1,903 matches
-
rând în Iisus, în ministerul său profetic () și, mai ales, în moartea și învierea lui (; «Timpul lui Iisus», cuprins între Botez și înălțarea la cer (), este așadar «astăzi» al mântuirii (; ; ; ; ), mântuire ce devine posibilă prin prezența sa personală. Dar făgăduința profetică privește și oferta universală de mântuire (; ). Odată cu Înălțarea la cer a lui Isus, iată, deschizându-se «timpul bisericii», în care, prin forța Duhului Sfânt, făgăduința ajunge la plinire în vestirea dusă de martori până „la marginile pământului” () și oferită - mai
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
moștenitor, așa că Egeu a început să se teamă că își va pierde puterea. Pentru a ieși din această dilemă, Egeu a făcut o călătorie la Delfi (Delphi), pentru a cere un sfat de la Pitia. Ea i-a dat un răspuns profetic criptic: Nu dezlega gura burdufului cu vin înainte de a ajunge pe dealurile Atenei"". Pe drumul său de întoarcere la Atena, Egeu a înnoptat în orașul Troezen. Regele din Troezen, pe nume Piteu (Pittheus) era vestit pentru înțelepciunea sa, astfel că
Egeu () [Corola-website/Science/303280_a_304609]
-
acelora care în prezent au avânt și - prin aceasta - dovedesc că sunt (conform concepției teologice din acel timp) prieteni cu Dumnezeu și se bucuură de prietenia Lui? Cu această optică, Habacuc este mai aproape de literatura biblică sapiențială decât de cea profetică. Soluția pe care el o dă - unica posibilă în așteptarea revelației depline, în Isus - îl plasează pe urmele lui Abraham, strămoșul poporului evreu, care - conform apostolului Paul - datorează paternitatea sa mai mult credinței decât cărnii, pentru că „a crezut împotriva oricărei
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
pentru legile morale firești. Diferența dintre judecată și revelație nu echivalează cu diferența dintre ce este inteligibil și ceea ce este „învăluit în mister”. Inteligența este un proces treptat care tinde spre a înțelege și explica conținutul cuprins într-un fapt profetic. Pentru Maimonide, profeția devină posibilă (nu oricui, fiind de fapt un dar divin) atunci când la baza acesteia se află un summum de informații. Filosofia este una dintre artele pe care Maimonide le consideră căi spre profeție. Chiar dacă el este de
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
Biserica și au devenit critici virulenți ai învățăturilor ei, în special ale celor legate de Ellen White. În paralel cu aceste evenimente, mulți cercetători adventiști au adoptat perspective mai moderate cu privire la inspirația ei. Poziția oficială a Bisericii legată de darul profetic al lui Ellen White a rămas însă neschimbată. Persoanele homosexuale, bisexuale, lesbiene și transsexuale, care provin din cultura adventistă au format în 1976 o asociație independentă, nerecunoscută de Biserica AZS, numită "Seventh-day Adventist Kinship International", sau "Kinship Connection". Adventiștii nu
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
fost implicat alături de marii apostoli români ardeleni în toate acțiunile, luptele și demersurile politice purtate pentru împlinirea idealurilor naționale. A intrat definitiv în istoria poporului român pe 3/15 Mai 1848, la Marea Adunare de pe „Câmpul Libertății” de la Blaj, așa cum profetic l-a numit Simion Bărnuțiu. Atunci a propus să se așeze acolo un altar național, cu numele „Piatra Libertății”, cunoscută până în ziua de azi ca „Piatra Canonicului Rațiu”. Colaborator apropiat al primului mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
menirea: "Ai dat în schimb pe aur puterea ta de oțel" - ce uimea pe vremuri omenirea. Folosind simbolul pumnalului cu tăiș fidel și veșnic treaz, poetul este îndemnat să-și ducă în lume înalta lui solie. Dar această solie, cuvântul profetic al purtătorului de adevăr și de dreptate, se lovește de luxul și superficialitatea veacului său lânced și revolta culminează în stigmatul societății mondene, parazitare. Poetul se vede înconjurat de-o “...gloată cu fel de fel de inși Cu vorbe și
Mihail Lermontov () [Corola-website/Science/304263_a_305592]
-
1144 și continuă „până la sfârșitul lumii”). Această operă este clar, apocrifă, și este redactată - foarte probabil - pe la jumătatea secolului al XVI-lea. A fost publicată pentru prima oară în 1595 de călugărul benedictin Arnold Wion, care a introdus aceste mottouri profetice în opera sa „Lignum vitae”, publicată la Venezia. Această profeție temută și discutată, n-a apărut întotdeauna clară și precisă în oferirea unui raport clar între mottou și relativul papă. Cu toate acestea, cu destulă răbdare și efort interpretativ, se
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
