95,170 matches
-
se străduiește să dea impresia că prezintă postmodernismul, Mircea Cărtărescu pledează, de fapt, pentru el, cu o pasiune rece, foarte asemănătoare cu fanatismul. În timp ce ne vorbește cordial și prevenitor, privirea lui rămâne fixă, ca a unui posedat (este, de altfel, privirea cu care ne întâmpină și portretul fotografic de pe coperta cărții). Înainte de a pleda pentru postmodernism, autorul cărții pledează pentru postmodernitate. Preluând o încercare de sistematizare făcută de Virgil Nemoianu, el menționează, ca trăsături ale noului stil de viata, numai însușiri
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
ai nici o șansă de-a fi auzit. Lucrul e valabil și în afaceri, și în manifestările publice. Probabil din această cauză au înflorit (și prosperă incredibil) oamenii de televiziune cu fețe de procurori și maniere de killeri. înfigându-și agresiv-sașiu privirile în cameră, ei își execută, în numele culturii de groapa lui Ouatu, preopinenții, din care își extrag colții doar atunci când i-au adus la moliciunea unei cârpe. Imprudenții care acceptă să treacă pe la "talk-show"-urile nocturne trebuie să fie cel puțin
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
adică la grădina zoologică) pe acești substituți ai secretarului cu propaganda pripășiți pe la canalele TV. Partea cu adevărat tragică e, însă, alta. Cum gestionarii ideilor pro-europene s-au dovedit a fi niște farsori, populația dezorientată a reînceput să-și îndrepte privirile, tot mai plină de speranță, spre vechile și noile producte ceaușeștiene. Explicația e simplă: bâlbâielilor, ezitărilor, minciunilor puerile deversate cotidian de guvernanți, vechii trepăduși ai lui Pingelică le opun un discurs bombastic, spumos și deloc rău articulat. Ce să aleagă
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
noile producte ceaușeștiene. Explicația e simplă: bâlbâielilor, ezitărilor, minciunilor puerile deversate cotidian de guvernanți, vechii trepăduși ai lui Pingelică le opun un discurs bombastic, spumos și deloc rău articulat. Ce să aleagă semi-analfabetul din Potârlagele, când oferta se reduce la privirile alunecoase, de om tocmai prins cu mâța-n sac, ale lui Remus Opriș, și pluridecibelii unui Păunescu redivivus? între promisiunea, verificabilă imediat, a liderului țărănist, și icnetele patriotarde ale cenaclistului-standard omul simplu și neapăsat de obsesiile europene, ci de spaima
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
chiar de către doamna Martine Franck Bresson - la fel de celebră în arta fotografică. Odată ajunsă în interiorul apartamentului lor din Rue de Rivoli am fost frapată din prima clipă - întocmai cum fusese și Jean Clair, unul dintre comentatorii creațiilor lui Henri Cartier-Bresson -, de "privirea albastră, transparentă", iradiind și totodată absorbind lumina, în tendința vizibilă de a capta invizibilul din interiorul lucrurilor și ființelor care-l înconjurau. Pe măsură ce atenția i se fluidiza, dispersându-se, în aceeași măsură luciditatea și acuitatea percepției se ascuțeau... Printre subiectele
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
dar este vorba și despre volum. Linia și volumul, nu și lumina. Pentru mine contează mai întâi forma. Din nefericire, fotografia e mult prea facilă. Apeși cu degetul și oamenii identifică. Cei care privesc sunt puțini, așa cum remarca Alberto Giacometti. Privirea care întreabă, care cântărește. Hop! Au văzut, au înțeles. Să trecem la următoarea! E totuși un întreg proces mental, foarte periculos. Pentru mine intuiția e capitală. Interogația, prospețimea sensibilității, dar să nu se refere la un întreg sistem de gândire
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
zis că macin amănunte, ca fumul pătruns sub lupă și devenit furtună obligatorie". Patetismului i se pune frînă. Distanța, abstragerea, protocolul guvernează un asemenea spațiu al terorilor dresate, care, în ciuda acestei împrejurări, rămîn tăios personale: "Cînd spectrul ne fîlfîie prin fața privirilor, politețea ne devine distantă și abstractă ca desenul păianjenului. Cultivăm cuprinderea moderată, noi care nu cunoaștem moderația. Ne azvîrlim în tăcere ca să aflăm minunea secundei de ignoranță. Lumea care ni se refuză devine ciudat de a noastră, ca o unghie
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
moartea. De la est la vest și de la sud la nord, cu alte cuvinte în toate marile regiuni ale României, Eugenia Iftodi călătorește, observă, participă și face notițe grafice frugale despre priveliști, deprinderi, momente, animale, veșminte și chipuri. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
