8,125 matches
-
că El va veni și ne va mântui". Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; căci izvoare de apă vor curge în pustie și râulețe în pământ însetat' (Isaia XXXV, 3-6). Păgânii și antichitatea îl așteptau pe Mesia Dar nu numai poporul ales, ci și păgânii așteptau pe Mesia, fie datorită răspândirii iudeilor în toate părțile, fie prin păstrarea unei vechi tradiții. Astfel
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
săteni. Nici un angajat nu și‑a făcut apariția, deși ar fi trebuit să vină la serviciu înaintea mea. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu era zi liberă. De ce nu vine nimeni la serviciu?. Totul părea încremenit. Strada era pustie. În primărie îmi auzeam în acea zi propria respirație, iar parchetul scârțâia ciudat. Mă simțeam izolată, inutilă. De ce nu mi‑am luat copilul să plec la oraș dimineață cu soțul? Gânduri contradictorii se perindau prin minte cu o viteză uimitoare
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
l din sala de ședințe, dacă aveți nevoie de el. E acolo împreună cu steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
lucru în taină sau în rugăciune, noi facem ceva foarte primejdios, pentru că, după cuvântul Scripturii, Dumnezeu este foc. Și dacă nu suntem întru totul gata de a ne preda fără rezerve flăcării dumnezeiești și să devenim un rug arzând în pustie, care ardea și nu se mistuia, această flacăra ne va mistui, pentru că experiența rugăciunii o putem cunoaște numai dinlăuntru, și a glumi cu ea nu se poate. Apropierea de Dumnezeu este întotdeauna atât o descoperire a frumuseții lui Dumnezeu cât
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]
-
zile Și-apoi prin cartea vieții să-mi fii doar negre file. Nici nu puteam să-ți fiu, așa cum îți dorești, Iubire, alinare și cântec și povești. Puteam să-ți fiu atata, din tot ce îți doreai, O oază în pustie și-un colț, infim, de rai... Referință Bibliografică: Când te tăceam în drag / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂND TE TĂCEAM ÎN DRAG de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363727_a_365056]
-
ce arde, scânteie -nălțătoare, Un gând croind luminii Luceafărului, cale! Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare. A fost și est rege! Cuvântul său nu moare, Coroane-n veci slăvite se tânguiesc agale. Pustiu este și codrul. Cumplită resemnare: De la semețe creste, la teiul trist din vale. Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri, visătoare. Romeo Tarhon - Eminescu, zeul unic Nu am vreme, vremea trece Cum în aste
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Acasa > Strofe > Amintire > GÂNDURI NEROSTITE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate vântul în pustie, toamnele mă veștejesc Lacrima să plâng mă-mbie ...și pe tata să jelesc Nu-mi ajunge nici durerea și nici dorul ucigaș Moartea mi-a adus în casă suflul rece..Și ce laș A luat cu el căldura trupului gemând
GÂNDURI NEROSTITE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364617_a_365946]
-
mele cotidiene. Urmăream ca un școlar, cu ochii minții cuvintele aruncate în eter dar cu adresă precisă, bucurându-mă dinainte nu pentru ce avea să-mi răspundă, ci pentru că avea să-mi răspundă. Trăiesc ca un refugiat pe o insulă pustie, de multă vreme și nu sufăr nici de sindromul singurătății, nici de cel al inutilității. M-am obișnuit cu dedublarea pe verticală a personalității, dacă pot să mă exprim astfel, eu jupânul, eu sluga și afară de doi câini și mai
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
știu câta oară, Este-al vieții sfânt refren, Că și viața e... o gară. Trenuri vin și trenuri pleacă, Cu iubiri de bibelou, Dar al tău nu vrea să treacă, R ugine ș te î n depou. Gara e acum pustie; Trenurile sunt pe drum. Cine oare-ar vrea să știe La ce te gândești acum? Pleci pe jos, încet spre casă; Pașii sună cu ecou. Spui în gând: „Ce frig se lasă! S-a dus vremea de sacou...” Referință Bibliografică
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364656_a_365985]
-
