2,436 matches
-
comporte cu vecinii, că trebuie să respecte oamenii. Mi-a plăcut foarte mult asta și aș vrea să o filmăm. Apoi îi spun cum aș vrea să filmăm, iar el înțelege motivul pentru care refacem scena respectivă. Vorbesc și cu puștiul: Tatăl tău ți-a spus ieri că trebuie să respecți pe toată lumea și am văzut că tu ai înțeles asta. Aș vrea să filmăm scena, ca ieri, când tatăl tău a vorbit cu tine despre asta. Reușesc aceste persoane să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
stradă”, precum: „...o bucată pânză, una bucată cit, 5 lingurițe, un ghem de ață, o pereche de mănuși de bumbac, una fustă de lână, un zurgălău, 4 furculițe, un cuțit de buzunar, 4 bobine ață și o lacată fără cheie”. Puștiul de 11 ani, Constantin V. Câmpanu, tot din Gârceni, a participat ca mulți alți gură-cască la devastarea Pungeștilor, dar nu s-ar fi întâmplat nimic dacă ar fi rămas doar cu uitatul, însă, în urma percheziției făcute de către jandarmi în casa
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Bergman, ci îți place, pe moment, să vezi Spielberg ori F. Ford Coppola, tot așa vei vedea oamenii altfel în Las Vegas decât pe Montmartre ori pe Tamisa. Liviu Antonesei: Eu înțeleg ce spui tu! Doar că eu, când eram puști, eram mare jucător! Între altele, am pierdut, la ștrand, banii cu care ar fi trebuit să plătesc factura la electricitate. Ca să mă vindece, tata mi-a organizat niște partide de pocker acasă, cu doi veri de-ai mei, partide care
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Manta Roșie, din cartierul Socola. Pe lângă casă trecea un pârâu cu apă limpede. Era acolo și un pod de lemn. Scoteam nămol de sub pod și făceam „pocnitori”. Tocmai ridicasem mâna cu o pocnitoare, s-o izbesc de pământ când un puști răsărise lângă mine și mă întrebă direct: - Ai pus „lipitura”? - Unde? - Pe fundul pocnitorii, ca atunci când o izbești de pământ să pocnească mai tare și să sară țandăra în sus. - Nu. - Uite așa. Îmi luă din mână „pocnitoarea” și scuipând
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rahatul, covrigii calzi, cu mac, stafidele, merele, perele, smochinele și migdalele, dar acestea costau un leu și preferam să dau douăzeci și cinci de bani pe două bucățele de rahat sau pe un măr murat, iar cei mari, și ne uitam noi, puștii, cu admirație la ei, cumpărau de la Ursu scrumbii de Dunăre ambalate în staniol albastru, cu nuanțe portocalii, icre negre, cine avea bani mulți - prin cartierul Socola erau rari asemenea cumpărători - cornete cu înghețată și pânițe albe și calde, le simțeam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
1940. N-aș fi crezut că au trecut cincizeci de ani. -Timpul trece-îmi răspunse cei doi tineri, noi stăpâni ai conacului. Deci aveam șaizeci și șase de ani. Când m-am avântat pe tărâmul nemuririi și al netimpului eram un puști. Am luat autobuzul, ajungând în grabă în orașul X. Părinții mei erau bătrâni. Nu m-au recunoscut. Când le-am spus cine sunt, au început să plângă. m-au considerat mort. Toți au crezut că m-am înecat în râu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întrebam, da din umeri unii nici măcar nu-mi răspundeau, ca și când ar fi fost surzi. Dobrinescu îmi spusese numai stația de coborâre, dar a câta la dreapta sau la stânga, uitase să-mi precizeze. Era să renunț, când am dat peste un puști, un vagabond cu genunchii goi pe vremea aceea rece; m-a dus foarte sigur pe strada pe care o căutam. Era departe de stație și în afara bulevardului principal, spre câmpie, doar cu câteva case, plină de gropi, hârtoape... - Na, mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
voie tatei să mă plimbe cu tractorul. Numai el știe cum a scos-o la capăt și ce i-a îndrugat tatei. Nu am scos niciun cuvânt. Uriașul de fier cu motor ne aștepta la marginea tarlalei. - Hai, hopa sus, puștiule, să te văd dacă mai ești așa de bun de gură. Am zâmbit odată cu el și am reușit, cu greu, să urc singur în cabină. Brazdă după brazdă pământul rămânea negru, ca fundul ceaunului, în urma tractorului, iar apoi era așezat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
