21,274 matches
-
și fumul și mirosul de parfumuri și transpirație, s-a făcut palid, a închis ochii, stînd așa cîteva fracțiuni de secundă, apoi, cu buzele albite, abia descleștîndu-și dinții, a spus ceva ce numai inginerul Corvino a putut auzi și înțelege. Prințul Pangratty, care era alături, va fi priceput și ei ceva, pentru că l-a privit foarte ciudat pe Corvino, a făcut un gest destul de repezit, de parcă ar fi vrut să-l oprească să traducă, nu oricine și-ar fi dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă te uitai la el nicicum n-ai fi crezut că e un boier, nu unul oarecare, ci un adevărat boier care avea printre strămoși voievozi, nu chiar ca Pangratty, dar compensa faptul că era mult mai bogat și, spre deosebire de prințul Șerban, Basarab Cantacuzino nu părăsise deloc arena politică, avea un cuvînt care conta nu doar din cauza tradiției ori prestigiului personal, ci conta înainte de toate pentru că era al unui om vîrît pînă în gît, poate chiar și peste, în afacerile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi preocupat și pe Mihai Mihail, ce altceva fusese la mijloc atunci cînd l-a trimis la Medgidia, să-l caute pe Cocoș, dacă nu astfel de gînduri? Ceea ce îl făcuse să fie atent era felul în care îi împărtășise prințul Cantacuzino preocuparea, era foarte plastic, foarte sintetic și în același timp de o simplitate apropiată zvonurilor, poveștilor care circulă în cele mai diverse medii și care, deși sînt fantasticării, de necrezut, pentru o minte-sănătoasă, pînă la urmă tot reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gazetele! N-avem putere, domnule, înțelegi, putere cîrmuitoare ne lipsește. Cu babalîcii din regență... Am auzit că singurul mai acătării, oricum e jurist, de Buzdugan vorbesc, e bolnav, dar știi cum, bolnav serios. Cu un popă și cu unul ca prințul Nicolae care știe că niciodată, dar chiar așa niciodată, nu va fi rege, orice s-ar întîmpla, la ce să te aștepți?! Sîntem în gheara francmasonilor, a liberalilor, care niciodată nu vor vrea o putere cîrmuitoare adevărată, ca să-și poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unul doctoral, ușor disprețuitor, exact cum vorbeau toți aristocrații cînd aveau de-a face cu "lumea proastă". Toți în afară de Pangratty, dar el era altceva decît un aristocrat, el era un aristocrat de o culoare specială, roșie, și reușea să fie prinț în orice împrejurare. Poate de aceea se străduia să se vîre în toate mocirlele ca să se vadă mai bine cît de prinț este! Gusti. Dimitrie Gusti, profesor la Universitate, excelență. Basarab Cantacuzino a clipit nedumerit, pînă și pleoapele coborau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era altceva decît un aristocrat, el era un aristocrat de o culoare specială, roșie, și reușea să fie prinț în orice împrejurare. Poate de aceea se străduia să se vîre în toate mocirlele ca să se vadă mai bine cît de prinț este! Gusti. Dimitrie Gusti, profesor la Universitate, excelență. Basarab Cantacuzino a clipit nedumerit, pînă și pleoapele coborau și urcau încet, de parcă ar fi fost manevrate cu ajutorul unui mecanism ascuns "Ce-i cu ăsta, Gusti?" A răspuns sec, fără nici un angajament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
văd departe în spațiu, ci în timp", s-ar fi putut prea bine ca Basarab să fi fost dintre aceștia. "Să ne ajute Dumnezeu, domnule Bîlbîie, să putem apăsa la vreme pe trăgaci", și spre uimirea lui uriașul și transpiratul prinț Cantacuzino își făcu repede, aproape pe furiș, semnul crucii. "Trebuie să scăpăm de troica asta de papă-lapte și să aducem un om sănătos și vînjos sus pe capră, să țină hățurile bine și să ieșim o dată din mlaștina în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
