KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...220 >

5,478 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

un culoar care se Întinde de-a curmezișul cheiului, până În port. Tricolorul coboară. Pe ușa consulatului Încep să iasă oameni: bărbați În costume albe și femei cu pălării de paie. Pășesc braț la braț spre o șalupă care așteaptă. Printre puștile Încrucișate ale infanteriștilor, Lefty vede pudra proaspătă de pe obrajii femeilor, trabucurile aprinse În gurile bărbaților. Una dintre femei ține sub braț un pudel mic. O alta se Împiedică și Își rupe tocul, fiind consolată de soțul ei. După plecarea șalupei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
atât. Și nu fusese chiar o surpriză. Pe măsură ce se apropia momentul invaziei, apăruse un iureș brusc de accidentări În rândul telegrafiștilor. Telegrafiștii Își retezaseră degetele făcând de serviciu la bucătărie. Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist. Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul Stephanides avea să stea În partea din față a vasului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Milton o situație potențial periculoasă, având În vedere ce fel de obiect este. Sub perna tatălui meu este pistolul calibrul 45 pe care l-a adus din război. Prima regulă a lui Cehov pentru dramaturgi sună așa: „Dacă ai o pușcă pe perete În actul Întâi, scena Întâi, acea armă trebuie să tragă până În actul trei, scena a doua“. Nu mă pot abține să mă gândesc la acest precept al povestitului când meditez la pistolul de sub perna tatălui meu. Iată-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
moțăiau În pat. Tessie și Capitolul Unsprezece stăteau ghemuiți jos, pe saltele gonflabile. Până și papagalii erau tăcuți. Îmi amintesc că mă uitasem la chipul fratelui, meu care ieșea din sacul de dormit. Pe Învelișul de flanelă vânătorii trăgeau cu pușca În rațe. Acest fundal masculin nu făcea decât să scoată În evidență lipsa de calități eroice a Capitolului Unsprezece. Cine avea să-i vină În ajutor tatălui meu? Pe cine se putea baza tata? Pe Capitolul Unsprezece, cu ochelarii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
lor diverse. Dacă te uitai de aproape, dacă erai suficient de curajos sau de inconștient ca să-ți scoți capul pe geam la ora asta din noapte, vedeai la lumina lunii - celălalt inel al jaluzelei, care mergea În sus - sute de puști lucind În noapte, Îndreptate spre străzile de jos, pe care Înaintau acum soldații. Singura lumină din interiorul bufetului venea de la strălucirea roșiatică a tonomatului. Stătea Într-o parte a ușii de la intrare un Disco-Matic din crom, plastic și sticlă colorată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ca o Godzilla care scârțâie Într-un film japonez, se arătă Înaintând greoi, primul tanc militar. Soldații stăteau de ambele părți nu polițiști, ci membri ai Gărzii Naționale, În costume de camuflaj, cu căști pe cap, ținând tensionați În mâini puști cu baionete Îndreptate În sus, spre toate celelalte puști Îndreptate În jos. Urmă un moment de tăcere relativă, destul ca Milton să audă cum se trântește ușa lui Morrison de la intrare, de vizavi. Apoi se auzi un pocnet, un zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se arătă Înaintând greoi, primul tanc militar. Soldații stăteau de ambele părți nu polițiști, ci membri ai Gărzii Naționale, În costume de camuflaj, cu căști pe cap, ținând tensionați În mâini puști cu baionete Îndreptate În sus, spre toate celelalte puști Îndreptate În jos. Urmă un moment de tăcere relativă, destul ca Milton să audă cum se trântește ușa lui Morrison de la intrare, de vizavi. Apoi se auzi un pocnet, un zgomot ca de pistol de jucărie, și, dintr-o dată, strada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