singur rănile. Era pocăit și pentru el asta era rana care îl durea, de asta copii nu se jucau cu el, de asta îl băteau, de asta nu putea merge la bunici liniștit atunci când dorea. Nu se juca cu restul puștilor de vârsta lui. Avea să stea acasă când va crește mare, la fel ca frații lui, și o să învețe cu mama toate tainele pe care ceilalți copii le descoperă jucându-se în clădirea aceea numită școală. El nu va merge
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
operează de varice, ăsta nou, blondul, și-a părăsit amantele, nu-l mai sună nici una, Șefu’ e mofluz, și-a pocnit mașina, au venit lămâi la Alimentara, mai ajut-o pe Luminița că nu prididește, sâmbătă mergem la lac cu puștiul. Mai mult de jumătate din viața fiecărei zile amestecată aici, silă și înrudire acceptate. Să nu uite de Storck, i-a promis să-i aranjeze bonuri de benzină. Să vorbească și cu doctorul : coana mare se plânge de amețeli, i-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mine însumi. Generoși nu au decât să fie alții. Coborârea sunetelor în litere înseamnă cucerirea primei mari abstracțiuni. În orice gest poate fi implantat un sens. Introvertiții își burdușesc golurile sufletești cu zbucium. Dogmele îmbălsămează gândirea. Se reped spre computere, puștii care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e unicelulară. Precum amoeba. Nu mai putem coborî în noi înșine decât cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istorie. Revoluțiile pot împinge societatea de la ordinea opresivă spre haos. Forța unei națiuni constă în capacitatea de absorbție a marilor tragedii. Mulțimea suferă din greu. Iar cei de la butoanele istoriei se prăpădesc de râs. Marile puteri ne supraveghează ca pe puști. Să nu facem vreo șotie când ei se uită pe fereastră, ori când ațipesc puțin după masa de prânz. Istoria este ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gară, nu la aeroport, unde de fapt ar fi trebuit să fiu deja la acea oră. O să mă întrebi de ce nu iau o mașină, că, orice ar fi, poți face 200 de kilometri în patru ore. Se vede că ești puști. Nu ai apucat iernile, în care, dacă se circula, ascultă perversitate aici, se circula o zi cu soț, o zi fără soț, mă refer la numărul mașinii. Sper că nu v-ați gândit nici unul că nu aveai voie să ieși
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe toți, pe mine încă din prima noapte din Poiană, când bombeul lui nu m-a mai lăsat să plec să-mi văd familia. A... să nu credeți că s-a potolit, l-a lăsat și pe arhitect, pentru un puști care lucra pe la Canal+, cu vreo zece ani mai mic ca ea, numai că de data asta a plecat la dentist și nu s-a mai întors, lăsîndu-l pe săracul arhitect și cu copilul prietenului meu, pentru că de la el pecase
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dat seama că nu pot să mă duc în pantaloni scurți la întîlnirea de mâine. Băteam ca nebunul în ușa lui Patrik, deși era ora 2 noaptea. Când mi-a deschis ușa, pe lângă picioarele lui de cocostârc a țâșnit un puști colorat. Nu avea nici 12 ani. Apucasem să-i spun că nu am costum sau măcar pantaloni lungi când mi-a căzut cerul în cap. A început să-mi tremure bărbia. Omul care ne ajuta era pedofil. Nu se potrivea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu-i nevoie să merg la ambasadă dacă nu vreau și că o să ne descurcăm noi cumva, i-am povestit ce am văzut. A rămas mută și ea. E opțiunea lui la urma-urmei. Nu-mi ieșea din cap faptul că puștiul a tulit-o când mi-a deschis mie ușa. îl ținea cu forța acolo? Imposibil. Am hotărât să plecăm oricum din hotelul ăla în care totul era plătit de el. Bagajul era făcut, așa că am adormit îmbrățișați până la ziuă. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Patrik din Franța." "Domnul Patrik nu locuiește în Franța. E rezident în Republica Centrafricana. Locuitsște aici de aproape zece ani." Mut din nou. Mut de data asta de uimire. Și în două secunde o să mai fiu o dată mut. Prin fața mea trece puștiul de aseară. L-am recunoscut după șortul cu elefanți și freza inconfundabilă. Nu mai înțelegeam nimic. Dacă l-a sechestrat în cameră și l-am eliberat eu, ce mai căuta aici, în hotel? M-am prins, lucrează aici. Dar dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
