188,041 matches
-
Georgeta Drăghici Întotdeauna ideea de a aduna într-o carte articole critice răspîndite prin revistele literare de unii sau alții dintre comentatorii producțiilor editoriale autohtone stîrnește suspiciune, iritare sau cel puțin rumoare, mai ales cînd într-o atare întreprindere nu se întrevăd criteriile ordonatoare sau lipsesc cu desăvîrșire. Bănuitele reacții nu i-au împiedicat pe critici să-și publice în volum cronicile, fenomen
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
în detrimentul lor, ceea ce, în mod evident, e în avantajul criticii și mai ales, al criticului. Care sînt în ordinea acestui "Top-Cis" cele mai bune cărți de poezie apărute din 1995 pînă în 1999? Locurile par să fie frățește împărțite între producțiile lirice ale generațiilor '80, '90 (inclusiv din Basarabia și cele ale "veteranilor" din generațiile '60 și '70. Au mai intrat în "top" și volumele a doi scriitori afirmați în perioada postbelică, Ștefan Augustin Doinaș și Alexandru Lungu. E greu de
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
țineai uitată/ Proscris, sîngele fiarei ți se prefiră în așternut;/ Sub săruturi vestejindu-se în domestice firide/ Carnea sfîntului cheamă îndărăt spinul pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în cauză, care o situează într-un spațiu escatologic. Dezvăluindu-și frustrările, dezamăgirile elegiace ori atroce, poetul ajunge la o superbie luciferică, la un ideal ŕ rebours, cel al unei capodopere care e chiar "pierzania" proprie: "Rînd pe rînd renegi
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Căci banii mulți care se duc, de pildă, către întreprinderi ale statului aflate într-o permanentă terapie intensivă, nu ajung la sindicaliștii care ies în stradă, ci se pierd în buzunarele căpușarzilor de tot felul, ale baronilor sindicali și în producția de dragul producției, mai păgubitoare decît falimentul. Un editorialist entuziast, profețea de curînd, că privatizarea Sidexului e semnul că România s-a îndreptat către adevăratul capitalism. Editorialistic asta sună bine, dar potrivit unor informații lăturalnice, cu acest prilej, la Sidex a
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
mulți care se duc, de pildă, către întreprinderi ale statului aflate într-o permanentă terapie intensivă, nu ajung la sindicaliștii care ies în stradă, ci se pierd în buzunarele căpușarzilor de tot felul, ale baronilor sindicali și în producția de dragul producției, mai păgubitoare decît falimentul. Un editorialist entuziast, profețea de curînd, că privatizarea Sidexului e semnul că România s-a îndreptat către adevăratul capitalism. Editorialistic asta sună bine, dar potrivit unor informații lăturalnice, cu acest prilej, la Sidex a început marea
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
competiției oficiale. Contrazicând obișnuita catalogare-reproș ce i se aducea : "festival de categoria A, cu o competiție de categoria B și un juriu, uneori, de categoria C", ediția din această vară a aliniat la startul cursei pentru Globul de Cristal 17 producții, criteriul de selecție fiind cel al valorii și nu, cum se întâmpla îndeobște în anii precedenți, acela că sunt premiere (de fapt, filme rămăse disponibile între Cannes și Veneția), așa încât juriul, având ca președinte, de astă dată, o personalitate de
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
Irina Coroiu Versiunea pleonastică a titlului Chocolat - Ciocolată cu dragoste - m-a trimis cu gîndul la o producție autohtonă - Ciocolată cu alune (1979, regia Gheorghe Naghi) despre rivalitatea a două ceapeuri (sic!), memoria personală listîndu-mi apoi cronologic (nu și exhaustiv): 1974 Pîine și ciocolată de Franco Brusati - despre un italian care încearcă să se integreze în societatea elvețiană
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
publică însă în pagina de ziar - vinerea - texte dintr-o posibilă antologie lirică. În Adevărul, antologatorul e C.T.P. Așa scrie. Știți dv. cine e. În Evenimentul, el este Petru Romoșan. C.T.P. culege și de prin străini, Romoșan se rezumă la producția internă pe care ar dori s-o cuprindă în "cele mai frumoase o sută de poezii ale limbii române". Nu ale literaturii. Ale limbii. Pe căldura asta, Cronicarului îi vine greu să interpreteze corect discriminarea. O lasă pentru la toamnă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
Unul dintre criticii acestui volum observa de curînd că actul de validare a unui text ca fiind text literar este, cum o trădeaza imediat simpla alegere a cuvîntului, o judecată de valoare. Deseori, ca suprem gest de desființare a unei producții slabe, criticii o declară pur și simplu "neliterară". Ca să nu mai vorbim de variațiunile lexicale de genul "subliteratură", sau "literatură de consum", "literatură trivială", cele două din urmă fiind solid reabilitate teoretic de școala germană de prin anii 1970. Iar
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
fi urcate în frecvență"; "noi am putut remarca în cazul Duronului că-ci plus saptamîna fabricației era ridicată, plus procesorul este apt a fi urcat în frecvență"; "Să știți de asemenea că-ci în urma testelor, Duronul 650 Mhz ieșit din saptamîna de producție 26, sa adeverit a fi stabil în overclocking"; Unele rumori indicau caci Core de couloare verde fabricate cu ajutorul interconectiunilor în aluminiu"; "dar astăzi știm căci toate Duronurile sînt fabricate cu interconectiuni în aluminiu".