satisfăcut. Pe buzele lui Jerome era zâmbetul unui băiat care Într-o noapte de vară mersese până la capăt. Era zâmbetul unui tip care de-abia aștepta să le spună prietenilor. Cititorule, crede-mă dacă-ți dă mâna: nu observase nimic. PUȘCA DE PE PERETE Când m-am trezit, eram Înapoi În casă. Aveam niște amintiri vagi despre cum ajunsesem acolo, cum mă târâsem Înapoi prin mocirlă. Salopeta era Încă pe mine. Între picioare aveam o senzație fierbinte și spongioasă. Obiectul se dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Prosoapele se umeziseră. Am folosit toate felurile de săpun pe care le aveam la Îndemână: Lifebuoy, Ivory, plus o marcă rustică, locală, care era ca șmirghelul. M-am Îmbrăcat și am coborât scările În liniște. Traversând sufrageria, am observat o pușcă veche de vânătoare deasupra șemineului. Încă o pușcă pe perete. Am trecut tiptil pe lângă ea. În bucătărie, Obiectul mânca fulgi de porumb și citea o revistă. N-a ridicat privirea când am intrat. Mi-am luat și eu un bol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
săpun pe care le aveam la Îndemână: Lifebuoy, Ivory, plus o marcă rustică, locală, care era ca șmirghelul. M-am Îmbrăcat și am coborât scările În liniște. Traversând sufrageria, am observat o pușcă veche de vânătoare deasupra șemineului. Încă o pușcă pe perete. Am trecut tiptil pe lângă ea. În bucătărie, Obiectul mânca fulgi de porumb și citea o revistă. N-a ridicat privirea când am intrat. Mi-am luat și eu un bol și m-am așezat de cealaltă parte a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Elasticul se prinse În pielea mea, apoi cedă. Doctorul se aplecă mai aproape, mormăind În barbă. Asistenta făcu ceva destul de neprofesional: Își duse o mână la gât și, chipurile, Își potrivi gulerul. Cehov avea dreptate. Dacă pe perete există o pușcă, ea trebuie neapărat să tragă. În viață Însă nu știi niciodată unde stă pușca. Pistolul pe care Îl ținea tatăl meu sub pernă n-a tras nici un foc. Și nici pușca atârnată deasupra șemineului din casa Obiectului. Dar În camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În barbă. Asistenta făcu ceva destul de neprofesional: Își duse o mână la gât și, chipurile, Își potrivi gulerul. Cehov avea dreptate. Dacă pe perete există o pușcă, ea trebuie neapărat să tragă. În viață Însă nu știi niciodată unde stă pușca. Pistolul pe care Îl ținea tatăl meu sub pernă n-a tras nici un foc. Și nici pușca atârnată deasupra șemineului din casa Obiectului. Dar În camera de gardă de la urgențe, lucrurile stăteau altfel. Nu era nici un fel de fum, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
gulerul. Cehov avea dreptate. Dacă pe perete există o pușcă, ea trebuie neapărat să tragă. În viață Însă nu știi niciodată unde stă pușca. Pistolul pe care Îl ținea tatăl meu sub pernă n-a tras nici un foc. Și nici pușca atârnată deasupra șemineului din casa Obiectului. Dar În camera de gardă de la urgențe, lucrurile stăteau altfel. Nu era nici un fel de fum, nici miros de praf de pușcă și absolut nici un zgomot. Însă modul În care au reacționat doctorul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ținea tatăl meu sub pernă n-a tras nici un foc. Și nici pușca atârnată deasupra șemineului din casa Obiectului. Dar În camera de gardă de la urgențe, lucrurile stăteau altfel. Nu era nici un fel de fum, nici miros de praf de pușcă și absolut nici un zgomot. Însă modul În care au reacționat doctorul și asistenta au subliniat faptul că trupul meu Își ținuse promisiunile narative. Mai rămâne de descris o singură scenă din această parte a vieții mele. A avut loc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
privește În afară. Ed frizerul Își trecu pieptenele prin părul meu lung. Îl ridică de probă, făcând sunete de forfecare prin el. Lamele nu-mi atingeau părul. Forfecările erau doar un soi de frizură mentală, un fel de armare a puștii. Îmi dădură timp să am Îndoieli. Ce făceam? Dacă doctorul Luce avea dreptate? Dacă fata din oglindă chiar eram eu? Cum Îmi imaginam că dezerta așa de ușor, trecând În tabăra cealaltă? Ce știam eu despre băieți, despre bărbați? Nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o aveam. Întotdeauna trebuia să stea cineva de pază. Stăteam pe lângă fanii Dead pentru că mi-era teamă singur. Timpul pe care-l petrecusem pe drumuri mă făcuse să apreciez beneficiile unei haite. Plecasem de acasă din motive diferite. Nu erau puști cu care m-aș fi Împrietenit În condiții normale, dar pentru acea scurtă perioadă m-am mulțumit cu atât, având În vedere că n-aveam unde altundeva să mă duc. Nu mă simțeam niciodată În largul meu cu ei. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
