3,998 matches
-
, publicație apărută la București, săptămânal, între 11 noiembrie 1896 și 6 ianuarie 1898. Gazetă a unei grupări antiliberale, S. a fost redactată de G. Urzică, redactor responsabil și proprietar, publicist cu oarecare experiență. El și-a asigurat, pentru paginile de literatură, colaborarea scriitorilor I. Alexandrescu-Dafin, Gheorghe din Moldova, A. Steuerman- Rodion, Radu D. Rosetti, Al. Radeș, T. Duțescu-Duțu. Sporadic au publicat Al. Antemireanu, Virgiliu N. Cișman, J. B. Hétrat, N.
SOARELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289741_a_291070]
-
ȘOIMESCU, Ioan N. (1826 - 15.II.1890, București), autor dramatic și publicist. Era fiul lui Nicolae Șoimescu și fratele scriitorului Sava N. Șoimescu. După studii făcute la București și la Paris, unde își ia licența în drept în 1857, Ș. va fi avocat, procuror general, apoi senator. Cu preocupări de cercetare a
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
ȘONȚU, Alexandru I. (23.IV.1862, Focșani - 23.XI.1941, București), poet și publicist. Probabil din aceeași familie de militari care l-a dat pe maiorul George Șonțu, unul din eroii de la Plevna, Ș. a absolvit Liceul „Matei Basarab” și a obținut licența în litere, drept și filosofie la Universitatea din București. A fost
SONŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
anilor (1936). Revista „Viața Basarabiei” din 1934-1939, la care a fost redactor, îl găzduiește ca autor de proze scurte, net superioare romanelor (Fără cuvinte, Doamna și cățelul ei, La mare, O tragedie din senin, Perpetuum mobile, Fericirea ș.a.), și ca publicist. Ultima lui carte scrisă în Basarabia, culegerea de schițe Fără cuvinte, apare în 1940. Experiența de inginer constructor a lui S. a stat la baza romanului Dar anii trec..., de esență autobiografică fiind și conținutul celorlalte cărți de proză, care
SPATARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289811_a_291140]
-
a Universității bucureștene. Între 1962 și 1964 este secretar literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București, apoi intră în presă: secretar general de redacție la revista „Amfiteatru” (1964-1972) și la ziarul „România liberă” (1972-1975), redactor-șef adjunct la „Magazin” (1975-1986), publicist comentator la „România liberă” (1986-1990). Debutează în 1951, cu poemul în proză Diminețile albastre, la suplimentul literar al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Va mai colabora la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tomis” ș.a. În 1965 are loc premiera piesei Iubesc
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
, I.[on] U. (16.VI.1882, Săcele, j. Brașov - 11.I.1957, București), poet și publicist. Este fiul lui Urs Soricu, mic proprietar. Urmează la Brașov gimnaziul grec-oriental (1902-1903), este o vreme student al Facultății de Drept din Cluj, iar între 1907 și 1910 frecventează cursurile Facultății de Litere din București, ca bursier al Casei Școalelor
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
, Al.[exandru] T. (9.V.1885, București - 1956, București), poet, prozator, publicist și traducător. Este fiul Mariei Stamatiade și al lui Theodor Pallady, locotenent colonel, un Ghica prin ramura maternă. Poetul era astfel văr cu pictorul Theodor Pallady și cu actrița Lucia Sturdza Bulandra și frate al Alexandrinei Cantacuzino. Urmează la București
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
oprește în mod special asupra lui Dimitrie Cantemir. Trecând la primii scriitori moderni din Principate și la Școala Ardeleană, el se concentrează asupra occidentalizării culturii și literaturii române, direcție ilustrată, mai ales, de Ion Heliade-Rădulescu, „cel mai bun scriitor și publicist al anilor 1840”, urmat de poeți și prozatori ca Dimitrie Bolintineanu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, „incisivul Eminescu”, socotind că ei „pot fi considerați scriitori occidentali în deplinul înțeles al cuvântului”. O contribuție notabilă are S. la punerea în valoare a
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