Amestec de reverie și de observație etnografică, de joc gratuit și de cercetare a înfățișării și a expresiei umane, de observație directă și de scrutare în straturile adînci ale memoriei, ele nu recuperează, așa cum s-ar putea crede la prima privire, o geografie anume și formele ei diverse de civilizație rurală, ci readuc în actualitate o conștiință artistică adevărată. O pictoriță care, deși în intimitatea creației sale visează o lume stabilă și profu P.S. Despre Televiziunea publică s-au spus multe
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
schițează, pe spațioasa terasă de piatră a reședinței sale din Alpii austrieci, de la Klessheim, cîțiva pași de dans, o șotie pe care și-o îngăduie. În schimb, cel căruia îi plăcea să stea ore întregi în același fotoliu, dominînd cu privirea, de sus, panorama covîrșitoare a Alpilor înzăpeziți, decor wagnerian îmbogățit sonor de muzica aceluiași titan, punea la cale suprimarea a milioane și milioane de pămînteni, pentru "involuntara" vină de a se fi născut ceea ce erau. Dar ura primordială, obsesia sfredelitoare
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
a întins nu numai ademeniri, dar și obstacole în nefericitul meu itinerar, o piază rea, o femeie din a cărei siluetă nu am distins mare lucru. Mă întreb dacă în acea împrejurare nu am reținut, în înserarea tot mai deasă, privirea nerușinată a profesionistei, chemându-mă, oferindu-se cu insistență. Desigur, nu era prima femeie "publică" în viața mea, oricum nu s-ar fi cuvenit, după sentimentele pioase cu care traversasem cimitirul, însoțit de amintirea fără chip a mamei mele, să
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
publică" în viața mea, oricum nu s-ar fi cuvenit, după sentimentele pioase cu care traversasem cimitirul, însoțit de amintirea fără chip a mamei mele, să fiu atras de silueta unei astfel de femei, de mersul ei legănat, de chemarea privirii ei. A apărut dintre case și și-a micșorat pașii pentru a-mi fi aproape, iar eu am urmat-o fără ezitare. Nu pot nici acum să îmi explic un alt îndemn decît al legăturii dintre prezența morții și dorința
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
exprima limpede. Traversam peluzele înverzite și discutam despre eforturile comuniștilor de a robi societatea românească, în primul rînd intelectualii - ceea ce s-a întîmplat nu după multă vreme. Și atunci Petru mi-a încredințat un gînd al său (nu voi uita privirea lui ațintită către viitorul sumbru care ne aștepta pe toți), că în societatea care urma să apară nu vor mai fi decît stăpîni și sclavi. Deci vor fi cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
C. Rogozanu O femeie tânără face plajă într-o curte protejată de privirile indiscrete. Un băiat și o bătrână îi admiră frumusețea din locuri diferite și, bineînțeles în feluri diferite. Doamna în vârstă iese însă, la un moment dat, din boscheții care o ascundeau și-i oferă un vas cu zmeură otrăvită. Povestea
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
prezența, cu creionul după ureche și socotitoarea în mână, a marelui jongleur finanțist Mugur Isărescu, nici cutele tot mai adânci dintre sprâncenele d-lui Decebal etc. Remeș n-au grăbit finalizarea bugetului pe 2000. Ca o fatalitate, el ajunge sub privirile iscusiților parlamentari tot la jumătatea lui martie, iar operativ va fi tot începând de prin aprilie. Bine că e și așa - căci nu se știe niciodată cum e cu "creșterile" astea "negative"! Deși competența mea în finanțe e egală cu
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
acesta, vădindu-se cu atît mai terifiant cu cît se prezintă pus în surdină: "Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite,/ De plumb e neclintirea cu care se înclină,/ Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet,/ Într-o privire lungă și nesfîrșit de lină.// Și ochiul meu, iubite, spre ochiul ei se-nalță/ La fel cum bolta neagră se lasă printre stele,/ Mereu tot mai înceată, mereu tot mai aproape/ E ridicarea blîndă în cer a pleoapei mele.// Se
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Taci, mireasă, nu mai plînge). Viziunea trece nemijlocit în coșmar, sub imboldul aceleiași dorințe irepresibile de-a percepe stagnarea vieții, fixitatea mortuară: "Aplecați asupra mea stau ochii tăi/ Ca desprinși din fruntea visătoare,/ Într-un dulce haos se-nvîrtesc tăcuți/ Cu priviri apăsătoare.// Mă trezesc înspăimîntată, nu știu/ dincotro se vor aprinde iar,/ Doar o clipă se fixează-n gol/ Ca-ntr-un cap înfipt în păr" (Rugă). Dorința se află la un pas de necrofilie: Și-atuncea cînd chipul meu trece
