KorAP: Find »[drukola/base=prietenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...514 >

12,837 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

destule ca să-mi pot bate joc de propriile necazuri, spune ea și știe ce spune. Dezavantajele comunismului le cunoaștem amîndouă, Iordana; avantajele capitalismului n-o să le mai apucăm. Las' că-i bine așa sau și așa, mă încurajează buna mea prietenă. Se vindeau copite și noroi cu cartofi, asta era "grija părintească" a tovarășului Ceau; după marea schimbare-n modificare, mîncăm pipote de... vacă și bem ceai de Mușetescu". "Ce, Magdo? Nu-s bune legumele spaniole? Nu-ți plac merele grecești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cu copilărie schizoidă: la București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportansă§§§§ decît o talie de viespe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Magdei U., cu Strigă acum..., am anunțat că personajele sînt în sală și i-am epuizat stocul de carte". Asta-i! mă trezesc din somnul cel de moarte. Deșteaptă-te, românco! O să bag albumul lui Rusalin în codul bunei mele prietene, Magda U.. O sun. Îmi răspunde, după ce revin și revin. Trage de multe ori puntea de la mal, adică scoate telefonul din priză. Ca să plece cum spune ea, în Magdagascar. Ce faci? I'm keeping busy. Mă ocup cu îmbătrînitul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
nu mai e mult pînă-n 2050, Magdo! Cum amîndouă avem convingerea că rîsu' se interferează cu plînsu', ne-am amuzat de ieșirea noastră la ocean, după ce s-a mai pierdut din ieșirea României la mare. Și eu, și singura mea prietenă pentru situații groaznice posedăm ceva experiență (păguboasă) în a nu tăcea din gură. Am continuat să schimb programele, ca să aflu că Muzeul de Istorie din capitală intră-n reparație. La Sighișoara se deschide-n schimb (la schimb?) Dracula Park. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin minte că m-am întrebat cine-o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

mai poate de frig. Coșmarul e spart de un țipăt ascuțit, vestitor de naștere. Pentru ca un personaj să aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un adevărat Gulliver. Copilăria și activarea potențialului erotic conlucrează, precum se vede, la regenerarea puterilor sufletești. O conlucrare cu asemenea efect benefic e arătată, în cel de-al doilea basm menționat, în plin proces. Întâlnindu-și pe stradă o veche prietenă, aproape uitată, aceasta îl conduce pe narator într-o rezervație de creaturi fabuloase, ce aparține unei organizații a cărei membră fondatoare era ea. Urmează un fel de călătorie inițiatică într-un spațiu analog oarecum "țării minunilor" descoperită de Alice. Povestitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
care-i apărea din când în când pe malul acestei plaje, format dintr-o țestoasă, un inorog, o floarea-soarelui și un creion arlechin, ascuțit la ambele capete. Nu l-a mai zărit din anul în care a murit una dintre prietenele mamei, care venea în fiecare an cu noi la mare. De atunci îl caută mereu... Un tânăr cu o înfățișare plăcută mi-a atras în mod deosebit atenția. Fusese ani de zile îndrăgostit de o fotografie ce a aparținut unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era perioada când am cunoscut-o pe ea.... Cu doi ani în urmă. Prima zi în rezervație. Întâlnirea Am întâlnit-o în dreptul casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o vreme cum se îndrepta cu pași hotărâți spre ieșire. În acest timp, vechea mea prietenă vorbea întruna fără ca să aud nimic din ce spune. Mi-am scurtcircuitat urechile, cum adesea făceam când doream să fiu singur cu gândurile mele. Prin urmare, mă însoțea amica mea, în fapt a mea și a soției, dar mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ce a zăbovit o vreme în palma mea nesigură, tremurătoare. Nu mi-amintesc altceva decât că circulam absent pe aleile parcului, fără să-mi pot aminti cum arată sau cum o cheamă; fără să fiu atent la ce-mi explica prietena mea. Un singur lucru înțelegeam: că ea există. Gândul meu era cablat, nimic altceva nu-mi putea reține atenția. Nici măcar acum, doi ani mai târziu, nu-mi pot reprezenta chipul ei, nu-mi pot aminti ce discutam cu ea, cu toate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
foarte rău. E verișor cu Vârcolacul, amândoi consumatori de sânge; cu vârsta s-au lăsat amândoi de "băutură". Acum beau amândoi suc de portocale sub clar de lună, pentru purgație. Poveștile lor sunt dintre cele mai năstrușnice. Locuiește cu Lamia, prietena lui indiană, cu care împărtășea odinioară plăcerile sângelui. Femeia aceea foarte slabă și albă la față ca o mască, care stă pe prispă, este Harpia. Dimineața are părul roșu și seara verde. Nu mai anunță moartea nimănui, căci în rezervație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
sau miracolul iubirii n-ar mai fi existat. Puțini se opresc de-a lungul vieții din căutare, de obicei cei indolenți, cei cu sufletul mort, sau cei care se înșală, crezând că au găsit-o. Către ieșire, ne întâlnim cu prietena mea. Ne sărută pe amândoi, întâi pe ea, apoi pe mine. Schimbăm câteva cuvinte, nimic care să-mi rețină atenția. Mai mult, femeile vorbesc. Pentru prima oară realizez cât de diferite sunt și cât de mult seamănă în același timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cât de mult seamănă în același timp... Un gând bizar îmi trece prin minte. Ca și cum aș fi aici, deopotrivă cu dublul și jumătatea mea într-o armonie precară, în acest spațiu cvasimitic, incert! Peste câteva luni. Note. Reflecții. Discuții cu prietena mea. Fuga din timp Ce-a vrut să spună Vasiliscul, vizavi de Aspidă, ți-amintești? Când l-am vizitat împreună, în prima mea zi în rezervație? Și, în general, el filozofează întruna, pare a fi singurul care să-și pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
când ne-am întâlnit și ți-am vorbit despre fundație, am citit imediat nerăbdarea de pe fața ta, dorința de a ieși din timp. În plus, trebuie să-ți mărturisesc că am fost foarte geloasă, nu pe ea, care este și prietena mea, ci pe ceea ce vi se întâmplă. Am simțit că este vorba despre ceva extraordinar și v-am invidiat pentru asta. Cu timpul, am fost tot mai contrariată de infirmitatea ta, de impotența de a-ți manevra și înțelege propriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și de care și eu mă mir adeseori. Dincolo de suișuri și coborâșuri, gelozii sau pase erotice, relația noastră era în bună măsură esența prieteniei, așa cum poate exista ea între un bărbat și o femeie. În parte, tot ce a spus prietena mea era pe deplin adevărat. Aș fi putut discuta cu ea despre asta cu orele, doar că mereu timpul și iar timpul mă presa, trebuia să alerg la intrare ca s-o întâmpin pe ea, așa ne-a fost înțelegerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
poveștile creaturilor fabuloase. Desigur, răceala ei a fost pe măsură și, din acel moment, întâlnirile noastre au devenit insuportabile și chinuitoare. Totuși, într-una din zile ne-am apropiat mai mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră comună plecase deja. Eram relativ relaxați. Ne luăm la revedere, îi rețin mâna, dar nu știu ce să fac cu ea. Nici ea nu știe. Ezită... În fine, își scutură coada de cal și-mi spune pe tonul cel mai natural

