KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

în pagini datate cu o săptămână înainte. „Cerro Negro“, pe cât se pare numele unui sat pierdut din America de Sud, figurează cu data ultimelor scrisori; dar exact unde se află, agățat în Anzii Cordilieri sau în mijlocul pădurilor de pe Orinoco, nu se poate pricepe din creionarea peisajelor contradictorii evocate. Scrisoarea pe care o ai sub ochi are aerul unei scrisori de afaceri obișnuite: dar cum dracu’ a nimerit acolo o editură în limba cimeriană? Dacă aceste ediții se adresează pieței limitate a emigranților cimerieni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o invenție. — Un lucru e adevărat: bărbatul ăsta continuă să se gândească la tine, să te vadă în toate nălucirile lui, e obsedat de imaginea ta, citind... — E ceea ce n-a putut suporta niciodată. Încetul cu încetul vei reuși să pricepi ceva mai mult despre originile mașinațiilor traducătorului: resortul secret care le-a pus în mișcare a fost gelozia față de rivalul invizibil ce se interpunea continuu între el și Ludmila, vocea tăcută ce vorbește prin cărți, acea fantasmă cu mii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de două ore și trei sferturi. Pentru a o ocroti pe Lorna nu trebuia decât să fac imposibilă localizarea ei, iar sistemul la care am recurs a fost de a afișa numeroase legături amoroase concomitente, așa încât să nu se poată pricepe care sunt amantele mele fictive și care e cea adevărată. În fiecare zi, atât eu cât și sosiile mele, ne oprim la ore diferite la diversele pied-à-terre risipite în tot orașul, locuite de femei cu aspect atrăgător. Rețeaua de amante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
lună - s-a grăbit să murmure tânărul cu o ușoară înclinare, amintindu-și că trebuie să fie mai amabil. Mă opresc înainte de a mă cuprinde tentația să copiez tot romanul Crimă și pedeapsă. Pentru o clipă, mi se pare că pricep sensul și fascinația unei vocații de neconceput astăzi: cea de copist. Copistul trăia concomitent în două dimensiuni temporale, cea a lecturii și cea a scriiturii; putea să scrie fără angoasa golului ce se deschide dinaintea peniței și să citească fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cărților mele. Mi-a arătat un volum pe care l-am răsfoit fără să aflu mare lucru: era scris în japoneză și singurele cuvinte în alfabet latin erau numele și prenumele meu pe pagina de titlu. Nu reușesc nici măcar să pricep de care din cărțile mele e vorba - i-am spus, restituindu-i volumul; din păcate nu știu japoneza. Chiar dacă ați cunoaște limba, n-ați recunoaște cartea - mi-a spus vizitatorul meu. E o carte pe care dumneavoastră n-ați scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
intrăm în legătură cu ei - continuă cei de la Secția D - și trebuie să fim atenți să nu comitem erori și să nu ne lăsăm dați la o parte. Ne-am gândit Ia tine, ca să câștigi încrederea celor noi. Ai demonstrat că ești priceput, în faza de lichidare, și dintre toți ești cel mai puțin compromis cu vechea administrație. Va trebui să te prezinți tu, să explici ce e Secția, cum poate fi utilizată de ei, pentru sarcini indispensabile, urgente... Ei, ai să vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

Încerc să păstrez ordinea, dar e o sarcină dificilă pentru un bărbat. Am o menajeră, dar cred că mai mult strică treaba. E o femeie foarte dezordonată. Am putea păstra femeia care lucrează pentru mine, replică Mma Ramotswe. E foarte pricepută la toate. La călcat. La curățenie. La lustruit mobila. E una dintre cele mai bune menajere din Botswana. Menajerei tale îi vom găsi un alt loc de muncă. — Și mai sunt câteva camere în casă în care am depozitat niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
