1,812 matches
-
io) Leontiano( ) v(iro) e(gregio) Proc(uratore) Il non(as) lan(uraius) Laeto II Et Cereale co(n) s(ulibus) Traducere: (Zeiței) Ceres Augusta închinare, Suriasus (sclav) al augustului nostru (și) casier general al aurăriilor: aurariae Daciae, dispensator. Antroponimul procuratorului aurăriilor nu este sigur; în ce privește cognomenul său, la fel și datarea in luna ianuarie 215 consuli erau M. Maecius Laetus (a doua oară) și M. Munatius Sulla Cerialis. Aceasta inscripție are o valoare documentară excepțională, cu caracter unic pentru istoria
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
a fierului - perioade atestate prin descoperiri arheologice fortuite dar și prin cercetări arheologice. Epoca romană este cea mai importantă perioadă din istoria veche a zonei, unde era amplasat anticul oraș Ampelum - centrul administrației minelor romane din Dacia și sediul acelui procurator aurariarus , care răspundea de exploatările romane de aur și argint ale Daciei romane. Mai multe vestigii arheologice de epocă romană atestă intensa viață urbană din zonă, exploatările miniere din teritoriul anticului Ampelum fiind atestate și prin exploatările de mercur încă
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
post precis având atribuții bine definite. În Roma antică, termenul "Praefectus" fără un alt calificativ, era titlul formal al multor oficiali militari sau civili de rang mediu, a căror autoritate era delegată de către o autoritate de rang superior. Prefecți și procuratori romani în Provincia Iudeea: Între anii 41-44 Iudeea a fost un stat condus de regele vasal Herodes-Agrippa I. După anul 44 Iudeea redevine provincie romană, guvernată de procuratori. ul Praetorian ("Praefectus praetorio") era la începuturile statului roman comandantul militar al
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
căror autoritate era delegată de către o autoritate de rang superior. Prefecți și procuratori romani în Provincia Iudeea: Între anii 41-44 Iudeea a fost un stat condus de regele vasal Herodes-Agrippa I. După anul 44 Iudeea redevine provincie romană, guvernată de procuratori. ul Praetorian ("Praefectus praetorio") era la începuturile statului roman comandantul militar al gardei unui general, dar ulterior importanța acestuia a crescut odată cu creșterea importanței Gărzii pretoriene. Din perioada împăratului Dioclețian (c. 300) aceștia au devenit administratorii celor patru Prefecturi Pretoriene
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
drept, incoruptibil, plin de viață și dragoste față de patria să, erudit, convingător, afectuos și omenos." Cariera lui Dandolo în viața politică venețiana a început de la o vârstă precoce. În 1331, la vârsta de numai 25 de ani, a fost numit procurator al Basilicii Sân Marco. Apoi, la numai 37 de ani, a devenit chiar doge, poziția cea mai înaltă în stat. În timpul dogatului sau, Veneția s-a confruntat cu un război mai puțin fericit cu regele Ludovic I al Ungariei, ca
Andrea Dandolo () [Corola-website/Science/314561_a_315890]
-
fi murit. Andrea Dandolo este autorul a doua cronici, redactate în limba latină, referitoare în principal la istoria orașului sau, însă cu numeroase trimiteri la elemente de istorie universală. Cronică scurtă ("Brevis") a fost compusă în vremea în care era procurator al Republicii, pe când cea lungă ("Extensa") în perioada de dogat. Ambele se află editate în volumul XII al corpusului lui Lodovico Antonio Muratori, "Rerum Italicarum Scriptores". Dandolo a fost ultimul doge înmormântat în Basilica Sân Marco.
