2,230 matches
-
Am lăsat puțin lebăr în viața ta". 24 000 de metri mai jos, la sol, în perimetrul pitoresc și imprecis delimitat al cartierului Oltenița, zburda, de asemenea, de capul ei, nestingherită, o neprețuită coală de hârtie, ce, la decolare, se prelinsese parcă dintre cutele cămășoiului Sinistratului, fără a fi băgată de nimeni în seamă, chiar cu puțin înainte ca liceeanul să se fi dedicat fâlfâirilor sale stratosferice. Colțișorul de hârtie era (cea mai probabilă ipoteză) scris tocmai de către Sinistrat, în interminabilele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când privea în direcția lui și apropierea iminentă dintre cei doi tineri s-a produs firesc. Au trecut rapid peste primii pași necesari intimităților și ea fără ezitări a preluat inițiativa. Îndrăzneață, s-a desprins din grup și s-a prelins prin văzduh neobservată. Îi dispăru un moment nesfârșit din raza ochilor. Agitat se întrebă: Unde o fi Flora?! Deja îi lipsea și disperarea îl cuprinse! Pe neașteptate simți prin văzduh, un curent, o căutare scurtă și un trup se lipi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea încă deasupra lor cu lumina ei murdară. Zbirii ședeau vorbind lângă fereastră. Se trezise și Paraschiv. Sorbi cu limba apa scursă, sărată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avea timp de pierdut. I-a smuls unul, rupîndu-i vârful urechii. Nu-i mai trebuiau, dar nici ibovnicii nu putea să-i lase. A plecat înjurînd după căruțași. Voica rămăsese în drum, pipăindu-și carnea zdrelită. Pe gât i se prelingea o șuviță subțire de sânge, ca arniciul. Stere n-a scos un cuvânt până acasă. A sosit în goana cailor, pe crucea căruței, în fruntea căruțașilor. Din Grivița, trecuse el înainte și uscase gloabele în bătăi. Cu o mână ținea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
clar ce a luat el în serios... De mult nu mai trăiesc în moarte, ci în poezia ei. Te topești așa într-un flux mortal, sălășluind visător în delicată agonie, vrăjit de miresme funebre. Căci moartea-i untdelemn ce se prelinge pe spațiul nevăzut al lepădării noastre de lume și ne învăluie de o amânare plăcut-dureroasă a stingerii, pentru a ne sugera că viața-i un final virtual și devenirea potențialitate infinită de sfârșit. A suferi e modul de a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
luate toate bogățiile de către Zmeul cel Rău. S-a hotărât Într-o zi prințesa „De mâine mă Întorc la florile, copacii, căprioarele mele dragi. Nu mai vin la biblioteca cea mare!” Și mergea prințesa tristă și pe sub gene se mai prelingea din când În când câte o lacrimă. Mergea ea ce mergea și deodată a fost Îmbrățișată de razele de soare care i au spus ceva. A ajuns pe un câmp plin de flori. S a așezat să se odihnească pe
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
în apă, și aerul, și mâncarea, și zburdălnicia. Nu era chiar tăcere, lumea din jur pulsa, ca o legănare, cineva îl ocrotea, nu-i spunea niciun cuvânt, nu era nevoie, pentru că se înțelegeau, unind pulsația dinăuntru cu cealaltă, care se prelingea prin pereții umezi, ca un șarpe de apă. Când auzi prima oară vocea tunătoare cum sparge apa și o pulverizează, cum face pereții să vibreze ca o casă dezghiocată și ritmurile să se întretaie și să se întețească, se chirci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndrăznit să vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se strânseră într-un ghem care bătu dinăuntru, cu limbă de spijă. Cu atâta putere, încât din urechile lui Coltuc se prelinse un firicel de sânge. — Lasă-l în pace ! sări Melania în dreptul mâinii ridicate. Nu vezi în ce hal e ? — Oricum nu e bun de nimic, scrâșni Golea, încă furios. — Mai bine decât să-l întrebi de tolbă, i-ai da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am spus cine ești. Magdalena. Fata îl privi nedumerită, rămasă la jumătatea drumului cu sticla de apă pentru flori. Tili îi luă mâna în