și junimiștii), Partidul Conservator îi are în frunte pe: Emanuil Costache-Epureanu (1880), Lascăr Catargiu (1880-1899), George Gr. Cantacuzino (1899-1907), Petre P. Carp (1907-1913

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
verbale, vom avea în vedere și relațiile paradigmatice, ce caracterizează limbajul politic eminescian, știut fiind că opțiunea pentru o formă paradigmatică sau alta reflectă, în cazul comunicării politice, atitudini, credințe și opțiuni distincte. La rândul lor, aspectele de morfologie evidențiază predilecția pentru o modalitate sau alta de reprezentare a referențialului politic, iar modalitățile specifice de exprimare și organizare a categoriilor gramaticale (persoană, număr, diateză, timp, caz, mod) și particularitățile flexionare își pun amprenta asupra semanticii și pragmaticii textelor. La nivel frastic

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
și internaționale), o componentă teoretică T (introdusă pe cale inductivă, deductivă sau abductivă) și o componentă argumentativă A (vizând atingerea obiectivelor jurnalistului). Pe lângă cele patru componente, limbajul politic eminescian înregistrează o accentuată dimensiune evaluativă E, exprimând atitudinea jurnalistului față de realitățile prezentate. Predilecția pentru o schemă textuală sau alta este dictată de finalitățile demersului analitic și de specificul problematicii abordate de jurnalist. Ponderea componentei argumentative în structura limbajului politic își pune amprenta asupra gramaticii textuale, a organizării sintactice și, implicit, asupra semanticii și

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
organizării sintactice și, implicit, asupra semanticii și pragmaticii discursive. Gradul de coeziune a articolelor, tipologia relațiilor frastice și transfrastice, elementele de conectivitate secvențială contribuie la construirea unității discursive și la atingerea finalităților demersului jurnalistic eminescian. Dintre mecanismele sintactico-semantice utilizate cu predilecție de Eminescu remarcăm paralelismul și repetiția, iar la nivelul conectorilor textuali, prioritate au cei care definesc relații comparative și metatextuale. Numărul mare al subordonatelor complică sintaxa articolului eminescian fără să afecteze însă unitatea informațională a textelor. Recursul jurnalistului la surse

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism, duplicitate, echilibru, eufemistic, febril, flagrant, flotant, funebru, funest, gregar, imoralitate, impetuos, magnificență, maltratare, munificență, odios, onestitate, oportun, predilecție, rapacitate, rudimentar, rutinar, sporadic, stereotipie, stupid, vigilență ș.a. Mare parte dintre neologismele folosite de jurnalist aparțin limbajului politic și ele sunt perfect adaptate sistemului limbii române: a adera, apodictic, atavism, autonomie administrativă, buget, a capitaliza, contribuabil, reformator, ingerință, integritate, justițiabil

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
dintre care amintim: recurența unor secvențe lingvistice, utilizarea conectorilor interfrastici, unitatea sistemului pronominal și verbal, prezența deicticelor, folosirea pro-formelor, cultivarea paralelismului și a anaforei ș.a. La nivelul arhitecturii transfrastice a articolului, distingem organizarea simetrică a propozițiilor, frecvența intercalărilor, folosirea cu predilecție a paralelismului sintactic și a inversiunilor topice. Fiecare dintre speciile jurnalistice cultivate de Eminescu se caracterizează printr-o organizare sintactică individuală, cu grade variate de complexitate, înregistrând cele mai mari valori în cazul articolelor de polemică. Dacă rubrici precum revista

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, jurnalistul Eminescu pledează pentru o retorică lucid și conștient orientată pragmatic. Dintre mijloacele de persuasiune folosite cu predilecție de gazetar reținem: ponderea și impactul exemplelor, tehnica citatului revelator, pasiunea pentru datele empirice, dimensiunea metadiscursivă a limbajului publicistic, adresarea directă și dramatizarea. Complementaritatea celor trei niveluri ale analizei (sintaxă, semantică, pragmatică) a determinat conexiuni constante între dimensiunile semiotice și

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024

debutat în 1949 cu o povestire publicată în revista „Albina”, iar prima carte, antologia de articole conjuncturale Oameni și stânci (Evocare literară a șantierului național al tineretului „Bumbești-Livezeni”), i-a apărut în 1956. Reportajul este specia de relatare profesată cu predilecție. Editat în formă brută (Oameni și stânci, O cursă lungă, 1964) sau prelucrat în povestiri (Ceairul lui Ali, 1957) și microromane (Drumuri albastre, 1962, Lumini de poziție, 1964), el prezintă „noile realități ale timpului”, așa cum se răsfrâng mai ales asupra

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

ale modernității, p. 300. 179 David Harvey, op. cit., p. 70. 180 Ibidem, p. 113 ("Însă postmodernismul, cu accentul pe care îl pune asupra efemerității acelei jouissance, cu insistența asupra impenetranței celuilalt, cu concentrarea asupra textului și nu a operei, cu predilecția sa pentru distrugerea vecină cu nihilismul, cu preferința sa pentru estetică mai degrabă decât pentru etică, împinge lucrurile prea departe"). 181 Ibidem, pp. 112-113. 182 Deoarece este o referință în literatura de specialitate, redăm această schemă în Anexa prezentului capitol

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
1991, p. 140. 490 Ibidem. 491 Norman K. Denzin, "Paris, Texas and Baudrillard on America", în Theory, Culture & Society, Sage, London, Newsbury Park and New Delhi, vol. 8, 1991, p. 121. 492 Ibidem, p. 126. Aici se poate descoperi și predilecția lui Baudrillard pentru America și nu pentru alte locuri exotice, precum Japonia. În acest sens, notează: "Este invers decât în Japonia, într-un anume fel. Am putea spune că în semnificantul vid putem să proiectăm un soi de bogăție totală

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068

mai scurt - rotația e completă în 8 s, fiind achiziționate obișnuit 100 de imagini, utilizându-se mai puțină substanță de contrast)68 având ca limită doar durata de oprire a mișcărilor respiratorii necesară examinării segmentelor aorto-iliace. Angiografia biplanară (utilizată de predilecție pentru evaluarea coronariană) permite filmarea simultană în două planuri diferite. Pentru creșterea calității examinării angiografice distale (angiografia membrelor inferioare dintr un inițial scop în sine a devenit o treaptă preliminară pentru intervențiile endovasculare - la 32% dintre pacienții care sunt trimiși

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
sau afectarea vasculară difuză cu absența unor segmente de referință (îngustarea uniformă și concentrică fără îngustare focală nu este identificată prin metode focalizate doar pe stenoze)17, leziunile ostiale sau cele localizate la bifurcații (“într-adevăr diabolică, ateroscleroza prezintă o predilecție pentru localizarea la bifurcații ... segmentele cele mai dificil de analizat fiind sediul leziunilor cele mai semnificative” )60,108. Analiza leziunilor complexe este un proces limitat de efectele adverse ale cantităților mari de substanță de contrast, expunerea prelungită la radiații și

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]