1,916 matches
-
Iisus S-a suit în templu și învăța (preda)". Conform cu Mișna în cele șaptea zile de Sucot se aducea la Templu o ofrandă de apă (numită „eliberarea apei”). (Succah 51a-b). Într-o ceremonie numită Nisuh haMaim, Marele Preot conduce o procesiune la fântâna Șiloah (Siloamului), când umple un ulcior cu apă și se întoarce în curtea Templului. Când Marele Preot toarnă apa, marea mulțime presară lulavotul (buchetul de Sucot) și cântă: Psalm 118:25-26:" "” anna YHWH hoșiah na! anna YHWH hatzlihah
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
de doi cavaleri. Acestă versiune este dată de Roger de Wendover (d. 1236) în "Flores Historiarum" un colecționar de anecdote de luat în seamă care citează din scrieri anonime anterioare. La aceea vreme, se obișnuia ca penitenții să facă o procesiune publică purtând un articol de îmbrăcăminte alb asemănător unui slip de astăzi și care cu siguranță a fost considerat lenjerie de corp. Unii cercetători au speculat că Godiva a călătorit prin oraș ca un penitent. Însă, povestea Godivei ar fi
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
evreilor. La 10 mai 2013, pentru prima dată în istorie, activiste feministe evreice s-au rugat vinerea, fără constrângeri și sub protecția poliției, în fața Zidului Plângerii. După războiul arabo-israelian din 1967, Rabinul Yehuda Meir Getz a fost numit să supravegheze procesiunile de la Zidul de apus. După moartea Rabinului Getz în 1995, funcția a fost preluată de rabinul Shmuel Rabinowitz Conform Legii Evreiești, fiecare este obligat să deplângă și să-și sfâșie hainele atunci când vizitează Zidul de Vest și vede locul dezolant
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
masa plină cu flori, care simbolizează catafalcul Mântuitorului. Pe aceasta este un epitaf pe care este reprodusă icoana punerii în mormant a lui Iisus Hristos, Evanghelia și Crucea. La final, preoții și poporul cântă Prohodul Domnului. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormantarea Domnului. Pe la ora stabilită spre seară se bate toaca îndelung, paracliserul trage apoi clopotele. Credincioșii se adună în biserică iar preotul se îmbracă în epitrahil și felon. Esste tămâiată întreaga biserică și se
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
și de îngrijirea fiicelor surorii ei, Matilda, Sofia și Beatrice, care ambele vor juca roluri politice din pozițiile de contesă de Bar, respectiv de regentă de Toscana. La moartea lui Conrad din 1038, Gisela și fiul lor, Henric au condus procesiunea funerară.. Gisela a murit de dizenterie în palatul imperial de la Goslar în 1043. Ea este înmormântată în catedrala imperială din Speyer, alături de alți împărați sau membri ai familiei imperiale. Din căsătoria cu Bruno I de Brunswick: Din căsătoria cu Ernest
Gisela de Suabia () [Corola-website/Science/325293_a_326622]
-
acordării chartei orașului Liverpool de către regele Ioan. Sâmbătă, 6 iulie 1957, The Quarrymen au cântat la petrecerea în aer liber "Rose Queen" de la biserica Sf. Petru din Woolton. Prima oară au cântat pe platforma unui camion în mișcare, într-o procesiune de care alegorice, condusă de orchestra Cheshire Yeomanry. La 4:15, au cântat pe scenă pe o pajiște din spatele bisericii, înaintea unui spectacol al câinilor Polției Liverpool. Ei cântau „Come Go with Me” când a sosit Paul McCartney. După interpretare
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
devenit electoare când Augustus și-a succedat fratele ca elector în 1694. La carnavalul sărbătorit cu acestă ocazie, când membrii curții au mers prin Dresda îmbrăcați ca zei și zeițe, amanta soțului ei, Maria Aurora von Königsmarck, a participat la procesiune conducând trăsura lui Apollo îmbrăcată ca zeița Aurora, în timp ce ea a participat cu un rol minor ca fiind una dintre fecioarele vestale escortând pe zeița Vesta. În 1696, Christiane Eberhardine a dat naștere singurului ei copil, moștenitorul tronului, după singura
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
și Palatinatul Elector din 1214 până în 1805; în 1815 teritoriile au fost adăugate Bavariei pe care Napoleon le-a înălțat în regat în anul 1806. La moartea Ducelui Otto al II-lea în 1253, fii săi au împărțit între ei procesiunile Wittelsbach: Henric a devenit Duce a Bavariei de Jos iar Ludovic al II-lea a devenit Duce a Bavariei de Sus și Conte Palatin al Rinului. Când ramura lui Henric a murit în 1340, Îmăparatul Ludovic al IV-lea, fiul
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
În secolul IXX și din nou în decursul secolului XX, s-au restaurat la scară mare camerele de stat, consolidând stilul secolului XVIII, cel care predomina astăzi. Concepută că o anfilada și că un drum ceremonial spre Sala tronului, calea procesiunii începe cu scări externe în formă de potcoava care merg din Curtea de onoare până la Galeria deschisă cunoscută ca si Galeria lui Hercule. De aici musafirii intra în Galeria Oglinzilor, un hol lung inspirat din Coridorul oglinzilor și Versailles. Această
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
