8,957 matches
-
drumul istovitor, iarna, foamea, frigul. Războiul exercită o persecuție mai abstractă și mai îndepărtată decât aceste lipsuri. Șatra își poartă cu ea propriile drame. Pe lângă confruntările exterioare, ea își are de rezolvat conflictele interne, iar acestea decurg din pasionalitatea iubirii. Prozatorul urmărește foarte ingenios un subiect secundar față de problemele călătoriei și ale supraviețuirii șatrei în pustietatea stepei: rivalitatea dintre doi bărbați pentru o femeie. Lisandra, căsătorită cu Goșu, îl iubește pe Ariston. Him bașa nu admite infidelitatea. Soția necredincioasă este biciuită
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
Saludos de Al. Ecovoiu), nici prea pitoresc (ca în propriile romane Jocul cu moartea și Pădurea nebună), adică nici prea încărcat filosofic sau politic, nici furat de picaresc, de aventura în lumea largă sau de spectacolul mediilor sociale. În Șatra prozatorul se situează inspirat în limitele unui realism minimalist.
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
2005, autoarea propune o viguroasă satiră a mediului intelectual ieșean, cu preponderență a celui universitar și literar. Romanul este un soi de jurnal sui-generis, alcătuit din instantanee, notații disparate despre întâmplări de tot felul, vise, amintiri din viața unui personaj, prozatorul și profesorul Ștefan Negru. Toate alcătuiesc un foarte credibil și complet tablou, în notă hiperrealistă, al tranziției românești în anii din urmă: viața de familie dominată de senzația de sufocare pe care o produc frustrările și lipsa de comunicare între
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
părea că ascunde totul. O agitație lăuntrică, rea și stupidă, pusese stăpânire pe el. Această panică putea să fie o probă a culpabilității. Ceva, în fine... dovada unei crime comise măcar în gând..." (p. 446-447). Această imaginație morală, pe care prozatorul i-o construiește personajului cu foarte multă ingeniozitate psihologică, constituie secretul eșecului său. Dar această vulnerabilitate se alcătuiește din îmbinarea slăbiciunii congenitale, acea "dorință de autodistrugere" despre care vorbea Cavadia, cu sentimentul acut al onoarei. O observație anterioară interogatoriului întărește
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
melancolic, dubitativ, dar generos și inteligent, devenind, tocmai datorită calităților lui intelectuale văzute ca defecte periculoase, victimă a unui regim de extremă stângă. El nu știe asta, nu face această disociere (între stânga moderată, democratică, și extrema stângă, dictatorială), dar prozatorul o sugerează cu multă ingeniozitate și finețe - de natură morală, intelectuală și psihologică. De aceea romanul se poate citi cu plăcere și astăzi și se va citi multă vreme de acum încolo.
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
Ioan Holban La 13 mai 2007 s-au împlinit cincizeci de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Camil Petrescu - prozator, dramaturg, eseist, teoretician al artei, publicist, una dintre personalitățile cele mai complexe ale culturii noastre. A fost o comemorare săracă, jenant de discretă, cum s-a întîmplat, în fapt, în toți anii tranziției, cu evenimentele lumii literaturii, într-o vreme
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
este el însuși un artist. Scrie articole în care-l apără pe Patapievici fără să fie de acord cu nici una din tezele eseistului, dintr-un simplu tropism estetic, de amorul artei - sau, mai degrabă, de amorul ARTEI. Are talent de prozator, are talent de eseist, dar nu e nici una, nici alta, preferă genul scurt, în care se descurcă iar bine, dar e greu să scrii în felul ăsta cărți. Alege să trăiască și să scrie aparent comod - Dilema, ID, dar și
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
Gheorghe Grigurcu Interviul pe care în acest număr dl. Gheorghe Grigurcu i-l ia d-lui Barbu Cioculescu, amândoi colaboratori eminenți ai României literare, prezintă o semnificație aparte. Poetul, prozatorul, eseistul, criticul și istoricul literar Barbu Cioculescu împlinește în 10 august 80 de ani. Prilej de a-l felicita călduros, de a-i ura sănătate și aceeași mare putere de muncă. Prezența frecventă în paginile României literare a d-lui
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
să mă omor după el. De-abia după ce am vorbit despre el cu Mircea Mihăieș și cu Adriana Babeți, care îi fuseseră studenți, am început să-l simpatizez de la distanță, dar fără entuziasm. De-abia după ce l-am citit pe prozatorul Livius Ciocârlie, m-am simțit mai apropiat de el. Profesorul descoperă în dosarul său de Securitate că era urmărit în permanență. I se făceau chiar și poze. Pare absurd că Securitatea s-a ținut după el cu atîta stăruință. N-
