2,086 matches
-
în când, să admire câte o floare sau silueta vreunui arbust perfect „șlefuit”. Într-un astfel de loc... te contopești cu natura din care ți s-a format ființa, iar trăirea face inutile cuvintele, exprimarea ei devenind anevoioasă și de prisos. După micul dejun vom vizita orașul de la poalele muntelui, orașul „Hakone”, cu străzi înguste, lipsit de zgomote, cu oameni liniștiți și cu o istorie veche... încărcată de evenimente palpitante. Întrucât hotelul Yama este în afara orașului, ridicat pe munte și ascuns
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Maria Holban, sora sa, , hotărându-se ca , , din care urmau să fie eliminate cheltuielile Înmormântării lui Alexandru T. Râșcanul, Casandra Râșcanu și a Ecaterinei, fiica lor, plata datoriilor către creditorii lui Alexandru Râșcanu, cheltuelile efectuate cu prilejul căsătoriei Ecaterinei și , prisosul urmând a fi Împărțit Între Iordachi Râșcanu și Maria Holban . Maria Rășcanu s-a căsătorit cu stolnicul Andrei Holban, primind În aprilie 1795 moșia Frenciuci și biserica din sat de la tatăl său, moșia fiind zestrea (conform jalobei din 7 august
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și-o riscă pe a lui ca s-o mai scape o dată pe Adelheid! Mi-aș dori să fie mai mulți astfel de eretici printre dreptcredincioșii Bisericii noastre, căci ar putea Învăța multe de la el! ripostă Conrad cu asprime. De prisos să-ți spun că și aceasta trebuie să rămână o taină. În afară de Cuvioșia Ta și de mine, nimeni de la Curte nu trebuie să afle nimic, nici măcar măritul meu frate! — Da, stăpâne, suspină monahul. Ai dreptate, și merit să mă mustri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
culme, tânărul duce Încercă s-o liniștească, explicându-i că se teme mai ales pentru ziua de mâine și că, orice ar fi, nimeni n-ar cuteza să se atingă de stăpân. — Nădăjduiesc, dragă cumnată, că Îngrijorarea noastră este de prisos. Oricum, nu pot lăsa lucrurile În voia lor. Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine mai devreme decât mai târziu... Roagă-te Sfintei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la diferite școli. Atragerea tinerilor către lectură cred că a fost, de altfel, scopul principal al Festivalului. În ce măsură s-a reușit se va vedea în timp, dar vreau să subliniez că nicio inițiativă de acest fel nu poate fi de prisos. Fiecare reprezintă, de fapt, o parte componentă la edificiul pe care noi, adulții, avem datoria să-l construim. Acest "edificiu" se numește generația de mâine. Și pentru că, iată, am ajuns de la o întrebare despre Festival la un răspuns despre tânăra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care mai dăinuia Încă În Iugoslavia și Bulgaria. În Zadruga toți descedenții unei famili, În număr de circa 20 de persoane, păstrează unitatea familiei conduși de cel mai bătrân și mai experimentat. Ei Își divid munca. Cei care sunt de prisos În gospodăria veche, sunt repartizați la muncă În alte gospodării sau Întreprinderi. Iarna se reunesc și trăiesc Într-o armonioasă colectivitate. Etapa modernă a destrămat această celulă familiară, care În secolul trecut a dat rezultate bune. Sanderson prezintă și fotografii
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
extindere neînchipuită. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 94 Mă așez pe un scaun Înalt la bar și studiez localul. Un tânăr, unul singur, face față tuturor cererilor. Își are munca perfect organizată. Elimină orice mișcare de prisos. Cred că dacă aș Începe o Întrecere cu el rezultatul ar fi 1 la 10. Se Învârtește rapid, apasă pe un buton, când pe altu, se servește de o mică mașină electrică cu care extrage sucul de portocale, frapează malted
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mult cu cât rezultatul dorit era distrugerea fizică și morală a victimelor. Folosindu-ne de acest ultim argument, refuzăm și termenii de 'reeducare' ori 'demascare', găsindu-i cât se poate de nepotriviți pentru a sugera realitățile Piteștiului. Nu e de prisos să arătăm că acești doi termeni au fost lansați de Securitate prin intermediul agresorilor. Singurele excepții în această privință le-am făcut în cazul evenimentelor din Suceava și Târgșor, prezentate ca 'reeducare' (însă numai între ghilimele), care au constituit doar forme
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
