6,695 matches
-
importanță primordială aici este adaptarea metodologiilor de instruire la legile dezvoltării psihice, Îndeosebi ale gândirii. În mod firesc, „...orice metodă de Învățământ este solidară cu o psihologie a copilului și a gândirii sale, adesea nu explicită, ce-i drept, dar presupusă tacit. Analiza atentă a unei metodologii și chiar a simplelor practici didactice folosite În școală relevă destul de ușor concepțiile psihologice conținute” (P. Apostol), modul În care profesorul Își explică natura psihologică a cunoștințelor care se cer a fi Însușite. Acestea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
România postbelică s-a produs ca și cum statul comunist nu ar fi fost decât instrumentul prin care s-a realizat o explozie a școlarizării ce era inevitabilă. Deși statisticile internaționale susțin cu tărie ipoteza acestei necesități, ea nu poate fi decât presupusă, iar recunoașterea inexorabilității nu are sens în lipsa unei explicări a acesteia. Pentru a interpreta fenomenul concret înregistrat în România, precum și în alte țări comuniste, trebuie să facem abstracție de raționalizările puterii de atunci (textele cu formarea omului nou, creșterea conștiinței
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
al originii sociale. În al doilea rând, puterea reală în instituțiile de învățământ o dețin cei care controlează reproducerea corpului profesoral. Acest control este manifest în cerințele prin care sunt reglementate traiectoriile academice ale tinerilor cercetători și asistenți. Indiferent de presupusele calități personale, aspirantul la un anumit statut academic trebuie să treacă printr-un număr de inițieri ghidate de elita academică, cu ajutorul cărora aceasta își pune o pecete trainică asupra chipului universităților. În fine, există întotdeauna un punct de vedere intelectual
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fugară asupra principalelor texte din științele educației, dar și a celor de politici educaționale permite constatarea persistenței unui mod de gândire funcționalist în tratarea locului sistemelor formale de instrucție în ansamblurile sociale. Majoritatea politicilor educaționale se legitimează prin apelul la presupuse funcții, sau „finalități”, ale școlii. Mai aproape de domeniul acestei cărți, tratările sociologice convenționale ale școlii, marile manuale americane de sociologie generală, de pildă, continuă să privească abordarea funcțiilor școlii ca pe o direcție convenabilă, cel puțin din considerente pedagogice. Capitolul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
se înregistrează un contraatac al mișcării antievoluționiste, care a renunțat la masca desuetă a creaționismului biblic și a adoptat ideile mai flexibile și mai subtile ale așa-zisului „creaționism științific”. Adepții acestuia invocă mai puțin textele biblice și mai mult presupusele slăbiciuni ale teoriei evoluționiste, predarea creaționismului fiind solicitată în numele libertății de opinie și al accesului liber la informație. Una dintre noile tactici ale antievoluționiștilor este solicitarea unei tratări egale a celor două concepții în orele de biologie, soluție pe care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
culturale diferite - de exemplu prin polemica în jurul sensurilor și politicilor privind educația sexuală sau predarea evoluționismului în școli, teme care ajung uneori să simbolizeze grupurile și vastele lor structuri atitudinale. Rezumattc " Rezumat" • Funcționalismul este concepția care explică fenomenele, instituțiile, prin presupuse nevoi ale sistemului social. În dezvoltarea sa - de la antropologia antebelică la sociologia contemporană -, funcționalismul a cunoscut mai multe reevaluări. Acestea au fost cauzate de dificultățile sale inerente: caracter conservator, teleologic și incapacitatea de a explica schimbarea. • Filosoful și pedagogul american
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sunt similare, modul de organizare a educației poate duce la diferențe sensibile între absolvenți în ceea ce privește competențele pe care ei ar trebui să le stăpânească. Creșterea productivității economice sau a produsului intern brut este, pe baza teoriei capitalului uman, doar rezultatul presupus sau, în cel mai bun caz, indirect al investițiilor în educație. Pretențiile relative la impactul cheltuielilor cu sistemele educaționale asupra dezvoltării ar trebui să fie mediate prin rezultatele directe ale învățării, măsurate prin rezultatele școlare sau prin rezultatele la testele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai sus reflectă faptul că, din punct de vedere statistic, probabilitatea ca un copil să nu fie inclus într-o formă de învățământ este mai mare în categoriile enumerate decât în celelalte categorii corespunzătoare. Relația de cauzalitate nu trebuie însă presupusă. Rezultatele de mai sus ne arată doar în ce grupuri sunt mai frecvente neparticiparea sau abandonul școlar, fără a se putea infera că apartenența la acel grup constituie cauza neparticipării. Pentru a stabili relații statistice indicatoare ale cauzalității, este nevoie
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