SĂRMANUL KLOPȘTOCK, (pseudonim al lui Paul Mihăescu; 1879, București - 1954, București), prozator și publicist. Probabil fiu al unui funcționar, și-a petrecut copilăria într-o periferie bucureșteană. Condițiile familiale precare, influența mediului, dar și o anume dezorientare l-au împiedicat să își continue studiile. Ajunge în cele din urmă grefier. Semnând cu numele adevărat
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
SĂULESCU, Gheorghe (4.III.1798, Roșiești, j. Vaslui - 6.IX.1864, Corni-Albești, j. Vaslui), filolog, poet și publicist. Este descendentul unei vechi familii de preoți din ținutul Fălciului. Învață mai întâi în satul natal, urmează la Huși, în 1807, clasa de limbă greacă a dascălului Gheorghe Patruiotul, continuându-și instruirea la Iași, sub protecția mitropolitului Veniamin Costache. Studiază
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
SĂTEANU, C. (pseudonim al lui Carol Schönfeld; 23.I.1878, Iași - 28.II.1949, București), publicist și traducător. A învățat în urbea în care s-a născut, urmând clasele primare la o școală de pe Sărărie. La un pension ieșean își însușește limba germană, pe care ajunge să o stăpânească bine. În rest, despre pregătirea lui se
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
viața jurnalisticii culturale și literare, neinteresându-l probabil alte funcții. Cu simpatie pentru liberali, îndeplinește o vreme funcția de comisar al Guvernului în Consiliul local al orașului. Ultimii săi ani avea să îi trăiască precar, asediat și de suferințe fizice. Publicist de vocație, cu o putere de muncă ieșită din comun, conștiincios până la sacrificiu, S. își manifestă încă din tinerețe destoinicia, scriind neobosit - cum va face toată viața - la sumedenie de ziare și reviste: „Lumea ilustrată” (1894, unde își face probabil
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
sancționat, rigid, ca o „fantezie deșartă”, „în căutarea neînțelesului”, despre „pornografia în artă”, despre dramatizarea romanelor, care ar fi un „atentat împotriva esteticei”). Câteva substanțiale „portrete scandinave” sunt probabil preluate din surse necitate. Cu o bună priză în cronica dramatică, publicistul, împătimit iubitor de teatru, conturează mai multe medalioane de actori ieșeni, care ar merita să fie recuperate. S. e un nostalgic, tânjind după timpurile de până mai ieri. Iubește Iașul vechi, cu aura lui aparte, și de aici îi vine
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
, Viorel (4.IV.1941, Borzești, j. Bacău), dramaturg, poet și publicist. Este fiul Sofiei Savin (n. Bibire) și al lui Emil Savin, învățători. Face cursul primar la Bibirești, apoi învață la Parincea și în comuna Sărata, toate localități din județul Bacău. Urmează liceul la Bacău (1955-1958), absolvit la curs seral în
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
, Paul (21.V.1856, Brăila - 1916), prozator și publicist. Învață la Liceul „Sf. Sava”și are studii de drept făcute la București și la Paris. Publicist de orientare socialistă, a făcut parte din redacția ziarului „Drepturile omului” (1885). Debutase cu versuri în 1875, la „Revista junimei”, fiind prezent și
SCORŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
, Paul (21.V.1856, Brăila - 1916), prozator și publicist. Învață la Liceul „Sf. Sava”și are studii de drept făcute la București și la Paris. Publicist de orientare socialistă, a făcut parte din redacția ziarului „Drepturile omului” (1885). Debutase cu versuri în 1875, la „Revista junimei”, fiind prezent și în „Femeia română”, „Timpul”, „Țara”, „Dunărea română”, publicații la care a fost și redactor. Numele îi apare
SCORŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
SCRIBAN, Romulus (24.VIII.1838, Burdujeni, azi Suceava - 29.X.1912, Iași), publicist și autor de versuri. Nepot de frate al cărturarilor Neofit și Filaret Scriban, S. este tatăl arhimandritului Iuliu Scriban, al profesorului August Scriban și al juristului Traian Scriban. A învățat mai întâi la Iași, frecventând cursurile Seminarului de la Socola și
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