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
uneori chiar trăgînd la indigo filme americane cu succes verificat. Nu intru în detalii, dar mă mir că nici pînă astăzi comentatorii de film, alții decît Ecaterina Oproiu, n-au dezvăluit similitudinile jenante dintre filmele lui Sergiu Nicolaescu și diverse producții ale filmului american întrebuințate pentru a îndulci pilula comenzii ideologice a Partidului. O pilulă la a cărei îndulcire a pus umărul și un regizor de cu totul altă condiție artistică decît Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, și pe care a zaharisit
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
intitulat-o "Notes sur une poétique du cinéma réaliste", avînd ca repere în formulare "Notes sur le cinématographe" ale lui Bresson și "Micul organon pentru teatru" al lui Brecht. Nu-mi place sintagma "cinéma réaliste" ca deviză alternativă, numind uneori producții ilustrative de mîna a doua. O adopt însă, în relativismul ei, ca definiție ontologică a cinematografului, fiindcă în momentele mele de extremism, mă revendic de departe, de la Lumière chiar, de la camera pe trepied lăsată să înregistreze realitatea, de la aforismul lui
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
identitate. De ce? Răspund: iarăși mister!' . Misterul' se dezleagă și aci, nu tocmai dificultuos. Nu ni se pare că "strălucitele spirite' menționate îl "ignoră' pe dl Alexandru George, ci doar că procedează precum nenumărați exegeți din lume, aplicîndu-se asupra unor anume producții, cele de care pot dispune sau îi interesează, dibuind generalitatea pas cu pas, intuind-o și altminteri decît prin procedeul exhaustivului, prin cuprinderea ansamblului absolut din care țîșnesc revelațiile reci le statisticii. Să ne amintim că Goethe definea literatura drept
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
O vreme nu s-a întîmplat nimic, din păcate. Iată că o întîlnire între mai multe minți neliniștite a făcut să se spargă gheața. Fundația Centrul Cultural European, Compania Passe-Partout D.P. în parteneriat cu UNITER și EUROTIN au făcut posibilă producția , un spectacol după scenariul și în regia lui Dan Puric. Un artist complex, extrem de preocupat și muncitor, în sensul cel mai nobil al cuvîntului, dedicat - minte, trup și suflet - teatrului, care a descoperit acum cîțiva ani un culoar liber ca
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
și Cristian Nemescu: premiul de popularitate și premiul criticii răsplătind alegoria industriei falimentare ce rezidă într-o unică piuliță! Secondat de harnicul scenarist Tudor Voican, același Cristian Nemescu a mai agonisit ceva premii și cu Mihai și Cristina - life stories producție tot UNATC, traductibilă și prin sintagma "lungul grum al dorinței către împlinire". Prestația protagonistului Aurelian Bărbieru a fost încununată cu premiul de interpretare masculină susținută fiind și de palpitul manevrelor digitale. Uzînd doar de un nesfîrșit travling, echipa londoneză a
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
aleargă pe culoare separate, se țes practic monologuri în suită care iau locul dialogului, polifoniei. Armonia pe scenă se regăsește cu greu. Nu întotdeauna împlinirea unei montări este singura bucurie estetică. Se poate recunoaște, de multe ori, în alcătuirea unei producții plăcerea repetițiilor, a timpului în care 'haosul" este organizat de un gînd, de disponibilitățile actoricești, de starea redescoperirii unor coarde neatinse, nestîrnite, de amplasarea într-un decor și comunicarea cu el, ca și aceea cu costumul, parte din structura unui
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
Irina Coroiu Avînd convingerea că producția cinematografică mondială va continua să graviteze în jurul aventurii umane cu tot cea ce implică ea - aspirație ori evaziune, reverie sau agonie, trasee rectilinii ori deviații etc. - Michel Demopoulos, directorul Festivalului Internațional de Film de la Salonic, a hotărît să includă în
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
