KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...225 >

5,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

țârâiau și singurele vietăți care se mișcau prin arșiță erau furnicile ce se târau peste dalele fierbinți ale grădinii. Dinspre fierărie izbucneau spasmodic zgomote furioase de ciocan. Oare cum or fi sunat în urechile lui Tenzo? — Nu-i gata odată pușca aia? Ori de câte ori glasul aspru al lui Koroku se auzea din casă, Aoyama Shinshichi alerga la fierărie, prin canicula pârjolitoare. Revenea de fiecare dată pe verandă pentru a spune: — Mai durează puțin. Și raporta cum înainta lucrul. Koroku moțăia pe apucate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
sat. După ce dădu aceste ordine, Koroku se repezi și el în direcția porții din față, cu o energie înfricoșătoare. Kuniyoshi, leoarcă de nădușeală, nu știa ce se întâmplase și nu băgase de seamă trecea timpului. Pentru el nu exista decât pușca și nimic altceva. În jurul său săreau scântei din forjă. Într-un târziu, reuși să făurească piesa de care avea nevoie, din pilitură de fier. Ușurat că-și terminase treaba, luă muscheta în brațe. Totuși, încă nu avea deplină încredere că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Într-un târziu, reuși să făurească piesa de care avea nevoie, din pilitură de fier. Ușurat că-și terminase treaba, luă muscheta în brațe. Totuși, încă nu avea deplină încredere că plumbul avea să iasă în zbor de pe țeavă. Îndreptă pușca descărcată spre perete și o probă. Când apăsă pe trăgaci, cocoșul țăcăni mulțumuitor. „Ah, pare să meargă bine,”, își spuse el. Dar ar fi fost mai mare rușinea să i-o predea lui Koroku, iar acesta să găsească încă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
zdravănă. — Așa? — Ascultă, chiar adineaori, la iazul Shirahata din sat, fermerii s-au încăierat cu niște samurai din vecinătate. Unchiul meu, Oinosuke, Shinshichi și oamenii lor s-au dus într-acolo. Trebuie să-i urmez neîntârziat. Ai reușit să termini pușca? Da. — Dă-o încoace. — E porunca Seniorului Koroku? Da. Dă-mi-o. Dacă dușmanul scapă, n-o s-o mai putem încerca. Tenzo smulse pușca din mâna lui Kuniyoshi și dispăru în pădure. „Ce ciudat,” cugetă fierarul. Porni după Tenzo, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
oamenii lor s-au dus într-acolo. Trebuie să-i urmez neîntârziat. Ai reușit să termini pușca? Da. — Dă-o încoace. — E porunca Seniorului Koroku? Da. Dă-mi-o. Dacă dușmanul scapă, n-o s-o mai putem încerca. Tenzo smulse pușca din mâna lui Kuniyoshi și dispăru în pădure. „Ce ciudat,” cugetă fierarul. Porni după Tenzo, care-și croia drum printre copacii de lângă zidul împrejmuitor. Îl văzu escaladându-l și sărind, pentru a ajunge aproape de celălalt mal al șanțului. Cufundat până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pierdu vremea și plescăi până afară ca o sălbăticiune. — Aha! Scapă! Ajutor! Veniți aici! răcni Kuniyoshi cât putea de tare, de pe culmea zidului. Tenzo se târî pe mal ca un șobolan ud, apoi se întoarse spre Kuniyoshi. Ochi și trase. Pușca scoase un bubuit groaznic. Trupul lui Kuniyoshi se răsturnă de pe zidul de pământ. Tenzo o luă la goană peste câmpie, cu salturi ca de leopard. * * * — Adunarea! Porunca era dată sub iscălitura șefului de clan, Hachisuka Koroku. Până seara, casa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
vinde decât pe bani peșin. Un număr considerabil de arme din arsenal erau acolo aproape de la întemeierea clanului, iar rezerva crescuse cu repeziciune în vremea lui Koroku, dar arme de foc nu existau. Faptul că Tenzo fugise cu singura lor pușcă îl înfuriase atât de tare pe Koroku, încât numai acțiunea îi putea astâmpăra mânia. Îl considera pe nepotul lui un animal - ar fi fost o soartă prea blândă să-l sfârtece în bucăți. Jura că n-avea să dezbrace armura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
cărări de munte, reușise să scape. „Porcul!” spuse în sinea sa Koroku, scrâșnind din dinți. „Se îndreaptă spre Kai.” Koroku însuși stătea pe unul dintre vârfuri, când ca de niciunde se auzi o detunătură, răspândindu-și ecoul printre munți. Zgomotul puștii părea să-l batjocorească. Pe obraji începură să i se prelingă lacrimi. În acel moment, reflectă că el și nepotul său - care nu era altceva decât întruchiparea răului - erau, la urma urmei, din același sânge. Vărsa lacrimi de regret pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Sosi toamna, iar eforturile lui încă nu ajunseseră la nici un rezultat. Trimisese asasini după el și le scrisese clanurilor din provinciile îndepărtate, întrebând unde se afla. Se zvonea că Tenzo își găsise refugiul la clanul Takeda din Kai. Le dăruise pușca furată și intrase în slujba lor, ca unul din numeroasa armată de spioni și agitatori care lucrau pentru acea provincie. — Dacă a ajuns în Kai... murmură înverșunat Koroku, care deocamdată nu avea ce face decât să se resemneze la a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