practicarea, restricționată prin legi specifice, a anumitor profesii. Controlul exercitării profesiei reușește să mențină la un anumit nivel gradul de furnizare a serviciilor specifice, eliminând riscul inflației și al scăderii beneficiilor care decurg din practicarea acesteia. Certificarea produce și un presupus spor de calitate din partea practicienilor - prin înseși mecanismele de selecție pe bază de merit și prin activități educaționale specifice. Evidența românească este din acest punct de vedere clar dezamăgitoare, mai ales în cazul celor mai puternic controlate și mai notorii
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de acest tip sunt plauzibile, având în vedere faptul că doar o parte dintre rezultatele școlare pot fi explicate prin variabile de context. Istoria teoriilor despre performanțele elevilor a înregistrat însă numeroase abuzuri în folosirea inteligenței sau a altor resurse presupuse înnăscute în explicarea diferențelor dintre rezultatele școlare ale reprezentanților unor minorități etnice sau rasiale și cele ale majorităților din unele țări dezvoltate, distorsiuni prin care s-au mascat situații flagrante de injustiție socială. În consecință, teoriile recente tratează critic concepte
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Elevii proveniți din familii dezavantajate din punct de vedere social beneficiază de un spor al rezultatelor școlare dacă în clasă au colegi proveniți din categorii cu un status mai înalt. • Activitatea în clasă a dascălilor poate influența rezultatele elevilor, dincolo de presupusele efecte pedagogice. S-a evidențiat funcționarea unui efect de expectanță a profesorului (efectul Pygmalion), potrivit căruia rezultatele sunt determinate de așteptările profesorului. Un mecanism similar acționează în cazul direcționării, prin care elevii sunt stratificați după abilități presupuse și tratați diferențiat
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
rezultatele elevilor, dincolo de presupusele efecte pedagogice. S-a evidențiat funcționarea unui efect de expectanță a profesorului (efectul Pygmalion), potrivit căruia rezultatele sunt determinate de așteptările profesorului. Un mecanism similar acționează în cazul direcționării, prin care elevii sunt stratificați după abilități presupuse și tratați diferențiat. Efecte analoage de etichetare au fost evidențiate și în cazul consilierii școlare. Eficacitatea sistemelor educaționale naționale este evaluată în ultima perioadă prin anchete internaționale. Rezultatele românești din aceste studii, referitoare de obicei la elevii din ciclul secundar
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Un indiciu sigur îl constituie însă prețul și tendința acestuia într-un interval de mai mulți ani ce poate elimina punctual efectele unei politici de promovare bazate pe un preț de tip dumping. În principiu, având în vedere utilitatea strategică presupusă a instrumentului, analiza comparată a două firme concurente va permite explicarea diferențelor dintre pozițiile lor competiționale. În continuare, analiza se va concentra asupra acelor elemente care ar putea aduce modificările cele mai importante în sensul dorit pentru firma proprie și
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
s Best-Run Companies a americanilor Peters și Waterman, apărută în 1982. Cartea studiază succesul unor firme americane, explicându-l prin existența unui ingredient ce conferă firmelor atât elemente distinctive, cât și o orientare spre performanță. Ingredientul identificat este cultura organizațională. Presupusa corelație pozitivă între performanța economică a firmelor și cultura organizațională de un anumit tip (Peters și Waterman, 1982) a fost luată în serios de către practicieni, fapt reflectat în tirajul enorm al cărții și în impactul asupra stilului lor de management
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Roma - Cola di Rienzi - care își data actele de guvernare „în primul an al republicii romane eliberate” și acorda tuturor italienilor cetățenia romană! Nu altfel procedaseră în esență reformatorii religioși: Luther, Calvin și urmașii lor voiau să revină la un presupus creștinism apostolic, care ar fi fost denaturat și corupt de catolicism și papi și infestat de aceștia cu „idolatrie” și „filozofie păgână”. În Anglia, la urcarea pe tron, regele Eduard al VI-lea era aclamat de protestanți ca un „nou
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ideologic al foarte multor revoluții și a numeroase radicalisme intelectuale de dreapta sau de stânga. Va fi vorba despre un studiu de caz, sperăm util pentru înțelegerea acestui paradox: autoprezentarea noului revoluționar, nu drept ceea ce este - nou -, ci ca o presupusă restaurare sau o imaginară restituire a foarte-vechiului. Mai întâi însă, să schițăm, oricât de sumar, câteva dintre caracteristicile cele mai frecvente a ceea ce putem numi restauraționismul revoluționar: a) Pentru ideologul sau filozoful care preconizează o revoluție politică sau socială există
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
niciodată!”. Trecutul originar îi apare, așadar, filozofului revoluționar, ca și adepților săi ca fiind real și autentic, nu neapărat în sensul unei exactități faptice sau documentare, ci în sensul general, al tendințelor de ansamblu și al coincidenței „direcției” istoriei cu presupusa rațiune de a fi a lucrurilor și cu natura esențială a omului. Dimpotrivă, pentru adversarii săi (pentru „reacționari”), trecutul îndepărtat respectiv este descris ca o construcție himerică și utopică, iar încercarea revoluționarilor de a-l restaura apare drept un experiment