un mesaj încă neajuns la receptori, și în următoarea publicație condusă de Camil Petrescu, doi ani mai târziu, „Cetatea literară”.) La primul număr, o listă promitea drept viitori colaboratori ai revistei o sută doisprezece din cei mai notorii scriitori și publiciști ai vremii, din toate generațiile și direcțiile ideologice, sugerând o cooperare intelectuală ideală și arătând opțiunea valorică a selecționerului; printre cei anunțați, fără a fi și onorat colaborarea: Tudor Arghezi, Constantin Bacalbașa, Al. Cazaban, Nichifor Crainic, N. Davidescu, Scarlat Froda
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
și romane destinate mai ales cititorului tânăr. Membru în conducerea Uniunii Scriitorilor (1955-1971), va fi, din 1959, și redactor (pentru proză) la revista „Neue Literatur”. Emigrează în Germania, stabilindu-se în 1972 la Berlin, unde trăiește ca scriitor liber profesionist, publicist și popularizator al literaturii (în cadrul unor forme de învățământ pentru adulți: universitate populară, cursuri pentru deținuți). Pe lângă transpuneri din versurile lui Tudor Arghezi și din cele ale lui Nichita Stănescu și a unei piese de teatru (Neamurile de Teofil Bușecan
SCHUSTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
, Moses (8.XII.1857, Iași - 11.X.1943, București), folclorist și publicist. Se trage dintr-o familie (tatăl Benjamin, frații Elias și Wilhelm) cu înclinații literare și preocupări istorico-filologice. Cel mai cunoscut va deveni nepotul său, poetul și eseistul B. Fundoianu, pentru care, după propria-i mărturisire, bogata bibliotecă moștenită de la bunic
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
al Spitalului Israelit și al Azilului de Bătrâni. A înființat și o școală pentru adulți, care erau inițiați în limbă română, matematică și istorie. Ca redactor la „Anuar pentru israeliți” și director al ziarului „Egalitatea”, desfășoară o asiduă activitate de publicist, semnând fie cu numele întreg, fie cu inițiale sau cu pseudonimele Ploeșteanu, Un călător, Ben Bril. A colaborat la „Analele Societății Istorice «Iuliu Barasch»”, „Arhiva”, „Buciumul român”, „Calendar pentru israeliți”, „Contemporanul”, „Curierul israelit”, „Fraternitatea”, „Lumea evreie”, „Lumea israelită”, „Revista israelită
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
poeți contemporani, printre care Stefan Aug. Doinaș, Ion Caraion, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Emil Manu, Dorin Popa, Lucian Vasiliu, Valeriu Stancu, George Vulturescu. S. e membru al unor organizații precum Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Germani, Asociația Scriitorilor și Publiciștilor Medici din România, Societatea „Hesperus”, Academia Româno-Americană, PEN-Clubul din Renania și laureat al mai multor premii, între care Premiul Asociației Autorilor Liberi de Limbă Germană (1993), Premiul revistei „Poesis” (1994), Premiul Frontiera Poesis (1998, 2000), Premiul jubiliar „Goethe” (1999), Premiul
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
, Nicolae V. (1844, Valea Lungă, j. Dâmbovița - 31.III.1879, București), publicist, poet și autor dramatic. Fiu de țăran, S. pornește la șaisprezece ani spre București, ca să învețe. Va absolvi în doi ani cele patru clase primare și, în 1862, intră la Colegiul „Sf. Sava”. Încă elev, scrie versuri și participă la
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
, Septimiu Sever (19.XI.1869, Baia de Criș, j. Hunedoara - 24.III.1912, Sibiu), prozator și publicist. Fiu de avocat, S. învață la Arad, Sibiu și Blaj, din 1887 la Institutul Teologic din Arad, înscriindu-se în 1889 la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde își ia licența în 1896, cu lucrarea Românii
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
Primăvara (subtitlul e Trilogie impresionistă) sau însemnările de călătorie în Orient. Acestea din urmă au rămas în presa vremii, alături de traduceri și numeroase articole. Cu prea multă modestie, S. își atribuia doar un rol de „hamal cultural”, aflându-se între publiciștii care întrețineau comunicarea permanentă dintre Regat și Transilvania. SCRIERI: Realități și visări, [București], 1897; Povestiri și schițe, Arad, 1903; Un memoriu al lui Moise Nicoară, Arad, 1904. Repere bibliografice: Sever Secula, „Biserica și școala”, 1912, 15; Al. Sadi Ionescu, Tovarăși
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]