capră, să țină hățurile bine și să ieșim o dată din mlaștina în care ne cufundăm pe zi ce trece. Ia uită-te, domnule Bîlbîie. toți unul și unul. Cu oameni ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de aceea îl admira pe Șerban Pangratty. Prințul nu voia să fie decît el, nu se gîndea niciodată să întreacă ori să întunece pe altcineva. Nici nu-i păsa de alții ori de gloria lor. Le-o recunoștea, dar nu-l atingea cu nimic, nici în gîndire, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu nimic, nici în gîndire, nici în simțire. Iar dacă acum l-a rugat pe Balbo să-l ia cu el în escadră, asta era numai pentru că nimeni altcineva în lume, la acea dată, nu putea organiza ceva asemănător. Iar prințul voia să participe el, în fond, ar fi zburat de unul singur, păstrîndu-și ori risipindu-și viața cu propriile mîini, fără să depindă de nimeni altcineva. Poate nu era chiar așa, însă nu știa nimic care să-l contrazică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el, în fond, ar fi zburat de unul singur, păstrîndu-și ori risipindu-și viața cu propriile mîini, fără să depindă de nimeni altcineva. Poate nu era chiar așa, însă nu știa nimic care să-l contrazică și avea nevoie de prinț pentru că, în seara aceea, în saloanele lui Basarab Cantacuzino se simțea singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost mai puțin orgolios ar fi plecat. În fond, misiunea dată de Mihail fusese îndeplinită, se lămurise cam despre ce era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la Pirotehnie, un element eminent, ține toată chimia în buzunarul de la ceas." Locotenentul Georgescu își lovi tocul cizmelor cu o mișcare scurtă, se înclină exact cît trebuie, "îmi pare bine domnule", îl privi o clipă serios, apoi se uită la prinț, "vă rog să continuați, excelență, este un subiect adorabil". "Iar vorbește despre femei Pangratty", mormăi în sinea lui Bîlbîie și luă cea mai serioasă figură posibilă. Cred că este o problemă de informație. Cu cît omul are mai puține informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
datorită ei, n-ai fi zis că locotenentul Georgescu nu se consideră de carieră. " Dacă n-ai fost închis n-am cum să-ți explic, îmi pare rău, aici trebuie o experiență personală." Intrigat de subiect, nu se așteptase ca prințul Pangratty să fi abordat un astfel de subiect "metafizic" după cîteva pahare de coniac într-o asemenea împrejurare, și unde mai pui că nici măcar nu discuta cu o femeie, ca s-o dea gata, intrigat și încîntat, Bîlbîie îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
locotenent, doar știi că Dumas n-a stat nici măcar o zi în pușcărie și n-a urît pe nimeni nici măcar o clipă. Era prea gras pentru asta, da, da, prea gras ca să poată urî." Leonard Bîlbîie se simți foarte neplăcut, prințul vorbea iarăși ca pe vremuri, cînd se afla în Vladia, cu o morgă și o știință a zicerii care te putea ameți, vrăji, cuceri, iar dacă nu te lăsai, dintr-o dată te simțeai mic și rău, ca un cîine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîine de maidan. Întîlnirea lor din această seară nu merita, cel puțin pentru el, nici un resentiment. "Dar dumneavoastră, prințe, ați cunoscut pe cineva care a trecut printr-o asemenea experiență, de recluziune?" Folosise un termen foarte prețios, cam în tonul prințului, recluziune, și o făcuse dinadins, știa că Pangratty e foarte sensibil la astfel de insinuări. Poate reușea să-l aducă pe pământ, să-l facă să vorbească despre femei. Perioada Vladia era sfîrșită și pentru el, și pentru prinț. Lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tonul prințului, recluziune, și o făcuse dinadins, știa că Pangratty e foarte sensibil la astfel de insinuări. Poate reușea să-l aducă pe pământ, să-l facă să vorbească despre femei. Perioada Vladia era sfîrșită și pentru el, și pentru prinț. Lucrul acesta era important și trebuia să-l facă pe Pangratty să țină cont de asta. Lumea se schimbase, n-avea rost să meargă înainte privind îndărăt. Prințul Șerban Pangratty ridică paharul în dreptul buzelor, se răzgîndi, îl așeză pe pervazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorbească despre femei. Perioada Vladia era sfîrșită și pentru el, și pentru prinț. Lucrul acesta era important și trebuia să-l facă pe Pangratty să țină cont de asta. Lumea se schimbase, n-avea rost să meargă înainte privind