Malachia pentru papii care proveneau din Venezia. Într-adevăr, Angelo Corrier era nativ din Venezia și fusese Cardinal de Negroponte. Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el. Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraș a cărei emblemă o are pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referință la
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
expresia: „fide”, până aci ambele interpretări sunt de acord, de aci, prima consideră că “petri” ar fi un ecou al numelui de mirean al lui Paul al IV-lea (?); a doua variantă - care pare și cea plauzibilă - consideră că atributul profetic „petri” amintește de piatra pe care a fost zidită Biserica. Mottoul care-l desemnează pe Giovanni Angelo de' Medici, pare că derivă de la numele familiei sale: într-adevăr, Esculap este zeul (păgân) al medicinei și primul medic al omenirii, al
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
Annibale della Genga a fost descris de colaboratorii săi cei mai intimi caastfel: „fidel cauzei Bisericii precum un câine și, în același timp, prudent în întreprinderile sale precum un șarpe”. Francesco Saverio dei Castiglioni a întrupat din plin această descriere profetică: prin smerenia și bunătatea sa a restabilit multe relații cu statele moderne (rupte de intransigența predecesorilor săi) și, în plus a obținut mari concesii (de amintit libertaea religioasă pentru catolicii armeni dată de Sultan și ridicarea unei patriarhii pentru păstorirea
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
20 decembrie 1849) a fost un predicator baptist american, care a declanșat marea trezire interconfesională din anii 1840-1844, prin anunțarea celei de-a doua veniri a lui Iisus Christos în 1843-1844, întemeiat pe o serie de studii biblice, în special profetice și apocaliptice. Deoarece în limba engleză "venirea" lui Christos se numește "Advent", adepții lui (milleriții) au fost numiți adventiști, iar curentul religios și teologic s-a numit adventism. Confesiunile care își au originea în această mișcare sunt clasificabile ca "adventiste
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
Apoi folosind „principiul zi-an”, a fost convins și plăcut surprins că perioada de 2.300 de „zile” începea cu decretul de rezidire a Ierusalimului dat de Artaxerxes I împăratul Persiei, în anul 457 î.e.n. Calculul foarte simplu arăta că termenul profetic se încheia undeva pe la anul 1843. Chiar dacă în 1818 Miller era deja convins de calculul lui, el a continuat să studieze în particular până în 1823, pentru a se asigura de corectitudinea interpretării lui. În Septembrie 1822, Miller și-a scris
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
de 16 articole în ziarul baptist local, Vermont Telegraph. Datorită faptului că nu reușea să facă față cererilor de predicare și de a călători pentru a da informații cu privire la interpretările lui, Miller a mai publicat un rezumat al învățăturilor lui profetice în 64 de pagini cu titlul: „Dovezi din Scriptură și Istorie cu privire la a doua venire a lui Iisus Hristos în jurul anului 1843” După anul 1840, adventismul millerit s-a transformat dintr-o mișcare rurală, obscură, într-o campanie națională care
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
împlinirii profeției și așteptarea Domnului. Această mișcare nu a dus la înființarea unei noi confesiuni. Majoritatea acestor grupări millerite păstrau credința în nemurirea sufletului și duminicalismul. Cei care încercau noi explicații și raționalizări cronologice credeau că, de moment ce anul profetic era corect, venirea Domnului trebuia să aibă loc în curând, la o dată care trebuie aflată. Ar putea fi o eroare omenească de calcul pe undeva. Acest grup de adventiști există și astăzi sub numele de Advent Christian Church (Biserica Creștină
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
(n. 28 noiembrie 1958, Giurgiu) este un poet român. Semnează și sub pseudonimul literar Gavriil Stiharul. Studii de filologie și jurnalistică. Având o sănătate delicată, a căutat rezolvarea problemelor în Ortodoxie. Lirică religioasă cu tonalități mesianice și profetice. A scris poezii precum:„Eleison me ton amartalon”,„Prunc din Fecioara sfântă”,„Cuviosului",„Vis și înger”,„Iisus pe cruce”,„Rugăciune ucisă prin nerostire”,„Crezul meu pentru veșnicie”,„Frumoasa mea veșnicie”,„ Haideți să mai credem în Iisus Hristos!”,„Înviere la Dumnezeiasca
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
Sfânta Liturghie devine Poarta Raiului, la care poetul a bătut și, pentru ca această viață să nu fie irosită. Asistăm, în lirica sa, la o viziune a spațiilor largi, la un permanent urcuș spre infinit. Tot Sfânta Liturghie îi conferă viziune profetică asupra istoriei, viitorul se deslușește limpede, căci veacul va avea o finalitate hotărâtă. Caută să creeze o stare sufletească aptă să presimtă, să perceapă semnele timpului, așa cum au procedat și Sfinții Părinți. Are conștiința unei vocații imnografice, pe care o