Europei. Multe dintre mărețele blocuri de sticlă și oțel ale marilor metropole se construiesc și cu sudoarea românilor. Străzile europene strălucesc de curățenie și pentru că, printre magrebini, kurzi sau "latinos", la capătul cozilor de mătură se află și destui români. Producția de fructe mediteraneene din Spania, Portugalia sau Grecia e recoltată și de mâinile agile ale maramureșenilor. Toate acestea sunt realități de care nu se prea vorbește. Pe tonuri plângăcioase, câte-un politician în criză de subiecte anatemizează masiva emigrație a
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
Z. Ornea Oscar Lemnaru ("Oscărel" pentru amici) a fost, în interbelic, un prozator cu producție puțină, eminent cunoscător într-ale filosofiei (fusese un neîntrecut cunoscător al lui Spinoza), cînd și cînd, semnînd prin reviste, mici contribuții în domeniu. Fiind un om cu o inteligență remarcabilă, un spirit viu, ascuțit și cu replica întotdeauna la îndemînă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
ales, prezența integrală a operei scriitorului în cauză. Continuu să cred că tipărirea în ,,ediții libere" a cutărui roman de Camil Petrescu, Anton Holban, Liviu Rebreanu sau chiar Cella Serghi (în colecții precum ,,Romanul de dragoste"), alături de atît de numeroasele producții ,,de consum", nu poate fi decît cu totul minimalizatoare, mai ales că paginile cărților respective sînt pline, deseori, de tot felul de ,,croșete", moștenite din regimul trecut. Aceste fapte și încă altele, la fel de importante, constituie subiectul săptămînal al Cronicii edițiilor
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
Marina Constantinescu Spuneam în numărul trecut al revistei noastre că ediția 2001 a Festivalului național de teatru I.L. Caragiale a suportat multiple disfuncții, pe mai multe paliere. Oferta de spectacole selecționate oficial a inclus prea multe producții mediocre, nu s-a operat cu criterii, pare să fi contat mai mult cantitatea, decît calitatea, prea multe trupe au avut onoarea să facă parte din selecție, și să fie distinse astfel, deși, evident, nu meritau, s-au făcut eforturi
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
am fost obișnuiți să o întîlnim în alte ediții, o seamă de stîngăcii i-au făcut pe unii și pe alții să se simtă lezați. E greu să mulțumești pe toată lumea. Și chiar imposibil. Important este ca la sfîrșit proporția producțiilor valoroase să întrunească o majoritate a opiniilor favorabile și tot o majoritate să hotărască că lucrurile au fost gîndite bine și puse în practică în consecință. Inversarea raportului ar trebui să ne facă să medităm serios la ce s-a
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
să se alimenteze sau să trăiască pur și simplu traversînd acest tip de existență artistică. Din ce nu văzusem pînă acum, am remarcat vîna subtilă a regizorului Radu Afrim în No Man's Land, o adaptare după Samuel Beckett, o producție, realizată de Teatrul Luni în colaborare cu Teatrul Act, în care salut o nouă ipostază și o formă extraordinară a actorului Nicu Mihoc (de la naționalul din Tîrgu-Mureș) și o altă față, pe care o intuiam cîndva (la o selecție pentru
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
o idee, dacă nu valoarea incontestabilă, în sine, a montărilor. Deși discuțiile, mesele rotunde, top-urile inițiate de revistele de specialitate, de comentariile criticilor și cronicarilor scoteau în față ideea că ultima perioadă a fost mai degrabă mediocră, în majoritatea producțiilor, lucru amintit în argumentația juriului, nicidecum strălucitoare, că numărul lucrurilor de ținută depășește cu puțin pe cel al degetelor de la o mînă, iată că selecția oficială strînge șaisprezece titluri. Un record care mi se pare că deformează imaginea reală. Cînd
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
organizare (oameni de teatru importanți care n-au fost invitați etc.), a stîrnit nedumeriri și, nu în ultimul rînd, îngrijorarea față de ce se întîmplă cu mișcarea noastră teatrală. O criză a regizorilor pare evidentă din felul în care arată multe producții: terne, plicticoase, lineare, prăfuite sau, dimpotrivă, vulgare în mod gratuit, care își propun să șocheze doar prin asta. Modificări importante, și uneori majore, survin prea des în jocul actorilor în deplasare, lucru care afectează și deteriorează imaginea montărilor pînă la
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]