contribui la trecerea prin toate etapele a altor deținuți. Practic, victimele erau obligate să se transforme în agresori pentru alte viitoare victime, pe care trebuiau să le tragă de limbă, la început, și să le tortureze mai apoi. Este de prisos să adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de tortură, deseori și mai furibunde, ca leac împotriva încăpățânării lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nr.5 a - director Dr. Tarjan B. Fondator al revistei, Medic General Docent Dr.Gheorghe Pârvulescu. În cuvânt înainte, medic general docent Gheorghe Pârvulescu, din partea direcției revistei, făcând aprecierea că „oricâte publicații de știință medicală ar fi, nu sunt de prisos” - se declară mulțumit că la un „mic congres medical, ținut la Cernăuți” a propus înființarea acestei reviste” care a dobândit încurajare de la numeroși și de mare valoare colaboratori”, chiar dacă nu există o facultate de medicină la Cernăuți. Dr. I. Holban
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
te Împiedică să-ți stăpânești propriile-ți impulsuri. Și atunci, ca Într-un basm, a apărut un „personaj” total necunoscut mie și care a Început să vorbească În interiorul corpului meu ca Într-o scoică, ceea ce filosofii numesc „eul”. E de prisos să adaug că nu numai că ignoram existența posibilă a acestui așa-zis eu, dar ignoram și faptul că avea un nume și că era oarecum cunoscut. Când m-am interesat În jur, la adulții acelei vremi - eu aveam În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scurtă, tipică și semnificativă galilor și Românilor. Acuratețea stilistică mi-a lipsit Întotdeauna, concizia, claritatea; și, bineînțeles, pletora de exegeți care mi-au comentat textele de-a lungul anilor nu s-au privat de a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților de la „Dunărea de jos”. Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dimineața? Și întâlnindu-se pe drum cu cine? Ploua sau era soare? E ca și cum peisajul s-ar fi topit la trecerea lui; ca și cum o prea mare concentrare asupra viitorului sufletului ar fi împiedicat fixarea atenției asupra detaliilor fizice devenite de prisos: zgomotele străzii, gustul pâinii, forma patului, tălpile din piele ale sandalelor, goliciunea piciorului... Nicio aluzie la starea vremii, la ora din zi ori din noapte, la oboseala picioarelor, la distanțele parcurse. Fuga în Egipt? Nici Marcu, nici Ioan nu suflă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cei care nu îndrăgesc peste măsură tizanele călduțe, cordialitățile fără consecințe, clătinatul capetelor acoperite cu tocă, pălărie cu pene, căciulă de blană, kippa sau turban, va găsi în Țara Sfântă un pământ de azil foarte sigur, garantat fără dulcegării de prisos. N-au decât să alerge într-acolo, bunele sentimente nu-i vor urma. La Ierusalim, celălalt e în cea mai bună formă a lui. Adică insuportabil. Iar regizorii spectacolului interreligios îl invită pe celălalt la veghile lor "de rugăciune", la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
copilărit alături, ce fel de chipuri a văzut în jurul lui, ce cântece de leagăn a auzit în prima copilărie. Dumneavoastră vreți să înțelegeți cine ce spune și de ce: încetați a vă mai juca cu ideile, căutați mediul. Vorbăria e de prisos. Spune-mi în ce ape te scalzi ca să-ți spun cine ești. * * * I se atribuie lui Camus această frază celebră: "Între Justiție și mama, o aleg pe mama". Îți trebuie curaj pentru a recunoaște așa ceva, dar oare este într-adevăr
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Iași îs 25 de lei. Sara, la opera comică, se joacă o revistă, Berlinul fără cămașă, în care văd multe toalete, iar mai cu samă multe trupuri goale. Berlinul fără cămașă nu pentru că n-are dar pentrucă o crede de prisos în anume împrejurări și nu ziua. Multe soții și mame de familie la spectacol. Nu văd decât un profil mai nostim cât stau privind în foyer. Scena din actul final dintre Mizzi, fata de stradă și un apaș. Scenă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