Miroasea liliac și a uitare O roată-mi râde știrbă din margine de drum. În vechi ogrăzi fântânile-s căzute Mai stă o cumpănă în așteptare, Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata, Doar stâlpii sunt rămași străjeri la porți, S-au dus bătrânii, pe dealuri azi stau toți, Se-nvârte a uitării neiertătoare roata. Nu-i clopot ca să bată,în clipa cea nătângâ La capul lor nu-i
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
doar parfumul Iubirea ta o simt cum mă-mpresoară Și mă cuprinde-n brațe ca o ghiară, Ce nu aș vrea să-mi mai dea drumul. Atâta arșiță strecori în mine, Din trupul ce-ascunde numai vară În viața mea pustie, solitară, Mă faci ca să mă simt atât de bine, Când gura ta începe ca să-mi scrie Pe trup, poem, de dragoste târzie... Referință Bibliografică: Poem de dragoste târzie / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I
POEM DE DRAGOSTE TÂRZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364661_a_365990]
-
eliberare și pace?”; “Ce nume i-ai da copilului tău nenăscut?” (despre avort); Ce s-a întâmplat de fapt, de Paști?»; “Homeopatie, acupunctură, bioenergie și alte forme de medicină alternativă. O perspectivă creștină.”; “Alcoolismul - există totuși speranță!”; “Singurătatea - o viață pustie?” O mare parte dintre aceste cărți au fost distribuite gratis pentru evanghelizare în Oltenia, Moldova, etc. Acum, ar fi nevoie de 10.000 $ pentru a reedita toate aceste titluri, pe care misionarii ni le cer, dar pe care nu le
IOAN CIOBOTĂ A ÎMPLINIT CINCISPREZECE ANI DE CÂND ÎMPARTE SUCCESUL CU CEI DE LA ECHIPA RADIO VOCEA EVANGHELIEI TIMIŞOARA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364662_a_365991]
-
ai sărit malul rapid si-ai luat-o la fugă zicând: trebuie să mă găsești!" Până să-mi revin nici nu mai auzeam foșnetul de sub picioarele tale.. Ies pe o alee și mă uit într-o parte, dar pentru că era pustie mă uit în direcția opusă, unde la vreo 50m observ niște 'colorați (la fața :)) )care se uitau spre un copac. Imediat am făcut legătura că ai fi acolo pentru că ai tu ceva cu copacii... și-am alergat acolo, mai ales
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat” (Mt. 19, 11). Am putea spune că este o cale mai aspră întrucât presupune o renunțare la tot. Dacă ne gândim la asceții care lăsau pentru totdeauna lumea și mergeau în pustie fără să ia cu ei nimic, iar acolo, în afara unor lucruri de strictă necesitate, erau numai ei singuri și Dumnezeu, ne putem da seama cât de mare era renunțarea și cât de eroică viețuirea. Aceasta deoarece omul cu greu poate
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
O mână de actorași Manevrați de o regie De demenți bătrâni și grași... Ce vă țin în sărăcie Să le fiți, români, codași, Carne tunurilor vie, Planetarii cercetași Ce muri-vor în urgie, Bravi necunoscuți ostași Lăsând lumea-n veci pustie Ca pe un tărâm incaș Cotropit cu barbarie De un Dumnezeu iabraș Lăcomit la avuție... Avuție face-le-aș Și mormânt dintr-o cutie! Cui te las și cui mă lași Mamă sfântă Românie, Și blestemele cui le-aș Îngâna
ROMÂNIE, CUI MĂ LAŞI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364801_a_366130]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CLIPE PIERDUTE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Un glas pustiu și fără de cuvinte, Și gânduri ce te macină mereu, Atât ți-a mai rămas de azi-nainte, Dar crede-mă, nu asta am vrut eu. Pe bolta cerului nu mai trec în zbor, Nici păsări nici stele căzătoare. Azi, trec
CLIPE PIERDUTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349470_a_350799]
-
mi-a ignorat ființa aleargă un năluc eu zbor străbat durerea respir acum îmi cânt iubirea așa mai tare mă aprind sunt briza mării viu tu dincolo de departe atingere fierbinte ce frânge chiar realul nebunia-i calmă eu suflet pur pustiu pe plaje amurg ce mă topesc privesc către carmin continuu eu te caut. Referință Bibliografică: Se așază un parfum amar / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe
SE AŞAZĂ UN PARFUM AMAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349493_a_350822]
-