de pelerinaj, dar și o atracție culturală, aici ținându-se concerte de orgă. Importanța bazilicii ca loc de pelerinaj se datorează prezenței "Mâinii Sfinte", mâna dreaptă a regelui Ștefan cel Sfânt, adusă aici în anul 1950. Anual au loc aici procesiuni religioase solemne, pe data de 20 august și 30 mai. Mâna Sfântă este o relicvă a mâinii regelui Ștefan cel Sfânt, fondatorul statului ungar, care a murit la 15 august 1038 și a fost canonizat la Székesfehérvár la 20 august
Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta () [Corola-website/Science/329658_a_330987]
-
Păcii de la Westphalia (1648), pe teritoriul Uniunii polono-lituaniene, altădată atât de tolerantă încât devenise loc de refugiu pentru cei urmăriți de persecuțiile religioase, situația se înrăutățea. Din 1632 catedrala Sf. Maria era păzită de o miliție lutherană (Bürgerwehr) în timpul desfășurării procesiunilor catolice din timpul sărbătorii Corpus Christi, ca și când catolicii ar fi avut de gând să atace lăcașul de cult al protestanților. Conflicte violente au izbucnit în 1688 și 1721. Pe 16 și 17 iulie 1724, când iezuiții organizau o nouă procesiune
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
procesiunilor catolice din timpul sărbătorii Corpus Christi, ca și când catolicii ar fi avut de gând să atace lăcașul de cult al protestanților. Conflicte violente au izbucnit în 1688 și 1721. Pe 16 și 17 iulie 1724, când iezuiții organizau o nouă procesiune în oraș au izbucnit violențe între discipolii iezuiților și cei ai luteranilor cărora catolicii le reproșau lipsa de respect față de Fecioara Maria fiindcă nu își scoteau pălăriile și nu îngenuncheau în fața statuii. Ca urmare a acestui conflict studentul catolic Stanisław
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
de trupele lui Yazid, fiind înfometați și uciși. Tragedia de la Karbala din dată 10 octombrie 680 marchează uciderea familiei nepotului profetului, al-Husayn, eveniment care a inițiat șiismul și este comemorat de șiiți în cadrul festivalului Ashura, cu piese de teatru și procesiuni de autoflagerare. Locurile pustii din Siria și Iordania erau zone proprice de odihnă sau spații de agricultură. În 674-678 trupele islamice avansează pe teritoriul bizantin și asediază pentru prima dată Constantinopolul. Expansiunea a continuat, în 682 fiind cucerit tot nordul
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
spectacole stradale. Tabloul viu, adică un grup de statui vii, era o prezență regulată la festivalurile medievale și din perioada Renașterii. Grupul interpreta o scenă așezat pe un stand decorat să arate ca un monument, pe traseul pe unde trecea procesiunea. O statuie vie a apărut în 1945 în filmul francez "Les enfants du paradis" ("Children of Paradise"). Primii artiști care au interpretat roluri de statui vii au fost artiștii londonezi Gilbert și George în anii '60. În primii ani ai
Statuie vie () [Corola-website/Science/328372_a_329701]
-
care au fost bătute primele monede romane, denumirea de « monedă » provenind de la Templul Iunonei Moneta. Gâștele consacrate Iunonei au fost întreținute de stat, cel puțin de la acest eveniment, pe Capitoliu, sub responsabilitatea cenzorilor. Pentru comemorarea acestui eveniment, romanii organizau o procesiune anuală, în care "o gâscă sacră" era transportată pe o litieră luxoasă. În schimb, câinii erau răstigniți de vii pe stâlpi de soc, de-a lungul traseului. Pentru antici, câinii plăteau astfel pentru neglijența lor de a nu fi lătrat
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
la care au participat și câțiva membri ai mișcării Betar, susținând dreptul de cult al evreilor lângă Zidul de apus. În ziua următoare, vinerea, la 16 august 1929, de Ziua nașterii Profetului Mahomed, 2,000 de musulmani au organizat o procesiune de la Muntele Templului până la Zidul de apus, unde au dat foc la cărți de rugăciune evreiești Locțiitorul înaltului comisar, Harry Luke, a minimalizat cele întâmplate, afirmând ca nu au fost arse cărți de rugăciune, ci doar pagini din cărți de
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
următorii ani apar diferite încercări nereușite de a readuce puterea demult pierdută a templului. Cu toate acestea, Tōdai-ji rămâne cel mai important templu budist din Japonia. În prezent, templul joacă rolul de centru atât religios, petrecându-se aici ceremonii și procesiuni budiste, cât și cultural-istoric, găzduind expoziții și fiind una din principalele atracții turistice a orașului Nara. Se spune că la constrcția templului au participat foarte mulți călugări, conduși de către arhitectul și călugărul Gyōki (668-749), care au călătorit în toată Japonia
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
răspândit în întreg Apusul și datorită apariției celor două biografii închinate sfântului: una scrisă de Alcuin, important sfătuitor al regelui Carol cel Mare, iar alta, redactată trei sute de ani mai târziu, de către Thiofrid. Încă din anul 1497 este consemnată o "procesiune dansantă" (Springprozession) din Săptămâna Rusaliilor, în cinstea lui Willibrord.