îndărăt. Prințul Șerban Pangratty ridică paharul în dreptul buzelor, se răzgîndi, îl așeză pe pervazul ferestrei, de fapt voia să cîștige cîteva clipe, sigur că se întîlnise in viața plină de aventuri și cu astfel de oameni, dar nu toți dintre ei conștientizaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el, se golise, era doar un perete subțire în care se adăpostea vidul și de aceea s-a resorbit. Asta este. O implozie!" Leonard Bîlbîie a făcut o figură lungă și dezamăgită, dacă era vorba despre Tănase Berzea, se lămurise. Prințul povestise, în vremea cînd și-a petrecut iarna la Vladia, destul de multe întîmplări neverosimile legate de acest straniu personaj care fusese un fel de șef al poliției, ori unul dintre șefi, nu chiar cel mai mare, sub ocupația lui Mackensen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
clare în cap și pe hîrtie, s-a văzut doar ce-a fost și cu pacea de la Buftea, un dezastru mai mare nici că se putea închipui dacă ei ar fi fost cîștigători, dar n-a fost să fie! Așa că prințul în serile lungi, cînd bătea vîntul sus pe dealuri și în Vladia ningea mărunt, zăpadă adusă de viscol, ca măzărichea de îndesată, numai acolo ningea așa, nicăieri în altă parte, povestea despre Tănase Berzea ca despre un damnat, ăsta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încotro și mergi mai departe ca să nu-l pui într-o situație ridicolă. Tehnica escrocilor. Șerban Pangratty lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se șterse repede, recăpătă expresia sa amabil-ironică, detașată. Era prea bine educat, ori numai un prinț adevărat, ca să se amestece într-o chestiune care nu era limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o acțiune hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarte ritos, "nu, excelență, a spus-o chiar marele Balbo, l-am auzit cu urechile mele, eram la nici doi pași, puteți fi sigur". O luară către ieșire, însoțiți de Leonard Bîlbîie, încîntat peste măsură de turul de forță al prințului, măcar pentru asemenea clipe merita să se laude că a trăit o vreme în preajma lui și chiar că s-a bucurat de prietenia sa. La ieșire, un căpitan de la Arsenal se apropie de Pangratty și îi prinse în piept o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a mai trimis nici o scrisoare, nicio telegramă, cît despre telefon, de la Alexandretta... În ultimii doi ani nici n-a mai venit la convocarea anuală, iar în al treilea an cineva, pare-se că un aviator, un trăsnit, un aristocrat excentric, prințul Șerban Pangratty, care a făcut un raid în Orientul Apropiat și a aterizat la Alexandretta pentru a-și ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fost faptul că de doi ani, cu aproximație, consulul era mort și nimeni nu știa, ci imaginea fotografică pe care nebunul de Pangratty a descris-o și apoi a arătat-o tuturor celor ce voiau să o vadă. Și prințul zănatec a tot repetat că nici măcar nu mirosea urît în birou, "scorțișoară și piper, amestecat cu ceva dulceag, asta e concluzia logică, nu?" Ca un copil a dus la nas dintele căzut și o clipă a avut vaga senzație că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu putea spune că Bîlbîie ăsta era ceva mai mult decît un om de comerț la locul său. Fusese cel mai potrivit să stea agățat de jacheta zănatecului ăla de Pangratty, nederanjîndu-l și în același timp neslăbindu-l din ochi. Prințul ăsta aviator era o figură mult prea importantă pentru jocul ce se desfășura pe marele cîmp de înfruntare a intereselor care era noua Românie. Nu era chiar la îndemîna oricui să fie un aristocrat veritabil, os domnesc certificat, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care era noua Românie. Nu era chiar la îndemîna oricui să fie un aristocrat veritabil, os domnesc certificat, și în același timp să reușești să fii agreat in cele mai intransigente cercuri socialiste. Dumnealui era cum s-ar spune un "prinț roșu", fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut să-și spună, Pangratty că-l admiră și Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]