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
parte din lucrarea de doctorat a lui Idel și se bazează pe analiza a circa două sute de manuscrise. Cartea analizează experiența mistică trăită de Avraham Abulafia, cabalist care fusese mai puțin în atenția cercetătorilor și care se caracteriza prin aspirații profetice, credința că el însuși era proroc și Mesia, și care utiliza niște tehnici, numite de el profetice, pentru a ajunge la trăiri mistice extatice imediate. Această carte publicată la origine în engleză în anul 1988, a fost ulterior tradusă în
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
manuscrise. Cartea analizează experiența mistică trăită de Avraham Abulafia, cabalist care fusese mai puțin în atenția cercetătorilor și care se caracteriza prin aspirații profetice, credința că el însuși era proroc și Mesia, și care utiliza niște tehnici, numite de el profetice, pentru a ajunge la trăiri mistice extatice imediate. Această carte publicată la origine în engleză în anul 1988, a fost ulterior tradusă în ebraică și publicată de Editura Schocken în anul 1993. Ea se ocupă cu subiecte diverse ale cercetării
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
fragmentată inventat de John Dos Passos pentru "U.S.A. trilogy", dar o aduce la zi în ceea ce privește teoria media popularizată de Marshall McLuhan. "Orbită Periculoasă" a primit premiul BSF în 1971. Romanul "Oile privesc în sus" 1972) a constituit un avertisment profetic în legătură cu dezastrele ecologice. Brunner este creditat cu inventarea termenului vierme și cu previziunea apariției virușilor informatici în romanul său din 1975, "Călător pe unda de șoc", roman proto-Cyberpunk în care folosește termenul pentru a descrie un software care se autoreproduce
John Brunner (romancier) () [Corola-website/Science/310066_a_311395]
-
Vodă cel Mare, ca și a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o. Mănăstirea este una dintre puținele care au rămas ortodoxe în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow. Faptul este consemnat într-un limbaj profetic de unul dintre călugări: „"scris-am eu Silvestru monahu cînd au stricat necredincioșii mănăstirea de la Rîmet și cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru"”. După o nouă distrugere, ca represalii
Mănăstirea Râmeț () [Corola-website/Science/310073_a_311402]
-
celui de al patrulea zid avea să fie norocosul. Nu se menționa nici un nume, dar este clar că cel vizat era despotul Constantin. Profeția era o declarație de credință în viitor, criptică și înduioșător de optimistă, care, ca atâtea enunțuri profetice, s-a dovedit a fi jalnic de gresită. Nu mult după terminarea zidului, în 1444, cardinalul Bessarion, scriind din tihna Romei, adresa o lungă epistolă lui Constantin. Îl felicita îndeosebi pentru reconstruirea Hexamilionului. Dar acesta, spunea el era doar un
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
14 decembrie 1503) este discutabilă. S-a născut în Saint-Remy în Provence (sudul Franței). Copilul Michel a fost necircumcis și a fost creștinat, păstrând, în același timp, și tradițiile evreiești din Schalscheleth Hakabbalah, care l-au ajutat în misiunea sa profetică. Se pare că a fost cel mai mare din cei 18 (după alții, cel puțin 9) copii ai familiei. Tatăl său se numea "Jaume de Nostredame", comerciant de cereale și, apoi, notar regal. Mama sa era "Reneé de Saint-Rémy". Numele
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
Numele de "Nostradamus" provine de la bunicul său, "Crescas de Carcassone", evreu convertit la catolicism. Născut în St. Rémy, locul primei comunități cabalistice din Franța, Michel de Nostradam a fost un adept al acestei științe , aceasta ajutându-l în misiunea sa profetică. În același timp, toată viața sa a fost, în aparență, un creștin convins, fapt pentru care a și fost acceptat la Universitatea din Avignon. Mai târziu, a dorit să studieze medicina, fiind acceptat de venerabila Universitate din Montpellier. Dar studiile
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
dezvoltă în special descrierea vieții lui Mahavira, i se acordă o reverență specială în perioada festivalului, el este citit și comentat în a treia zi de un grup de asceți în fața enoriașilor. În a cincea zi, cele 24 de vise profetice ale mamei lui Mahavira, regina Trishala sunt expuse și demonstrate. În ultima zi are loc ritualul pocăinței, Pratikraman, în care credincioșii își mărturisesc păcatele și se angajează să nu le mai repete. La puțin timp de la încheierea Paryusanei există obiceiul
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]