altceva decât eu însumi / 213 • Un român la Bruxelles (sau Haga?) / 216 • Medicul și vrăjitorul / 222 • Ghetou / 240 • "Vin americanii!" / 247 • / 251 • Computer games forever / 255 • Boborul în carnaval / 257 • Muntele sacru / 263 • Un duș non-laodiceean / 269 • Forever young... / 273 • Puștii nu mai citesc. Dar noi mai citim? / 277 • Nuova Guardia / 281 • Erotism și obscenitate / 285 • Pomul se cunoaște după roade / 290 • Cea mai importantă problemă în România de azi / 294 • Tristețea ca valoare absolută / 298 • Too much monkey bussiness / 302
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uitat acolo și a trebuit să vin acasă pe jos, mergând câte trei ore, pe înserate, printre lanuri de grâu și floarea-soarelui. Serile, ajuns acasă, n-aveam absolut nimic de făcut, mă plictiseam îngrozitor, umblam năuc prin satul mort, un puști de 16 ani pe care nu-l băga nimeni în seamă. Fetele de vârsta mea din sat se uitau prin mine de parcă nici n-aș fi fost. Acasă - nici radio, nici televizor, absolut nimic. Ajunsesem să-mi doresc să mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că, de vreme ce Dostoievski n-a fost înger, ci om ca și mine, voi putea scrie și eu ceva, poate, mai minunat ca "Netocika Nezvanova" (nu știam pe atunci că nu poate exista ceva mai minunat), fiind deci pe atunci un puști înnebunit de Cartea pe care avea s-o scrie (după care, firește, avea să se sinucidă, înainte de groaznica vârstă a decreptitudinii, adică * Publicat inițial în "Lettre internaționale" românească, a fost preluat ulterior în "Lettre internaționale" varianta germană. Este unul dintre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Apoi un televizor alb-negru românesc, apoi unul color, în camera surorii mele era cel mai bine. Erau zugrăviți acolo, tot cu rolul, palmieri roșcați. Ne jucam ore-n șir. Ascultam la radio melodia "Nu mai fi rea, Sanda", despre un puști ce visează să devină arhitect, și construiam și noi castele și cetăți din jocul "Arco". Era o cutie de placaj în care, când glisai capacul, găseai, frumos așezate, bucățele de lemn colorat: trei conuri albastre, un con roșu, două punți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o să-i învățăm noi ce este poezia!", ne zâmbeam superiori unul altuia, acum vreo douăzeci (sau două sute?) de ani, noi, optzeciștii, când întîmpinam rezistența încăpățînată a celor din provincie. Dar astăzi ne învață pe noi, alții, ce este poezia: niște puști care își caută temeiul, în sens heideggerian, mai ales într-un cuvânt foarte scurt - ce apare de vreo șase sute de ori în "Pulp Fiction", în varianta lui engleză ceva mai lungă. Ei cred azi în Ginsberg și în Bukowski, spre deosebire de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rimelor. 152 Ca în Rimbaud, eu e un altul: "nu eu, alți copii / au scris pe perete prostii / au scris aici aceste porcării / cu creta verde, pixul gri". Vitalitatea acestui mecanism generativ este teribilă. Percutante ca focul automat al unei puști mitralieră, poemele scuipă, pe de-o parte, asociații textuale hilariante prin contrazicerea oricărui orizont de așteptare, și pe de alta imagini crude, sadice, de o dubioasă frumusețe: "doresc să scriu poemul în care la sfârșit / să vină cineva cu un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
agresivitatea tinerilor poeți. Sânt dârdorile artei, prin care am trecut cu toții. Grav este să rămâi așa până la capăt, crezând că-ți rămâi astfel fidel ție însuți, în realitate, fiecare vârstă are lumea ei, decența ei, poate chiar și arta ei. Puștii nu mai citesc. Dar noi mai citim? Am auzit de-atîtea ori în ultima vreme că tineretul nu mai citește, că o generație de mici sălbatici - noii barbari ai televiziunii prin cablu, ai jocurilor pe computer și-ai Internetului - e pe cale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în locul dumneavoastră, m-aș ruga de ministra învățămîntului să-și termine mai repede restaurația începută, să vă dea afară pe toți din cărțile de școală, ba chiar să vă interzică de tot! Să vedeți atunci ce v-ar mai citi puștii pe sub bănci!" Dar mă tem că nici atunci puștii nu ne-ar citi. E adevărat, de fapt, că ei nu mai citesc. Dar în același timp plângerile noastre mi se par ipocrite, pentru că adevărul adevărat este că nici noi nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]