foc castelului și pieriră luptând cu disperare în mijlocul flăcărilor. Armata din Narumi, care năvălise în castelul incendiat, fusese redusă la mai puțin de jumătate, din cauza pierderilor grele. Dar, purtați de inerție, războinicii cotropiră ruinele fumegânde, agitându-și spadele, lăncile și puștile. Cu toții se alăturară strigătelor sonore de victorie. În acel moment, din Narumi sosiră călăreți și pedeștri, care abia scăpaseră, în dezordine. — Ce s-a întâmplat? întrebă Yamabuchi Samanosuke, surprins. — Armata lui Nobunaga a fost incredibil de iute. Cumva, aflase ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
încontinuu frumoasă și caldă. Brazdele ogoarelor de orz și pământul acoperit cu flori erau albite de uscăciune. Pe cerul albastru se înălța, ici și colo, fumul negru al satelor arse. Însă din provincia Oda nu se auzea nici o detunătură de pușcă. Fermierilor li se poruncise dinainte să evacueze zona, fără a lăsa nimic pentru clanul Imagawa care înainta. Dacă o țin tot așa, și castelul din Kiyosu va fi pustiu! Ofițerii și soldații clanului Imagawa erau apăsați de armurile grele, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
provinciile din vestul Japoniei. Avea motive serioase în acest sens. Apusul era întotdeauna locul unde soseau mai întâi inovațiile din străinătate și acolo avea cele mai mari șanse de a dobândi noi cunoștințe despre subiectul care devenise noua lui specialitate - puștile. Priceperea lui de armurier dăduse naștere mai multor episoade în provinciile de vest. Un servitor al clanului Mori, pe nume Katsura, l-a arestat pe Mitsuhide în orașul Yamaguchi, sub suspiciunea de spionaj. Cu acel prilej, a vorbit deschis despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să nutrească unele îndoieli, însărcină în secret un om să-l supravegheze pe Mitsuhide. Treceau printr-o epocă în care, chiar și pentru bogatul clan Asakura, o singură armă de foc era foarte prețioasă. Mulțumindu-i pentru favoare, Mitsuhide luă pușca, se amestecă în mijlocul trupelor și porni spre linia întâi. Când începură luptele, dispăru dincolo de liniile inamice. Auzind despre dispariția lui, Kageyuki întrebă furios de ce omul care-l urmărea pe Mitsuhide nu-l împușcase în spate. — Poate că, la urma urmei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
repeziciunea unei furtuni neașteptate. Însă chiar și cu o asemenea viteză, plecarea lor nu putu fi ținută secretă. Scurta noapte încă nu se încheiase, când grupul ajunse la Otsu. Sfâșiind întunecimea dinaintea zorilor, în munți răsună ecoul unei detunături de pușcă. Caii se cabrară, înnebuniți. Servitorii o luară la galop înainte, neliniștiți pentru Nobunaga, în timp ce priveau în jur după trăgător. Nobunaga nu părea să fi remarcat împușcătura; de fapt, galopase deja cu peste cincizeci de metri în față. De la acea distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
exclamând toți odată: — Isono Tamba! — Regimentul lui Tamba! Celebrul Isono Tamba, mândria clanului Asai, era un oponent demn derespect. Drapelele sale cu blazon se vedeau fluturând printre stropi și spumă. Focuri de arme! Era focul de acoperire al inamicului, sau puștile propriilor lor trupe? Nu, detunăturile izbucniseră de pe ambele maluri, în același moment. Răspândindu-și ecourile pedeasupra apei, zgomotul era aproape asurzitor. Norii începeau să se împrăștie, cerul fără nori al verii începând să-și arate culoarea. Chiar în acel moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pământurile lor, Nobunaga mersese prea departe. Mândria fortăreței buddhiste era puternică, iar privilegiile de care se bucura, foarte vechi. Începeau să sosească rapoarte de la apus și din alte regiuni, spunând că războinicii-călugări din Honganji se înarmau. Templul cumpărase două mii de puști, numărul călugărilor-războinici crescuse de mai multe ori, iar acum în jurul fortăreței se săpau noi șanțuri de apărare. Nobunaga prevăzuse că aveau să se alieze cu clanul Miyoshi, pentru ca apoi să-l atragă de partea lor și pe slabul shogun. se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