care ținea sticla și, apăsându-și degetele peste ale ei, înclină sticla încet, cât să se prelingă un firicel de apă. Apoi puse ghiveciul la loc, pe dulap, acolo unde lumina cădea nestingherită. Se întoarse spre ea : — Ai auzit de Rumpelstilzchen ? Ia spune repede, să te văd. — Ruplet... bălmăji fata. Apoi râse : Nu pot. Ce-i ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ființa lui pare că a împrumutat ceva din vigoarea zeului la piciorul căruia se află? Ascuns pe jumătate de glezna acestuia, se desprinde, abia sugerat, chipul unei fete brunete. Profilul este luat în racursi, părul coboară pe frunte și se prelinge peste tâmple, acoperind o parte a obrazului. O simplă sugestie, spuneam, mai degrabă semnalarea unei prezențe. Linia vagă, și ea estompată, este a unui profil surprins din ultimul său unghi posibil. Ochii, evident, nu i se văd, doar în prelungirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e țărână, între toate luminișurile mari stă o mare de țărână. Totul merge cel mai iute în afara lumii de țărână. Timpul meu e la el acasă ca o țeavă mare și solidă de eșapament. (iese) SEPP BOTDEJIGODIE: Grohăitul care se prelinge prin gâtlejul de carne, e același grohăit de gâtlej de carne, pentru că gâtlejul încârnățat care stă peste Sepp e unul și același care s-a scurs din primul și cea dintâi jigodie de Sepp care a fugit în lume, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ațâțată Pentru că noul Fruct arde-nlăuntru un fruct secret E sângele de anul nou în partea de jos a pântecelui Și Anul va fi puternic și vrea Pui din Gălbenușuri tinere Și tot anul dă pe dinafară din latrină Și se prelinge, se prelinge, se prelinge Și iarna face ger și stă, și stă, și stă Mort bun mort Dar Anul următor poate să joace deja Să joace ca o Masca(radă) a Timpului O mascaradă a anului bătrân și rotunjor Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
noul Fruct arde-nlăuntru un fruct secret E sângele de anul nou în partea de jos a pântecelui Și Anul va fi puternic și vrea Pui din Gălbenușuri tinere Și tot anul dă pe dinafară din latrină Și se prelinge, se prelinge, se prelinge Și iarna face ger și stă, și stă, și stă Mort bun mort Dar Anul următor poate să joace deja Să joace ca o Masca(radă) a Timpului O mascaradă a anului bătrân și rotunjor Și a crustei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
arde-nlăuntru un fruct secret E sângele de anul nou în partea de jos a pântecelui Și Anul va fi puternic și vrea Pui din Gălbenușuri tinere Și tot anul dă pe dinafară din latrină Și se prelinge, se prelinge, se prelinge Și iarna face ger și stă, și stă, și stă Mort bun mort Dar Anul următor poate să joace deja Să joace ca o Masca(radă) a Timpului O mascaradă a anului bătrân și rotunjor Și a crustei de pe Lumea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vorbe frumoase fosta elevă Cătălina Ciulei, ea însăși astăzi profesoară de biologie; fosta în Italia, care dornică să-i oprească timpul în loc, spune: “Stai oră! Miracol în timp Oprește-ți rotirea o clipă Dă mi visul eternului schimb Cât fumul prelins pe-o aripă.” În cadrul proiectului “ Prin noi pentru ambientul nostru”, “Pădurenii” are realizat în 2007 și supliment pe această temă, în colaborare cu Administrația Fondului pentru Mediu București, cu o ilustrație bogată, costisitoare. N-am deslușit periodicitatea, nici unitatea din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
tijă rigidă, dacă tija e ținută de alt copil; toarnă greu apă din sticlă În pahar (ridică sticla brusc, paharul se umple repede și curge apă pe jos); nu reușește să toarne apă din pahar În sticlă (toată apa se prelinge În afara sticlei); pliază În două, fără precizie, o foaie de hârtie; taie hârtie cu foarfecele, dar fără o sarcină precisă, fără să respecte un contur; răspunde la comenzi (culcat, pe spate, pe burtă, fugi, mergi normal etc.) imitând un alt