batjocuri și batjocori. y) supt, dedesupt subțire. w) adaos; repaos; haos (admise) însă adaus, repaus, faur, tezaur. A) de la pe la, până la; de pe, de altfel, de altminteri. odată (odinioară), o dată (une fois), numai el nu mai pot; de geaba, de vreme ce, de prisos, în deosebi, în deșert, de ce, pentru ce. B) încât, numai decât, pentrucă, deoarece, deocamdată, deodată, deopotrivă, nicidecum, dimpotrivă, deopotrivă, împotrivă, niciodată. laolaltă; îndeobște, îndestul, îndeajuns, întruna, parcă; fiecare, orișicare, celălalt, orișicare, orice, orișicând. Desigur; deloc. S-a amânat discuția, Iunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceea a primitivității nu-i ultimul său scop, pentrucă acest pom sălbatic printr-a doua creație care este tot în ordinea minunilor divine, are încă un destin. Marele grădinar îl eliberează complect, pune un foarfece inteligent și taie mlăzile de prisos. Pe cea mai viguroasă mlădiță, pune la vremea potrivită, printr-o operație delicată, câțiva muguri nobili. Și în curând destinul se va împlini. Și vom asista la o minune care este totuși în firea lucrurilor la minunea unei rodiri nobile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de noțiuni și cuvinte mai frumoase decât ai fraților noștri de peste Milcov. Am înțeles de mult de ce frații noștri dunăreni preferă, de pildă, pe moldovenescul "dumbrăveancă" lui "căcău", care se aude în lunca Dunării și pe "stăncuță" "cioacei" și pe prisos căcălăului. Și mulți munteni inteligenți nu se mulțămesc cu perifraze în exprimarea unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dată de străini Țara Românească: Valahia Mare, în timp ce Moldova era numită Valahia Mică. Domnul insistă asupra impostanței strategice a Moldovei: „Nu vreau să mai spui cât de folositoare este pentru treburile creștine această țărișoară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea vădit, că ea este seraiul Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii. Afară de asta, pentru că turcul s-a împiedicat de mal, mulți creștini au rămas în liniște de patru ani”. Domnul cerea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să îi vină în ajutor cât mai este vreme. P. P. Panaitescu reproduce din scrisoarea trimisă de Ștefan dogelui Veneției următorul pasaj: „Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru trebile creștinești țărișoara mea; socot că e de prisos pentru că lucrul e prea vădit, că este seraiul (cetatea) Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii”. Dar, P. P. Panaitescu consideră că domnul se înșela, atunci când afirma că prin Moldova „urma să treacă năvălirea otomană”. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Banca noastră Națională precauțiuni ce s-au luat de puternica Bancă Națională a Franței, asigurând stocul metalic într-o țară străină. Dacă Banca Națională a noastră ar crede, precum credem și noi, că o asemenea precauțiune n-ar fi de prisos, atunci v-am propune mutarea stocului metalic și a oricăror valori ar crede Banca la Moscova, unde Tezaurul Imperiului, aflat în Kremlin, oferă o mai mare securitate decât oriunde. Transportul în alt loc, spre exemplu la Londra, este și mult
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Basarabiei și cum le vom putea explica dezinteresarea noastră ?“ „Domnule Karahan, chestiunea Basarabiei e din acelea cari între noi și D-voastră nu se va mai putea pune decât prin arme, orice discuție, deci, în această privință, îmi pare de prisos. Vom apăra această provincie românească cu toate forțele noastre și vom pieri sau birui cu dânsa, dar nu o vom abandona niciodată.” Văzând energia cu care îi făcusem această declarație, Karahan a reluat: „Pricep foarte bine situația D-voastră și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
reușește să o atingă decât cu mari intermitențe (datorate citatelor uneori excesive sau amănuntelor biografice de o relevanță critică adeseori îndoielnică)". Or, dacă așa stau lucrurile cu Călinescu, atunci despre ce să mai vorbim? Orice cuvânt în plus e de prisos. Deși, l-aș cita tot pe Andrei Terian: "Pe scurt, limitele criticii lui G. Călinescu sunt, înainte de toate, limitele culturii române. Dacă s-ar fi născut francez, englez sau italian, fără îndoială că autorul Principiilor de estetică ar fi respirat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
murit și Mustafa Aga, exploatarea silitrei a încetat o perioadă de timp. Dregătorul turc aprecia cantitatea de silitră care se extrăgea ca fiind atât de mare, încât scutea Înalta Poartă de a căuta o altă sursă, „ba rămânea și un prisos”. Anonimul turc sesizează faptul că domnii erau atât împotriva acestei industrii (de exploatare a silitrei, n.a.), cât și adversari ai stăpânirii otomane: „Ar trebui să i se dea arendașului un avans de bani îndestulător și apoi să nu se ia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]