plăcută, era loială și, cel mai important, era discretă. — Nu trebuie să discutăm ceea ce vedem în profesiunea asta, subliniase Mma Ramotswe când o angajase, iar Mma Makutsi încuviințase dând din cap solemn. Mma Ramotswe nu se aștepta ca ea să priceapă ce înseamnă confidențialitatea - botswanezilor le place să discute tot ce se întâmplă - și a fost surprinsă să afle că Mma Makutsi înțelege foarte bine ce implicații are clauza de confidențialitate. Într-adevăr, Mma Ramotswe descoperise că secretara sa refuza să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
tare ciudat. Dar, după un timp, am înțeles ce vor să spună și am început să gândesc la fel. Apoi, într-o zi, cineva m-a numit, pentru prima oară, sora ei și am început să plâng, iar ea nu pricepea de ce m-am întristat așa dintr-odată. Iar eu i-am răspuns: N-am nimic. Doar plâng. Doar plâng. Aș fi vrut să le pot numi pe prietenele mele „surorile mele“, însă n-ar fi sunat firesc și n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
întoarce la timp să verifice lucrul ucenicilor, înainte ca proprietarii mașinilor să vină să le ridice la ora șaisprezece. Nici una dintre mașini nu avea vreo defecțiune; nu trebuia să li se facă decât verificarea tehnică obligatorie, iar la asta se pricepeau și ucenicii. Trebuia să-i verifice, totuși; le plăcea să regleze motoarele în așa fel încât să gonească la capacitatea maximă și, adesea, fusese nevoit să le ajusteze el însuși înainte de a le preda proprietarilor. Nu suntem plătiți să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
mai bine să mergi ca după mort decât să fii mort, nu-i așa? Ucenicii căscaseră ochii nedumeriți și el oftase; din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune el. Iar odată și odată vor avea un accident grav. Porni spre orfelinat și apăsă ferm pe claxon, cum făcea întotdeauna când ajungea în fața porții. Îi plăceau din mai multe motive vizitele pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
deși era conștientă de faptul că în situația ei mulți oameni ar fi devenit obsedați de pedepsirea vinovatului. Mma Ramotswe oftă. Presupunea că pedeapsa e câteodată necesară pentru a sancționa o faptă reprobabilă, dar nu fusese niciodată în stare să priceapă de ce ar dori cineva să-i pedepsească pe cei care se căiesc pentru faptele lor. Când era doar o fetiță în Mochudi, văzuse un băiat încasând o bătaie pentru că pierduse o capră. Acesta recunoscuse că adormise sub un copac când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
acolo; spiritul nostru rămâne acolo. Nu pleacă niciodată. E ceva ce albii pur și simplu nu înțeleg. Ei numesc asta superstiție și zic că-i semn de ignoranță să crezi în așa ceva. Însă ei sunt cei ignoranți. Dacă nu pot pricepe modul în care suntem o parte componentă a lumii naturale din jurul nostru, atunci ei sunt cei cu ochelari de cal, nu noi. Mma Makutsi turnă ceaiul și-i dădu lui Mma Ramotswe cana ei. — O să-i spuneți asta doamnei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de asta. Mma Ramotswe se holbă la adjuncta ei. Iată o idee interesantă, dar care poate fi discutată pe larg altădată. Între timp, mai aveau două-trei lucruri de pus la punct. — O să faci în continuare ceai, spuse ea ferm. Te pricepi de minune. Voi fi fericită să mă ocup de asta, acceptă Mma Makutsi, zâmbind. Nu văd motivul pentru care un detectiv particular-adjunct n-ar face ceai când nu-i cineva mai mic în schemă care să facă asta. Fusese o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
uita fiul. În timp ce vorbea ea, ținuta bărbatului se modifică din nou. Se ridică din scaun râzând. — Aha, acum înțeleg. Americanca aia, cea care tot pune întrebări, v-a trimis să scormoniți din nou trecutul. N-o să renunțe niciodată? N-o să priceapă niciodată ce are de priceput? — Ce să priceapă? întrebă Mma Ramotswe. El stătea acum la fereastră și privea spre un grup de studenți de pe aleea din față. — Să priceapă că nu e nimic de aflat, răspunse el. Că băiatul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ținuta bărbatului se modifică din nou. Se ridică din scaun râzând. — Aha, acum înțeleg. Americanca aia, cea care tot pune întrebări, v-a trimis să scormoniți din nou trecutul. N-o să renunțe niciodată? N-o să priceapă niciodată ce are de priceput? — Ce să priceapă? întrebă Mma Ramotswe. El stătea acum la fereastră și privea spre un grup de studenți de pe aleea din față. — Să priceapă că nu e nimic de aflat, răspunse el. Că băiatul e mort. Trebuie să se fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