Mitraliera pare coadă de ghitară. Zei pe sticlă leagă vorbele, făloși, Burțile se umflă, iepurii-și fălcoși, Bustul, salsa, fundul câștigă teren, Lacrimi în orașe, sate și în tren. Moartea e bondoacă, ne cam păcăli, țările sărace sunt tot mai pustii, Unde ești, Vladimir din mileniul prim, Strugurii sunt acri, mierea e venin. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Vladimir / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile
VLADIMIR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349490_a_350819]
-
2014 Toate Articolele Autorului Cu școala la plantație Unde sunt pădurile mai falnice decât în ținutul Bucovinei? Unde cresc fagii mai armonioși decât în Obcina Feredeului? Pădurea și pășunile sunt adevăratele bogății ale locurilor. Nicio palmă de pământ nu este pustie, fie este apă, fie pădure, fie pășune. Dar, ca să fie așa în acest ținut binecuvântat de Cel de Sus, trebuie ca și oamenii să-și dea toată silința pentru protejarea naturii, a apelor și-a pădurilor, în special. În anii
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
-n coline. E vreme de când nu te-am mai văzut Ziua pe noi ne desparte, Noaptea aproape te aduce iar, Dorințele mele -s deșarte. Tic, tac se surge timpul în cadran Viața e doar o carte, Pagină eu, pagină tu Pustie lume desparte. Tic, tac e glasul unui copil, Țipăt de stâncă pleșnește, Tic, tac e jocul nevinovat Drumul spre tine topește. Tic ,tac adun amintiri, O oază se vede în zare Tic, tac sunt eu,tic, tac ești tu Totul
TIC , TAC SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349529_a_350858]
-
cu timpul curaj și împreună cu tovarășii săi nu se sfiau să atace nici micile grupuri romane care efectuau diverse transporturi, mai ales dinspre portul Ioppe cum îi spuneau romanii sau Yaffo cum îl denumeau evreii. Conjurația lor trăia în locuri pustii, în peșteri săpate uneori chiar de ei in rocile moi ale versanților arizi, verticali, aproape lipsiți de vegetație și de apă. Intrările în grote lor erau strâmte, însă odată depășit acest prag se deschideau încăperi largi unde stăteau cu toții acolo
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
rouă al privirii, fulgerul surâsului în colț, ca o taină din iatacul inimii, glasu-i ca susurul pe pietrele fântânii, cântecele-i, brățare cu pietre scumpe în șirag... Anamaria Ferentz este aceeași artistă fermecătoare. Am așteptat-o cum ar aștepta stânca pustie la liman de mare, valul să o ia în brațe, să o sărute și să-i vuiască la piept. Și am revăzut-o la Spectacolul omagial Benone ’77 de la Sala Palatului din București. Atunci a încolțit zelul și inspirația acestor
ANAMARIA FERENTZ. PORTRET DIN MEDITAŢII AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349554_a_350883]
-
o privești!) Și-o noapte-ntreag-am stat,chiar prima Dintr-o mulțime de-alte nopți. Paradoxal,din contradicții, Deschis-am inimilor porți ... Doar curioși la începuturi, Inseparabili mai apoi, Ne întâlneam frecvent oriunde Și-n Univers eram doar noi. Pe străzi pustii,mână în mână, Uitând de toate ne plimbam Și în seri reci,dar ce frumoase, Unul de altul ne-ncălzeam Și ne vorbeam cu pasiune. Cu ce plăcere mângâiam Fata cu ochi cu-ai mei,pereche Și cât de mult
EA- de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349549_a_350878]
-
semn că te-ai jucat! La pieptul meu, nimic n-ar mai conta. In clipa în care capul îți vei așeza, Că numai în preajma ta doresc să mă găsesc, Apropierea ta iubită, mereu o doresc, Mi-e sufletul gol și pustiu, In a mă elibera de cenușiu, Ți se pare acest lucru ciudat? Recunosc, am fost cam obsedat, Ești o ființă atât de minunată, Astăzi fericită, mâine poate întristată. Nici nu s-a uscat bine tușul din paginile acestui roman și
CONFESIUNILE ANGELEI DE VASILICA MITREA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349601_a_350930]
-
și perne de vis, prosoapele-ntinse - un verde deschis. Veseli, bronzați, și încinși de soare privim orizontul în zare. În apa albastră vezi bancuri de pești și broaște țestoase cum nici nu gândești. Freamatămarea, briza adie, Soarele urcă, plaja-i pustie. Spre seară,mulțimea se-ntoarce la mare voind sămai prindă apusul de soare. E marea ripsată și finăca moarul, refluxul o trage în larg de pe maluri. Ne-mbie pontonul și-n noaptea albastră privim orizontul cu Luna-n fereastră. S-
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]