acest mod se puteau alia cu seniorii războiului, puteau să conspire cu mirenii și să arunce țara în haos? Lampa ardea cumva astfel ca legea lui Buddha să poată fi echipată cu armuri și coifuri, aliniind pe tot muntele lăncile, puștile și drapelele de război ale luptătorilor? Din ochii lui Nobunaga curgeau lacrimi de furie. Înțelegea clar că totul era o blasfemie. Muntele Hiei fusese consacrat pentru a apăra națiunea, așa că i se acordaseră privilegii speciale. Dar unde se găsea acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
misiune îi încredința. Acum câțiva ani, ai avut sub comanda ta un om numit Watanabe Tenzo, cred. Sanpei se gândi un moment, apoi răspunse: — Îmi amintesc. Era născut la Hachisuka, în Owari. Unchiul său, Koroku, pusese să se fabrice o pușcă, dar Tenzo a furat-o și a fugit aici. V-a dăruit pușca și a primit o soldă, pentru mai mulți ani. Îmi amintesc afacerea cu pușca, dar se pare că un om din Owari nu va fi niciodată mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
numit Watanabe Tenzo, cred. Sanpei se gândi un moment, apoi răspunse: — Îmi amintesc. Era născut la Hachisuka, în Owari. Unchiul său, Koroku, pusese să se fabrice o pușcă, dar Tenzo a furat-o și a fugit aici. V-a dăruit pușca și a primit o soldă, pentru mai mulți ani. Îmi amintesc afacerea cu pușca, dar se pare că un om din Owari nu va fi niciodată mai mult de-atât - un om din Owari - iar acum lucrează pentru clanul Oda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
născut la Hachisuka, în Owari. Unchiul său, Koroku, pusese să se fabrice o pușcă, dar Tenzo a furat-o și a fugit aici. V-a dăruit pușca și a primit o soldă, pentru mai mulți ani. Îmi amintesc afacerea cu pușca, dar se pare că un om din Owari nu va fi niciodată mai mult de-atât - un om din Owari - iar acum lucrează pentru clanul Oda. Puneți mâna pe el și tăiați-i capul. — Să-l prindem? — Folosiți detaliile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fi pentru ultima oară. Și, cu aceste cuvinte de despărțire, Watanabe Tenzo se îndepărtă grăbit, ca și cum s-ar fi speriat dintr-o dată de oponentul său, fiind bucuros să-și salveze pielea. În timp ce Tenzo începea să coboare panta trecătorii, Sanpei luă pușca și fitilul pe care le ascunsese înainte într-un mănunchi de iarbă și îl urmă. Ecoul detunăturii de pușcă se auzi răsunând prin munți. Imediat, Sanpei aruncă arma în lături și porni sărind în josul pantei ca un cerb, hotărât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
speriat dintr-o dată de oponentul său, fiind bucuros să-și salveze pielea. În timp ce Tenzo începea să coboare panta trecătorii, Sanpei luă pușca și fitilul pe care le ascunsese înainte într-un mănunchi de iarbă și îl urmă. Ecoul detunăturii de pușcă se auzi răsunând prin munți. Imediat, Sanpei aruncă arma în lături și porni sărind în josul pantei ca un cerb, hotărât să-i aplice inamicului doborât lovitura de grație. Watanabe Tenzo căzuse pe spate, într-un desiș de buruieni de la marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
când au avut loc dezastre, călugării n-au făcut nimic mai mult decât să-și protejeze propriile lor privilegii. Cu banii donați de masele credule, au clădit ziduri de piatră și porți potrivite pentru o fortăreață, iar înăuntru au adunat puști și lănci. Mai rău, călugării își batjocoresc propriile jurăminte în văzul tuturor, mâncând carne și complăcându-se în relații sexuale. Ca să nu mai vorbim despre decadența învățăturii buddhiste. Ce păcat este în a arde așa ceva până-n temelii? Nobumori replică: — Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
oamenilor. Cetățenii se revărsau pe marginea drumurilor și se prosternau la trecerea lui Nobunaga. Nu avea să se întâmple nimic. Începură să ovaționeze, în timp ce ușurarea se întindea peste oraș ca un val. Deodată, din mulțimile gălăgioase răsună un foc de pușcă. Glonțul îl zgârie pe Nobunaga, dar acesta se comportă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, nefăcând decât să întoarcă privirea în direcția detunăturii. Generalii din jurul lui săriră de pe cai, bineînțeles, și se repeziră să-l captureze pe atentator, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ordinul lui Oda Nobunaga, Magistrat Șef După ce aceste trei edicte fură afișate prin tot orașul, Nobunaga se întoarse în Gifu. Plecă fără a se fi întâlnit cu shogunul, care de câtva timp era ocupat să-și adâncească șanțurile, să cumpere puști și să se oțelească pentru un atac cu foc. Scoțând un oftat de ușurare, locatarii Palatului Imperial erau totuși pătrunși de neliniște, în timp ce-l priveau pe Nobunaga plecând. POARTA FĂRĂ PORȚI Fumul de la focurile războiului se înălța gros nu numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]