Willibrord () [Corola-website/Science/330876_a_332205]
-
american Jimmy Carter. După moartea lui Kim Jong-il din decembrie 2011, trupul său a fost depus la palat timp de zece zile. După această perioadă, pe 28 decembrie 2011, palatul a servit ca punct de plecare și de sosire a procesiunii funerare de 40 km care a duras trei ore. Procesiunea a marcat prima din cele două zile a ceremoniilor funerare. Experți ruși au fost aduși la mausoleu pentru a îmbălsăma trupul lui Kim Jong-il pentru a fi expus permanent la
Palatul Soarelui Kumsusan () [Corola-website/Science/330194_a_331523]
-
2011, trupul său a fost depus la palat timp de zece zile. După această perioadă, pe 28 decembrie 2011, palatul a servit ca punct de plecare și de sosire a procesiunii funerare de 40 km care a duras trei ore. Procesiunea a marcat prima din cele două zile a ceremoniilor funerare. Experți ruși au fost aduși la mausoleu pentru a îmbălsăma trupul lui Kim Jong-il pentru a fi expus permanent la fel ca și al tatălui său și al altor foști
Palatul Soarelui Kumsusan () [Corola-website/Science/330194_a_331523]
-
medieval și continuă spre sud de centrul orașului spre Dealul Wawel, unde se află vechea reședință regală, Castelul Wawel. Drumul Regal trece prin unele dintre cele mai importante repere istorice ale capitalei regale a Poloniei, oferind un fundal adecvat pentru procesiuni și parade de încoronare, recepții ale regilor și prinților, diplomaților străini și oaspeților distinși care călătoreau din țări îndepărtate spre destinația lor, la Castelul Wawel. Drumul Regal începe dincolo de flancul nordic al zidurilor orașului vechi, în suburbia medievală Kleparz, acum
Calea Regală din Cracovia () [Corola-website/Science/329241_a_330570]
-
Biserica Sf. Florian ("Kościół św. Floriana"), care conține moaștele Sfântului Florian - Sfântul patron al Poloniei - salvate în mod miraculos de mai multe ori în secolele XII, XVI și VII [2] Biserica Sf. Florian fiind, de asemenea, punctul de plecare pentru procesiuni funerare regale, spre Catedrala Wawel. Drumul Regal traversează Piața Matejko, trece pe la Academia de Arte Frumoase Jan Matejko ("Akademia Sztuk Pięknych"), pe partea dreaptă și traversează strada Basztowa - la Turnul de pază ("Barbakan"). Turnul de pază construit în 1499 în
Calea Regală din Cracovia () [Corola-website/Science/329241_a_330570]
-
conflict. Potrivit lui Lerski, Dembowski a fost arestat și executat de către austrieci. Alții, cum ar fi Nance, Davies și Zamoyski explică însă altfel moartea sa. În conformitate cu aceste surse el a murit la 27 februarie în lupta cu armata austriacă, după o procesiune religioasă prin care a încercat să calmeze țăranii. Guvernul a Tyssowski s-a predat la doar nouă zile de la preluarea puterii. Cracovia a fost ocupat în primul rând de către ruși (la 3 martie), și, în curând după aceea (probabil în
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
oraș, unele de companii private, iar altele țin de tradițiile și viața cetățenilor din Cracovia care sunt păstrate și sărbătorite de aceștia. Corpus Christi este o sărbătoare cu defilare care se ține în mai sau iunie. Bisericile din Cracovia organizează procesiuni pline de culoare pentru localnici (în care unii dintre cetățeni iau parte la eveniment îmbrăcați în costume populare). La aproximativ o săptămână de la Corpus Christi are loc parada Lajkonik Lajkonik este unul dintre simbolurile neoficiale ale orașului Cracovia. Acesta este
Festivaluri și evenimente culturale în Cracovia () [Corola-website/Science/329505_a_330834]
-
La rândul ei, nici lumea lui Greenaway nu evoluează autonom, ci pare a-și căuta cu aviditate originile. Complexă și polimorfă, grotescă și poate tocmai de aceea aspirând la un soi de sfințenie greu de definit, ea întâlnește - angajată-n procesiune - personajele lui Federico Fellini. Mă gândesc, îngăduindu-mi luxul de-a greși, la acea fantastică „paradă a modei eclesiastice” imaginată de Fellini în finalul filmului Roma. Chirurg iscusit, Cătălin Bălescu ne dezvăluie tainele acestui țesut spiritual, multisecular și deopotrivă contemporan
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]