modifică din nou. Se ridică din scaun râzând. — Aha, acum înțeleg. Americanca aia, cea care tot pune întrebări, v-a trimis să scormoniți din nou trecutul. N-o să renunțe niciodată? N-o să priceapă niciodată ce are de priceput? — Ce să priceapă? întrebă Mma Ramotswe. El stătea acum la fereastră și privea spre un grup de studenți de pe aleea din față. — Să priceapă că nu e nimic de aflat, răspunse el. Că băiatul e mort. Trebuie să se fi aventurat în plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
să scormoniți din nou trecutul. N-o să renunțe niciodată? N-o să priceapă niciodată ce are de priceput? — Ce să priceapă? întrebă Mma Ramotswe. El stătea acum la fereastră și privea spre un grup de studenți de pe aleea din față. — Să priceapă că nu e nimic de aflat, răspunse el. Că băiatul e mort. Trebuie să se fi aventurat în plin deșert, prin Kalahari, și s-a pierdut. S-a dus la o plimbare și nu s-a mai întors niciodată. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-l fi întâlnit în cele mai obișnuite împrejurări. Nu demult își făcuse un abonament la Revista de Criminologie (o greșeală costisitoare, fiindcă nu conținea nimic care să-i fie de folos) dar, printre tabelele fără noimă și articolele greu de priceput, dăduse peste niște date statistice captivantă: majoritatea covârșitoare a victimelor cunosc persoana care le ucide. Nu sunt ucise de străini, ci de prieteni, familie, colegi de serviciu. Mamele își ucid copiii, soții își ucid nevestele, soțiile își ucid bărbații. Angajații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
sau fâța aia de la ușă chiar sunteți... Nu înseamnă... cum credeți voi, aia e, nu mai înseamnă... Te uiți la mâinile tale, la palmele tale, la bătăturile tale, la degetele tale noduroase și-atunci înțelegi, dacă nu ești tănău... Atunci pricepi că ele sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nu-mi dă pace un scrupul cultural. - Ei, tot aia-i, nu mai fi și tu constipat... mă repede gazda. Mai bine participă și tu cu niște versuri... Spune! - Eu? Eu n-am talent... n-am avut niciodată, nu mă pricep... - Va fi o operă colectivă și, dacă tot ești aici... - Să spun ceva... orice? - Orice? - Bine... Apusul verzui și-a înfundat trompa-n urechile mele/ M-am uscat ca o iască... - Nu merge! declară Anatol. E previzibil. Mai gândește-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să mai bagi niște „persuasiune”, căldură, textu’ englez îi cam sec. - Îl manelizez puțin, la descrierea suferințelor umane, ohh... - Așa, așa... mai lucrează din adjective. - ’nțeles! Capisci. Se face, scoatem niște lacrimi de la cititori, din stil. Da’ io tot nu pricep: chiar poate cineva folosi așa ceva? Bun, dacă stau în față la Centrală și vreau să pictez natura, să presupunem, bolmojește universul brusc prin mine, sunt un ceas în rezonanță cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
iau un interviu în exclusivitate, poate se-ndură să mă plătească și pe mine cineva... izbucnește Sara la întrebarea mea de mătușă de treabă. Am spus-o, dar trebuia să-ncep de undeva și altceva mai bun nu m-am priceput. - Sara... mă opresc și-nghit. Sara, eu... Ei, lasă, nu acum, te mai sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți-l faci tu... Na-ți și niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu n-am timp de prostiile astea și nu mă pricep. Și n-am vrut să-i dau pe buruiene...”. Ha-ha-ha, „ce ți-a adus iubitul de Valentine’s Day?”, „o hotă, maică, o hotă, să tragă aburul...”. Am tot adunat ce-aruncă alții, mulțumesc, săru’ mâna, boierule, telal trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]