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
său și care se regăsește în cîteva din cele mai bune romane americane. Ce altceva este Holden Caulfield al lui J.D. Salinger, din De veghe în lanul de secară, sau familia cu un sinucigaș din Frannie și Zooey, pe care prozatorul îl (i)mortalizează într-una din cele mai frumoase povestiri pe care le-am citit vreodată O zi desăvîrșită pentru peștii banană. Cei care l-au citit pe Jack Kerouac cu On the Road nu se mai miră nici ei
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
întreaga producție publicistică a "rapsodului Câmpiei transilvane", cu excepția recenziei la cartea Martei D. Rădulescu, Sunt studentă, apărută în revista "Abecedar". Notele și recenziile respective nu arată o față nouă a scrisului lui Pavel Dan, dar lasă să se presupună că prozatorul ar fi devenit probabil un polemist caustic, așa cum se anunță în recenzia la volumul Martei D. Rădulescu. Polemist caustic se dovedește Pavel Dan și în nota de răspuns la recenzia primului număr al revistei "Blajul". Iritat de faptul că unei
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
informați, că sârbii s-ar fi retras din Moldova Nouă coboară în comună. Sârbii au inșirat arme în fața Primăriei. PERSONALITĂȚI ÎN ZILELE NOASTRE Nicolae Novac(pseudonim al lui Aurel D. Bugariunăscut pe 27 martie 1919 la Moldova Nouă) este poet, prozator și traducător. Colaborează la,, Fruncea’’, ,,Reșița’’, ,, Universul literar’’, ,,România literară’’, ,,Dacia rediviva’’, ,,Ardealul’’. Mobilizat pe front ca sublocotenent de cavalerie ,participă la luptele din Crimeea și după întoarcerea armelor, la cele din Ungaria. Cade prizonier în ianuarie 1945, în Țară
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
simțesc" (p. 10). Deducția mea e, poate, discutabilă (deși n-aș crede), dar e clar că ne aflăm la începutul veacului XX, undeva în Bărăgan, în plină vară. Cel puțin ultima situare (dacă nu toate trei) e în afara oricărei discuții. Prozatorul acumulează o mulțime de elemente privitoare la căldura neobișnuită a momentului: "Dincolo de fereastră aerul fierbea de căldură. Muște inspectând cearșaful dubios" (p. 11). Era dimineață devreme, când domnul Maltezi îl vizitează pe Gabriel Dimancea: "Prin fereastra lată lumina năvălea exuberant
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
un adevăr elementar: proza lui Paul Georgescu vine din Caragiale, nu atât prin comicul social și prin comicul caracterelor, cât prin comedia "timpului băltit" și comedia specifică a limbajului. "Căldura mare" nu e, nici la scriitorul nostru clasic, nici la prozatorul nostru postmodern, o condiție meteorologică oarecare. Vipia, zăpușeala, zăduful, crăpătul, crăpelnița, topenia, fierbințeala (șirul sinonimic poate continua cu: dogoarea, torpoarea, arșița, canicula - Paul Georgescu exploatează toate variantele, ca nimeni altcineva în literatura română) sunt explicațiile apatiei individuale și naționale. Tânărul
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
la inserția acută în social, o frenezie a concretului". Realul și fantezia se scurtcircuitează. Episoade epice pe caniculă găsim, în proza noastră contemporană, la Marin Preda, Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Ștefan Agopian. E normal să le găsim la prozatorii sudici ai câmpiei. Ecoul din Caragiale e, după caz, mai mult sau mai puțin important. Paul Georgescu dezvoltă o adevărată simptomatologie și enciclopedie a caniculei, descriind cea mai amplă gamă de senzații și construind în marginea ei o sociologie a
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
de interpretare a haosului dintre cele două coperți. Câțiva comentatori au folosit, aici, termenul postmodernism ca o explicație convingătoare și suficientă; dar mărturisesc că ea mă satisface prea puțin. Fiindcă, departe de a fi slabe, "moi", valorile cu care operează prozatorul, prin intermediul eroilor săi, au o duritate colțuroasă. Nu descoperim în cazul de față niște personaje de hârtie, conștiente eventual de statutul lor ontologic precar, atribuit de Autor, ci niște voci care, treptat, se umplu de substanță umană, căutând cu disperare
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
Ioan Holban Ca majoritatea prozatorilor generației sale, Gheorghe Crăciun concepe scrisul - în Acte originale. Copii legalizate, Compunere cu paralele inegale, Frumoasa fără corp, Cu garda deschisă, Introducere în teoria literaturii, Reducerea la scară, Aisbergul poeziei moderne, Pupa Russa - ca pe o aventură existențială, scrie mai
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