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
față de consecințele fundamentale ale acestor rezultate, în special în termenii stabilității sociale și politice. Nu cu mult înainte, un număr din ce în ce mai mare de oameni, aparținând în principal păturilor superioare ale clasei mijlocii și burgheziei, începuseră să pună la îndoială individualismul, presupusa lui spontaneitate și utilizarea nelimitată a științei. Fără îndoială că nu erau martori la mecanizarea eficientă a societății, prevăzută inițial în timpul revoluției industriale. Ritmul accelerat al schimbării și amenințările asociate ei s-au transformat în una dintre cele mai însemnate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
acesta (1926). Cercetările lui Galton (1869) au constituit atât un stimulent, cât și un model pentru studiul monumental întreprins de Cox asupra a 300 de indivizi excepționali din istorie. Precum Galton, Cox nu a luat în considerare nivelul ridicat al presupusei corelații pozitive între performanțele excepționale și „aptitudinile superioare”. În fapt, cei trei - Galton, Terman și Cox - au considerat de la sine înțeles că performanța este o variabilă validă de măsurare a „capacităților mintale” și se explică de ce Terman și Cox au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
îmbunătățire a productivității creatoare la tineri constituie un subiect la ordinea zilei. În timp ce pentru investigarea fenomenului creativ se apelează la diverse tipuri de abordări, majoritatea lucrărilor dezvoltate pe tema creativității depind de metodologia psihometrică - măsurarea directă a creativității și/sau presupusele sale corespondente la indivizi. Într-adevăr, practic toate studiile despre creativitate fie se bazează pe metode de natură psihometrică, fie iau naștere ca reacție la aparentele carențe ale evaluării creativității. Astfel, studiile psihometrice asupra creativității întreprinse în ultimele decenii au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetării psihometrice de creativitate citată frecvent, Wallach (1976) afirmă că „există o variație mare și sistematică a performanțelor subiecților - însă rezultatul diferențelor individuale la testele de fluență ideativă captează doar în mică măsură sau deloc acea variație sistematică” (p. 60). Presupusele cauze ale inexistenței validității predictive variază considerabil. În timp ce unii desconsideră metodele psihometrice în totalitate (Gardner, 1988b; Weisberg, 1993), alții susțin că testele de gândire divergentă sunt influențate de antrenament, de condițiile de testare și alte aspecte legate de administrare (Hattie
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ajustând formal concluziile lor. O critică apărută în deceniul trecut se adresează influenței specificității sarcinii asupra măsurării creativității. Baer (1994a) le recomandă pedagogilor o prudență maximă față de testele de gândire divergentă din numeroase motive, dintre care cel mai important este presupusa dependență de sarcină a creativității (Baer, 1993a, 1993b). În cercetarea sa, Baer folosește însă tehnici alternative de măsurare asemănătoare celor ale lui Amabile (1983, 1996). În ciuda specificității sarcinii, atribuită, în general, tipurilor alternative de evaluare (Baxter, Shavelson, Goldman și Pine
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
instructajelor explicite fiindcă informațiile furnizate pot influența indivizii în mod diferit. Oamenii își interpretează în mod propriu informațiilor și tot astfel interpretează și factorii potențiali stresori. (Astfel se explică diferențele semnificative care apar între faptele obiective și „nemulțumiri” sau stresul presupus, subiectiv.) Alte evaluări valoroase ale diferențelor individuale mai sunt prezente în studiile de stil cognitiv (Martinsen, 1995; Martinsen și Kaufmann, 1991) și în evaluarea trăsăturilor realizată de Kasof (în publicații periodice). Consecințele cercetării experimentale și cercetările viitoare Unele posibile efecte
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sfârșit, mă preocupă În acest capitol felul În care eugeniștii au trasat distincția dintre comunitatea sănătoasă, „acceptabilă”, și „ceilalți”, cu scopul de a controla astfel relațiile sociale. La fel ca În discuțiile despre alte categorii sociale, eugeniștii au folosit identificatori (presupuși) ereditari pentru a construi ambele tipuri de comunități. Discuția din capitolul 4 pune accentul pe diferențele dintre definițiile „sinelui” și „celuilalt” folosite de eugeniști și cele folosite de grupări extremiste de dreapta, precum Garda de Fier. Analiza din acest capitol
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Partidului Național Român ajunseseră la concluzia că atât sistemul politic parlamentar, cât și grupările politice dominante din cadrul acestuia - În mod special liberalii maghiari - nu erau decât instrumente de realizare a unor interese personale. În timp, a crescut neîncrederea lor În presupusa capacitate a noului sistem politic de a servi binele comun, al tuturor cetățenilor. Experiența coexistenței dintre familiaritatea crescândă cu sistemul politic parlamentar și frustrarea pe care o resimțeau În raport cu instituțiile guvernamentale a determinat În mod esențial atitudinea pe care românii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]