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
decît naiv, de vreme ce nu își dă seama că oglinda îi arată ceea ce și alții vor vedea pe el privindu-l. Pentru că nu știe că ține în mînă o oglindă, el nu are nici cum ști că ne oglindim și în privirea celorlalți, fie ei prieteni sau dușmani. Necunoașterea îl face să se poarte cum ar face-o propriu-i dușman. De altfel, chiar asta este, chiar așa se manifestă lipsa de cunoaștere. Iar oglinda nu e altceva decît o treaptă spre
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
că sîntem) de hîrtie, în încăperile pe care le ocupă morții. Și astfel, deși încă vie, ea e moartă.Gestul fetei e un gest suicidar, deși ambiguu. Căci acel chip din oglindă e al povestitorului, nu e al ei. Iar privirile lui, care o bîntuie fără odihnă, sînt acelea care o aduc la nebunie. Fata pe care o plăsmuiește Borges se numește Julia. Dar cred c-ar putea s-o cheme și Ofelia. Fiindcă mie ea îmi pare a fi un
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
ceva acolo. Și nu întîmplător - doar știm că literatura exclude hazardul sau măcar îl "îmblînzește" - chiar în acel moment, apare Celălalt. Contemplarea sinelui în presă aduce moartea sau duce la ezitarea între un tărîm și celălalt. Opinia comună presupune că privirea în oglindă e menită să provoace certitudini. Adică remediul nu la moarte, ci la dubii. Fiindcă ne arată așa cum sîntem. Vii sau morți. Cînd te privești pe tine însuți în oglindă, fie că revii definitiv la viață, fie că nu
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
aduce o scrisoare. De dincolo. De dincolo de cameră. De dincolo de propriul univers. De dincolo de viață sau de dincolo de moarte? Răspunsul e nesigur (fiindcă nu știm - intenționat nu știm - nici dacă naratorul a apucat să arunce, fie și în treacăt, o privire în oglindă și nici ce a văzut acolo). Cert e numai că astfel a fost trecut un prag. Deși Dumas evită confruntarea cu oglinda și totuși tocmai pentru că (pretinde că) dorește a se privi. Scrisoarea e semnată Nodier și reprezintă
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
scrisoarea îi este adresată unui "mort" (de trei ori omorît: de boală, de creație și de presă), expeditorul nu poate să fie decît, la rîndul său, de pe tărîmul celălalt. Expeditor (și "mort") pe care e pe punctul să-l invoce privirea narcisistă a destinatarului, dar care îl convoacă pe destinatar la un dineu (ce poate fi festin de piatră!) împreună cu un terț viu (Taylor, director al unui teatru parizian), căruia poate că Dumas și Nodier îi complotează astfel moartea. Sau, dimpotrivă
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
furtunoasă a simțurilor, aci alcătuirea trupească adoarme, orbește: "Probabil acesta-i trupul/ meu, întins;/ grijă să nu/ calc pe el, să nu cad, voi/ crea acum un spațiu mărit;/ prestanța degetului/ în prim-plan, aboslut/ va crea/ un nod în privire;/ privirea-i/ acum îngrozită// și nu mai vede/ trupul/ enorm" (Nod). Poeta ajunge a se feri de propriul său corp ca de un asasin: "E trupul, desigur/ e fostul prieten/ și totuși/ mă feresc ca de ucigaș" (Nimic). Notificată fiind
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
a simțurilor, aci alcătuirea trupească adoarme, orbește: "Probabil acesta-i trupul/ meu, întins;/ grijă să nu/ calc pe el, să nu cad, voi/ crea acum un spațiu mărit;/ prestanța degetului/ în prim-plan, aboslut/ va crea/ un nod în privire;/ privirea-i/ acum îngrozită// și nu mai vede/ trupul/ enorm" (Nod). Poeta ajunge a se feri de propriul său corp ca de un asasin: "E trupul, desigur/ e fostul prieten/ și totuși/ mă feresc ca de ucigaș" (Nimic). Notificată fiind tristețea
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
pare însă de domeniul evidenței faptul că în România nu există o tradiție culturală echivalentă celei care peste Ocean produce filmulețe simpatice, istețe și relaxante precum Seinfeld, Friends, Fraser, sau Cheers. Motivul, cred eu, îl putem descoperi dacă ne îndreptăm privirile spre literatură. Culturile mici, precum a noastră, par a avea un anumit radicalism în evaluări, care pe lîngă faptul că produce elitism (consecință mai curînd fericită), prezintă și riscul de a separa prea brutal negrul de alb, lăsînd deoparte tocmai
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]