OBSERVAREA SISTEMATICĂ A UNUI COPIL CU CES. - Plan de intervenție personalizat. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina-Elena STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2157]
-
Încercă să alerge spre mal, dar picioarele nu-l mai ascultară. Văzu cum cele două maluri, ca două pleoape gigantice, se închid încet dar implacabil, prinzându-l ca în clește. În mod ciudat, nu simți nici o durere. O lacrimă se prelinse ușor pe la colțul ochiului care se închidea, căzu pe pământul care chircindu- se puțin, scoase acel zgomot metalic, acel nesuferit zornăit de tinichea. Se zbătea să iasă din strânsoarea pleoapei, vru să strige dar strigătul rămase agățat undeva prin gâtlej
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de pantalonii lui aspri de infanterist. De jos gorganul părea mic dar de abia când ajunse în vârful teșit de vreme și de vânturile aspre ale stepei, își dădu seama că de abia îți mai trage sufletul. Transpirația i se prelinse în ochi, înțepătoare. Se șterse cu mâneca, exact ca atunci când mergea la coasă. Se uită atent în depărtare și parcă deodată îi veni să chiuie. Doar la câțiva kilometri, lângă calea ferată se vedeau niște clădiri albe, aproape neverosimil
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aceasta prea secetoasă, femeile pe care le-au avut sau nu, înnodând sau deznodând prietenii, îmbâcsind aerul cu fumul acru al țigărilor ieftine fără filtru. Figura lui bicisnică, ștearsă care foarte rar putea fi văzută ziua pe străzile orașului, furișată, prelingându-se pe lângă ziduri și trecători, niciodată nu putea fi zărită în locuri din acestea ce vin aici cu un scop precis, de a șterge o parte din necazurile de peste zi și a le îneca într-un pahar de vin, laolaltă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prelung. Afară se lăsase noaptea, se aprinseseră becuri rare de neon, parcă din ce în ce mai rare, de când cu economia asta de energie, oamenii încă mai circulau pe stradă și fără să-și dea seama își reluă vechiul său obicei de a se prelinge pe lângă ziduri ca o umbră. Fără nici o legătură cu ce se întâmplase mai înainte, auzi din nou glasul acela: „Mă nenorocitule, du-te mă de te ascunde undeva” și din adâncuri îi răsări pe buzele acum livide un cuvânt care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zări, Necum încă să și intre în a lor măiestre vintre, Să le pipăie urzirea Ce ne fură auzirea. între vechea îngânare Și rădăcioara care E prepusă fiitoare Mamă vorbei oarecare Nu ca veacuri ...grămădenii De habotnice milenii S-au prelins încetișor Pe frământul vorbelor Și cu toate, ne-ncetat, Câte-o leacă, le-au schimbat. La sunatul cel iscat, De ceva ce s-a mișcat, La sunatul îngânat, Vremile au lăturat Altele îngânături Ale cetelor de guri Pe aproape trăitoare, La
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
afară, tentează un "univers dens și mic". Într-o altă Elegie, spațiul casnic pare centru de rezonanțe odorifere, tărâm aproape magic: Bucătării, bucătării de vară, Creme de zahăr ars strălucitoare, Mari șervete de-azur, dulapuri-sfinxe, Dulci utopii din linguri vechi prelinse (...) Miresmele iau foc de la perdele, Luminile s-așează lin pe scaun, Din cratițe bea lapte prins un faun... Dacă aici tabloul de gen se înscrie (aparent) în cadrele normalității, un Emil Brumaru funambul continuă la modul giocoso. Patetic și discret
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și doineau din fluier. După ce își cântau tristețea singurătății, se uitau cu luare aminte spre cerul de deasupra lor. Fețele li se luminau sub razele lunii, dezvelind niște chipuri de îngeri rătăciți prin creieri de munte. Pe obraji li se prelingeau lacrimi de bucurie. Trânteau cușmele de pământ și scoteau un chiot de veselie. Își dădeau seama că, pe cât de singuri, pe atât de liberi erau în acest colț uitat lume. Și așa urmau să-și ducă traiul, până când aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]