Andrea Dandolo () [Corola-website/Science/314561_a_315890]
-
Astăzi este mai des menționat cu numele său în varianta engleză: "Appian". După ce ocupă importante funcții în administrația orașului natal, Appianus devine, în timpul împăratului Hadrian, cetățean român și cavaler, "advocatus fisci" la Romă și, grație prieteniei cu Marcus Cornelius Fronto, "procurator Auguști" în Egipt, în vremea lui Marcus Aurelius. Opera să, "Istoria română", în 24 de volume, începută în jurul anului 100 și păstrată fragmentar (circa 1/2 din lucrarea inițială ), reface, de pe poziții filoromane, istoria Cetății Eterne de la începuturile mitice până în
Appian () [Corola-website/Science/317951_a_319280]
-
lui Avram; proorocii mesianici “Isus Hristos pâinea vieții”, arhierei și arhidiaconi. Pentru ea pisania consemnează cu data de 1 octombrie 1860, personalitățile în timpul căreia a fost făcută, începând cu Francisc Iosiv, episcopul Andrei Șaguna, protopopul Popovici din Abrud, parohul Gherman Jurj, procurator Grecea Todori, Sărban Tiur ctitor, artiști fiind “Ioan Cuc, pictor din Lupșa, Constantin Jurj, pictor din Runc”. Pereții naosului (pronaosul nu a fost pictat), sunt ocupați de reprezentări pe suprafețe mari; pe nord, Înălțarea lui Hristos, iar lângă altar, mucenicul
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
prefecți romani, în paralel cu regi locali. În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu, Herodes Agrippa I (Irod Agrippa I), loial romanilor, dar după moartea sa în anul 44, guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman. În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască, numită și Primul război evreo-roman. Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor. Romanii au distrus zeci de orașe evreiești
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Singidunum, în Dacia Superior rămâne o singură legiune, a XIII-a Gemina, ceea ce înseamnă că guvernatorul provinciei avea să fie de acum încolo de rang praetorian. Inițial, Dacia Inferior si Dacia Porolissensis, neavând nicio legiune vor fi conduse de un procurator Augusti. După cum am menționat, scopul creării celor trei provincii a fost facilitarea apărării acestei granițe a Imperiului, foarte întinsă de altfel. Dupa cum afirmă Ioan I. Russu, această reorganizare apare “ca dovadă a intensificării controlului roman în această zonă și
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
locuitorilor, casele bogat decorate și calitatea produselor textile. În secolul al 2-lea, împăratul Hadrian (117-38) a ridicat Malta la rang de "municipium" sau oraș liber: afacerile locale ale insulei erau administrate de patru "" și de senatul municipal, în timp ce un procurator roman, cu reședința lan Mdina, îl reprezenta pe proconsulul Siciliei. În anul 58 e.n., Apostolul Pavel a naufragiat pe insule, împreună cu evanghelistul Luca după ce nava lor a fost distrusă. Apostolul Pavel a rămas pe insule trei luni, predicând creștinismul, care
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
provincia organizată de Traian era denumită Dacia Superioară. În Dacia Superioară, guvernatorul senatorial era de rang pretorian căci trupele ce staționau erau mai putine numeric decât înainte. Legatul imperial era comandantul legiunii XIII Germina la Apulum, fiind ajutat de un procurator cu atribuții financiare care rezidă la Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia. În Dacia Inferioară staționau trupe mai numeroase, conduse de un procurator presidial cu reședința la Drobeta. În 124, are loc o a doua reorganizare, împăratul desprinzând din Dacia Superioară regiunea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
erau mai putine numeric decât înainte. Legatul imperial era comandantul legiunii XIII Germina la Apulum, fiind ajutat de un procurator cu atribuții financiare care rezidă la Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia. În Dacia Inferioară staționau trupe mai numeroase, conduse de un procurator presidial cu reședința la Drobeta. În 124, are loc o a doua reorganizare, împăratul desprinzând din Dacia Superioară regiunea nordică de cursul superior al Mureșului și de valea Arieșului, formând Dacia Porolissensis cu capitala la Napoca, guvernată de un procurator
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
procurator presidial cu reședința la Drobeta. În 124, are loc o a doua reorganizare, împăratul desprinzând din Dacia Superioară regiunea nordică de cursul superior al Mureșului și de valea Arieșului, formând Dacia Porolissensis cu capitala la Napoca, guvernată de un procurator. Împăratul Antonius Pius a dus războaie cu dacii liberi de la hotarele nordice și estice în 143 și 157-158. Sub Marcus Aurelius, Dacia este din nou reorganizata. Determinat de războaiele cu marcomanii, împăratul a reorganizat Dacia în două rânduri: Toate cel
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
din nou reorganizata. Determinat de războaiele cu marcomanii, împăratul a reorganizat Dacia în două rânduri: Toate cel trei provincii erau guvernate de un guvernator ce purta denumirea de "legatus auguști pro praetore Daciarum trium". Dacia Malvensis era condusă de un procurator presidial, iar Dacia Porolissensis era condusă de un guvernator fiscal. Guvernatorul din Dacia Apulensis îl înlocuia la nevoie pe guvernatorul suprem. Reședința se află la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Sub împăratul Commodus, populația autohtonă s-a răsculat conform Historia Augusta. Succesorul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sclavi și oameni liberi. Din Dalmatia au venit chiar specialiști în minerit pentru a exploata Baia de Criș, Brad, Baia de Arieș, centrul lor fiind la Alburnus Maior-Roșia Montană. Administrația minelor de aur avea sediu la Ampelum-Zlatna, condusă de un procurator aurarium, ajutat de o armată de funcționari subalterni. Erau exploatate argintul și plumbul din mine de arama de la Micia. Fierul era extras de la Ghelar și Teliuc. Se extrăgea piatră de carieră că marmură din Bucova, calcar de la Călan, andezit de la