că mă va aduce Înapoi. Într-un fel sau altul. Avea să-i iasă În cale o ocazie și atunci Milton Stephanides n-avea s-o lase să-i scape. Grateful Dead veniră În Berkeley. Matt și toată trupa de puști s-au dus la concert. Mie mi-a revenit sarcina de a păzi tabăra. E miezul nopții În crângul de mimoze. Mă trezesc. Aud zgomote. Prin tufe se mișcă niște lumini. Se aude murmur de voci. Frunzele de deasupra capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și pe alte gunoaie și strângând servieta la piept ca pe o parașută Împachetată. Făcu trei sau patru pași Înapoi, arborându-și zâmbetul acela blând, apoi se Întoarse și o rupse la fugă. Era mic, dar sprinten. Dispăru ca din pușcă pe niște trepte care duceau În cealaltă parte a peronului. În lumina roz, Milton Îl văzu cum traversează liniile de tren până la mașina lui, un AMC Gremlin de culoare verde aprins („verde grecesc“, după cum scria În catalog), care consuma foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

dibăcie din liceu, căci în spatele ferestrelor din aproape fiecare clasă se afla câte un Gardian care ținea cont de fiecare mișcare a noastră. Patrulele de pe hol ne țineau și ele sub supraveghere, și presupun că, dacă ar fi avut vreo pușcă sau un pistol și nu ar fi avut ordine precise, ei ar fi cauzat un masacru în curtea interioară. Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul ar fi fost în scurt timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă. Câțiva s-ar fi adăpostit sub cadavrele colegilor și ar fi stat, încremeniți de groază, până când patrulele i-ar fi găsit și le-ar fi scurtat viața deja condamnată. Probabil țipete și urlete ar fi izbucnit din gurile elevilor ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
cu un scutier din Evul Mediu care-și pregătea stăpânul pentru un turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul încetinise. Apoi am văzut abisul metalic. BANG! Un tunet străbătu sala și izul prafului de pușcă se răspândi imediat în atmosferă, contaminând-o. Veniseră Gardienii! Câțiva înghețară. Paralizară. Teama îi copleșise. Veniseră Gardienii și au pătruns în cantină! Războiul începuse! Unii, tot în această idee, s-au repezit într-o clipită spre cea mai apropiată armă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
sunt cel mai bun lunetist. Am zâmbit. Vom ține legătura prin radio-urile pe care le avem. Te ghidăm de aici. Ieșise în viteză din cameră. Se duse la cantină, în drumul său spre pod, pentru a-și lua o pușcă cu lunetă. "Pe poziție!" se auzi din mica stație radio după câteva minute. Ai ajuns înaintea lui. Fii atent! E la etajul patru... etajul cinci... etajul șase. Schimbă camera! A luat-o pe un coridor. Apartamentul 56. A treia fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
va fi nimeni acolo. Se ducea spre fereastră încrezător. Doar o altă zi la lucru... Mă gândeam la Sergiu. Ce gândea? Ce făcea? Eram calm, dar puțin încordat. Aveam o singură șansă. Degetul îmi tremura ușor pe trăgaciul încordat, dar pușca era fixă în mâinile mele de fier. M-am așezat într-un genunchi pentru stabilitate. L-am văzut intrând în cameră ca și cum ar fi fost la paradă. "Amărâtule! Habar n-ai ce te paște!" Mi-am apropiat ochiul drept de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
am văzut intrând în cameră ca și cum ar fi fost la paradă. "Amărâtule! Habar n-ai ce te paște!" Mi-am apropiat ochiul drept de lunetă. I-am luat capul în vizor. Își fixase poziția și se pregătea să își armeze pușca. Am coborât spre inimă. Habar nu avea ce-l va lovi! Își duse ochiul spre lunetă. Nenorocitul! Degetul mi s-a încordat ușor, apoi încremenire... timpul se oprise ca și cum ar fi devenit un spectator și nu mai curgea în lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
s-a încordat ușor, apoi încremenire... timpul se oprise ca și cum ar fi devenit un spectator și nu mai curgea în lume. "În numele Tatălui!". Un clic, un altul... apoi un poc sec și un scurt recul. Aerul mirosea a praf de pușcă. Eram tăiat ușor la ochi. Oare de ce am uitat să nu-mi lipesc ochiul de lunetă? La naiba! De fiecare dată uit! O tresărire a celor de lângă mine mă aduse înapoi. Pe monitor, lunetistul părea să fi încremenit. Parcă nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]