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în minte, ca și cum femeile acelea i-ar fi aparținut odată, în timp ce nu-și putea nici măcar aminti numele propriilor iubite de adolescență sau ale amantelor de mai târziu, cu excepția celor cu care a rămas în relații peste ani și au devenit prietene de familie. Vizita. Narcis Este întrerupt brusc din incursiunea lui în trecut. Ușa se întredeschide și secretara anunță prezența unui personaj ce insistă foarte mult să-l vadă, în ciuda momentului și a situației. Domnule Sicran, se pare că este vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
aibă și ele cornutele lor. Nu cred că am spus nimic grav. Philomena este cu siguranță una dintre ele. Philomena: Multă lume a zis că m-am transformat într-un înger. Nici mie nu mi-a venit să cred. O prietenă m-a sfătuit să fac o biopsie ca să îndepărtez orice îndoială. Mi-au scos o pană și s-a confirmat diagnosticul. Era o pană de înger. (Din audiență...) Formidabil! Formidabil! Este într-adevăr un înger! Sinele Mare: Așa se explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nicio implicare cu femei reale. Motiv pentru care am căutat-o în disperare, fără ca să-i pot da de urmă. Niciuna din cunoștințele sau rudele lui n-au văzut-o vreodată. Nici eu nu am știut să fi avut vreo prietenă stabilă. Pe vremea aceea, eram foarte tineri și ne povesteam unul altuia toate escapadele amoroase. Nu mi-a relatat niciodată nimic despre această creatură superbă, autoarea acelui bilețel straniu pe care-l purta cu el în portofel. Am căutat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
chelia plată și strălucitoare. Se aude un răcnet nevralgic și sfredelitor ca de burghiu. Se stinge lumina.) Împărătița furnică Furtive sau false iubiri. Gara. Fuga Azi ar trebui să mă simt eliberat. Am condus-o la gară pe ultima dintre prietenele mele. Spun ultima, pentru că anul acesta am trecut prin tot felul de încercări erotice, una mai bizară ca alta și mai nepotrivită naturii mele. Și reluam pe rând aceste relații, sporadic, și cu fiecare iterație deveneam tot mai convins de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lui de reprezentare fizică sau măcar vizuală, iluzorie. Pentru că "Omul din vis" ar trebui să-ți apară în realitate într-o formă recognoscibilă sau nu, iar tu să simți că este El. Totuși, m-am mai liniștit când colega și prietena mea de clasă, cu care de altfel am realizat și primele incursiuni erotico-tactile, mi-a mărturisit că și ea are un "el" al ei, sau poate o "ea", care nu-i dădea pace și o interpela adesea, disturbând-o de la activitățile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și am să mă pot înțelege și mulțumi? Nu este posibil atâta vreme cât nu mă pot accepta pe mine însumi, cât e mereu o parte de mine ce rămâne în afară să mă chestioneze, să mă tortureze și să mă respingă. Prietena mea din liceu cred că era puțin urâtă. Nu-mi pot aminti exact, pentru că esteticul mă interesa cel mai puțin la ea. Cred că era puțin urâtă pentru că momentele ei de pierdere totală sau absență surveneau în prezența oglinzilor. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
permanentă, un mod de a fi. Și ea a știut toate astea, cum numai femeile pot intui la o vârstă atât de fragedă! Ea nu numai că a știut și a înțeles, dar mi-a spus-o și mie. Ea, prietena mea din liceu, cea cu uniforma teutonică și ciorapii groși, cea care lua mereu interviuri oglinzilor. Iată cum mi-a adresat cuvinte al căror sens nu l-am descifrat până acum, doar că acea parte înțeleaptă, intuitivă și neuitătoare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]