formă sau alta - de-formează realul, supunîndu-l apoi unei operații aproape brutale de reanimare. Scrisul este "noua terapie" pe care o folosesc naratorii din cărțile lui Gheorghe Crăciun; acordînd atenția cuvenită aspectelor sociale ale producerii textului (fapt prezent la majoritatea prozatorilor textualiști), personajele caută mereu refugiul în text. Și pentru că autorul nu doar povestește, ci și interpretează critic propriul text, în chip de concluzie nu fac altceva decît să transcriu - într-o lume de citate - cîteva propoziții dintr-un articol de
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
intensități variabile de lumini, pe estomparea contururilor și pe reverberațiile psihologice ale duratei interioare. În romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu scrie cu o artă proustiană (impresionismul psihologic) un subiect flaubertian (iubirea bovarică, dusă însă până în pragul destrămării, nu al tragediei). Prozatorul nostru are de la Flaubert personajul idealist cu aversiune față de mediocritatea provincială, viciul sentimentului erotic insațiabil, pus în ecuația unui bovarism fără frivolitate, nedus până la capătul unui eșec total. De la Proust preia minuțiozitatea analizei psihologice, organizată într-o compoziție plastică a
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
ființe, și la nivelul umanului: un laitmotiv al volumului este versul rimbaldian "O, inimă, ce-nseamnă mări de sânge..." (care, în original, continuă "Et de braise, et mille meurtres, et les longs cris / De rage, sanglots de tout enfer..."). Un prozator mai realist face concurență minunatului poet în proză. Până și vocabularul trece această linie de demarcație și include, alături de cuvintele cărtăresciene de odinioară, pe care trebuie să le cauți în dicționar, vorbe scrise uneori pe ziduri dosnice, pe care nu
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
cauți în dicționar, vorbe scrise uneori pe ziduri dosnice, pe care nu trebuie să le cauți în dicționar, pentru că, în pudoarea lor, dicționarele nu le includ. Povestea din decembrie 1989 este partea unde se vede cel mai bine insinuarea noului prozator: evenimentele sunt prezentate prin ochii mai multor personaje care văd lucrurile diferit. Mama, un fel de raisonneur al "loviturii de teatru" care e Revoluția, judecă lucrurile prin prisma bunului-simț al omului simplu, tatăl, amăgit cândva de comunism, trăiește o dramă
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
spirit de echipă, să punem mâna pe cât mai multe cărți scrise în limba lui Pascal și Dumas (apropierea mi se pare perfect legitimă!) Mă gândeam c-ar trebui să trec și prin literatura contemporană. Poate mă înșel, dar generația de prozatori porniți ca din pușcă în urmă cu vreo trei ani întârzie să confirme. Știu din propria experiență ce greu e să scrii a doua carte. Prima "îți iese" aproape fără să-ți dai seama, a doua te chinuie de-ai
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
sectoare de istorie și umanitate, colorate păstos, până la strident și senzațional. Parcă ar picta episoade din viața socială și politică din secolele XIX și XX după modelul Columnei lui Traian. Mult prea aluvionar, cumulativ de dragul monumentalului, Petru Dumitriu e un prozator de modă veche, nu cu mult peste mentalitatea lui Nicolae Filimon. Ce rămâne indubitabil din înzestrarea lui sunt virtuțile portretisticii. Panoramările, substituirile otrăvite de istorie caricaturizată a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
lui, deși a unui conservator, care e încă adânc influențată de o ideologie greșită, reflectă puternic tendințele progresiste ale epocii" (ibidem, p. 98). Balzac este citit de către Petru Dumitriu ca o "ilustrație" a Manifestului comunist al lui Marx (p. 103). Prozatorul nostru nu se poate detașa de recomandările epocii, încât "marele exemplu" devine și pentru el literatura sovietică, de la care deprinde o mare învățătură: "cum să scriem, pentru a ajuta cu scrisul nostru la realizarea cât mai grabnică a socialismului în
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
de la stilul lui Proust - fiindcă asta i-ar rupe de cititori, i-ar condamna la un cerc restrâns, despărțit de poporul căruia vor să i se adreseze" (p. 241). Era de repudiat categoric "falsul modernism antirealist" - și, din păcate, constată prozatorul, tot modernismul e antirealist, dintr-un motiv esențial pe care îl va analiza stăruitor în mai multe articole din al doilea volum de critică literară, Noi și neobarbarii: modernismul e construit pe iraționalism. Petru Dumitriu îi invocă pentru a-i
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]