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
M. Kulcițki, Pavel Kogan, S.Narovceatov, David Samoilov și alții, care s-au autodenumit „generația de la 1940”. În anii 1941 - 1945, a servit în calitate de comisar politic într-o unitate de infanterie a Armatei Sovietice, precum și în cadrul unui tribunal și a procuratorii militare. În cursul luptelor a fost rănit grav. Experiența sa din război se reflectă în multe din poeziile sale. După război, a lucrat la radio (1948 - 1952). În anul 1956 Ilia Erenburg a produs senzație când a citat într-un
Boris Sluțki () [Corola-website/Science/315238_a_316567]
-
Vindex a declinat jurământul de credință (pe care l-a și depus), incitându-și și colegul din Hispania Tarraconensis, Servius Sulpicius Galba în martei 68 d.H. Galba își salvase viața de curând, după ce a interceptat o scrisoare trimisă de Nero procuratorului său. Totuși, inițial, Galba s-a abținut să-l atace direct pe Nero, deoarce nu avea la dispoziție decât o legiune. Vindex nu a mai așteptat sprijinul lui Galba, așa că a strâns în grabă o armată. Chiar dacă Caius Iulius Vindex
Caius Iulius Vindex () [Corola-website/Science/320240_a_321569]
-
un tribunal ecleziastic și nu civil. Membrii universității sunt cu toții considerați ca fiind "cadre", ceea ce nu-i împiedică să fie foarte turbulenți și să provoace incidente în tripourile pariziene. În 1209 o bulă pontificală autorizează universitatea să-și aleagă un ”procurator”, care să o reprezinte legal în fața autorităților. În 1212 i se interzice cancelarului să pretindă magistrului căruia îi acorda "licentia docendi" să-i depună jurămînt de obediență. În 1215 se recunoaște și studenților dreptul de a se constitui într-o
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
Ecce homo ("Iată Omul"): exclamația atribuită în "Evanghelia lui Ioan" (19,5) procuratorului roman Pilat din Pont, în momentul în care acesta ar fi arătat mulțimii pe Isus, cu coroana de spini pe cap, lângă din Ierusalim. A supus mulțimii însă, la alegere, spre condamnare la moarte, fie pe Isus, fie pe Baraba
Ecce Homo () [Corola-website/Science/317307_a_318636]
-
modernul Colchester), fosta capitală a trinobanților, care la acel moment era o colonie romană, locuită de soldați romani lăsați la vatră. În oraș se afla un templu dedicat fostului împărat Claudiu. Orașul a fost asediat. 200 de soldați trimiși de procuratorul Deceneu la cererea asediaților au fost ușor învinși. În două zile orașul a căzut. Quintus Petilius Cerialis, viitorul guvernator al Britaniei, pe atunci comandantul Legiunii a IX-a spaniolă, a încercat să elibereze orașul, însă a fost zdrobit și nevoit
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
pasajul ar fi o interpolare) că, atunci când tratează istoria personajului întemeietor, Hristos, Tacit o face reluând ce spuneau creștinii despre el, însă nu din cercetare proprie sau surse oficiale, întrucât comite eroarea de a-i atribui lui Ponțiu funcția de procurator, în timp ce el a fost prefect. Un contraargument susține că, dimpotrivă, nimic din text nu permite să se ajungă la această interpretare. De remarcat că Tacit este considerat cel mai de frunte istoric al Romei, egalul - dacă nu superiorul - lui Tucidide
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
documentară, ci pe auzite și alegații, Tacit indică acest lucru folosind cuvintele "dicunt" sau "ferunt", ceea ce nu se întâmplă în acest pasaj în care prezintă execuția lui Hristos din timpul guvernării lui Pilat drept un fapt. Prezentarea lui Pilat ca "procurator" și nu "prefect" este într-adevăr o greșeală, deși una minoră (argumentează unii), devreme ce abia după anul 44 d. Hr., după moartea regelui Irod-Agrippa I, guvernatorii romani ai provinciei au avut titlul de "procuratori", în locul aceluia de "prefecți", în
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
fapt. Prezentarea lui Pilat ca "procurator" și nu "prefect" este într-adevăr o greșeală, deși una minoră (argumentează unii), devreme ce abia după anul 44 d. Hr., după moartea regelui Irod-Agrippa I, guvernatorii romani ai provinciei au avut titlul de "procuratori", în locul aceluia de "prefecți", în uz până în anul 41 d. Hr. (Pilat din Pont și-a încheiat cariera de prefect în anul 36 d. Hr.). Majoritatea specialiștilor consideră autentic pasajul. În plus stilul și conținutul capitolului este tipic pentru Tacit
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
și Maximianopolis. Perioada petrecută de Dioclețian în Egipt a durat aproape un an și jumătate, timp în care el s-a ocupat în special cu planificarea construcțiilor de la Roma, cum ar fi termele care îi poartă numele. O scrisoare a procuratorului Thebaidei, Aurelius Isidorus, datată 28 ianuarie 300, privind transportul de la Syene la Alexandria a coloanelor destinate unui monument al lui Dioclețian. Palatul din Split este remarcabil prin abundența materialelor de origine egipteană: cele douăsprezece statui ale sfinxului, sutele de coloane
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]