2,042 matches
-
fiecare ședință cu Îndemnul: „Sari pe ei și verifică-le cauciucurile!“1 După câteva săptămâni, când Candy l-a Întrebat pe un ton candid ce Înseamnă această expresie În engleză, a rămas perplex timp de câteva secunde și apoi a rânjit larg: „Stoarce clientul și de ultimul bănuț!“ Așadar credeam că voi fi dată afară. Dar chiar atunci Emily a Împlinit vârsta fatală de doi ani și mi-am cumpărat o carte cu titlul Îmblânzirea bebelușului. A fost o revelație. Sfaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
BBC2, intitulată: „Cine face banii?“- o emisiune care vrea să facă centrul financiar al Londrei atrăgător pentru cei care se uită la televizor Întinși pe canapea. Și cum a primit vestea? Întreabă Momo, care e mai emoționată decât toți. Alice rânjește: — Aproape că a avut un orgasm la telefon. Nu cred că o să am vreo dificultate În a-l face să vorbească. Încerc să pun ordine În Întâlnire, dar piesa Abba, „Mamma mia“, Îmi face concurență serioasă. În schimb Împart câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond cu o figură copilăroasă și cu umeri de gabier Împăturea șervețele de hîrtie transformîndu-le În iahturi miniaturale, origami decorative pentru farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau nemembru, nu știu ce formă de viață ciudată o mai fi și asta, am spus, așezîndu-mă pe un taburet și luînd niște alune. SÎnt fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și alte fete ca Laurie Fox. La fel de drogate și la fel de trăsnite. Cred că-i plin de ele În Fuengirola. — Charles... nu intra În panică, spuse Crawford cu voce joasă. Îi revenise simțul ironiei. Își umflă umerii ca un boxer și rînji privindu-și mîinile zdrelite, adulmecînd sîngele. — Nimic nu se compară cu un reflex violent din cînd În cînd, care să-ți regleze sistemul nervos. Nu știu de ce, dar Sanger ăsta mă scoate din pepeni. — E doar un psihiatru cu probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar, fiindcă nu îi simți saltul de durere în aer, se uită și-l văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mai crezi că pământul se învîrtește?" Îl priveam înspăimîntat și mă temeam să scot vreun cuvînt." Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare și viperele se vor trezi", continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rînjind: "Abjurînd le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, același. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine. Buzele i s-au mișcat din nou: "Acum ai înțeles? N-ai nici o scăpare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
M-am îndreptat într-acolo, mirat că trecătorii se fereau de mine. Și, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieței o statuie la picioarele căreia am depus maldărul de lemne ca pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci și un șarpe care ardea ca o lumânare m-a mușcat. În aceeași clipă, mi-am dat seama că statuia înfățișa un inchizitor, tocmai cel care mă silise să abjur. Mi-a fost atât de rușine, încît m-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
bani și vru să-l arunce pe tavă. - Nț! se răsuci femeia. Vioriștii bătură cu arcușurile în cutiile de lemn ale instrumentelor. - Cine dă mai mult? zise Ghiță Bîlcu, fluturând o hârtie de o sută. Smaranda ocolise masa o dată. Porcul rânjea încă între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu și a doua oară. Privirile erau pe naș. Brutarul se scotoci, puse un pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre. Muierea spre el bătea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
foșnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub brațe doi pepeni lunguieți și grei. - Ia desertul, neamule, spuse, așternîndu-i pe pământ. Stăpânul îi despică dibaci, și miezul roșu, plin de semințe, fu Îmbucat cu lăcomie. - Îți place la noi? întrebă Piele rânjind. - Îmi place, râse și tânărul. Paraschiv adulmecă locul și nu-i mai ascultă. Îl aștepta pe Florea, și acesta nu mai venea. Focul abia se vedea. Bătrânul Q înteți cu buruieni uscate și un fum gros se răspândi împrejur. Pungașii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ne trebuie nouă biserică? Avem una, la domnu Stere. În fiecare zi ne împărtășim. Și râdeau gros, uitîndu-se unul la altul, cu înțeles. Cel cu registrul se încrunta, închidea cartea cu danii și pleca. - Du-te matale singur în rai, rânjea Tănase după el. Pe la prânz, funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu. Îl opărise căldura și osteneala. Avea buzunarele pline de bani. Lucrătorii își dădeau coate: - Până la urmă, tot la biserica noastră a nimerit. 129 Sifonarul s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asta. El la zi-ntîî se înfiița după chirii. Acum, nu era mare lucru zece lei pe lună, dar la sărac și-un capăt de ață atârnă greu! Chivuțele cereau îngăduință: - Domnu Bică, mai lasă-ne câteva zile, n-avem... Proprietarul rînjea: - Eu vă las, da vă costă! La mine-i ca la bangă. Că am și eu afacerile mele! Le punea să apese cu degetul sub slovele scrise strâmb pe chitanțele pregătite dinainte. Încet-încet, muierile se trezeau vândute cu totul. Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se zvârlea spre ceilalți. Trupurile se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu era mai tare, u alunga și se întorcea potolit. Cățeaua venea singură și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și așteptau să nască. Când fătau, muierile le înecau plozii în zoaie. Câte șase făceau, pestriți, orbi și grași. Dacă mai scăpa câte unu-ldoi, s-apucau să sugă țâțele roșii și 213 pline. Atunci nu te puteai apropia de ele. Rânjeau colții și se dădeau la picioare. Într-o vară îi apucase o turbare. Muriseră pe capete: al mecanicului, ai oltenilor și vreo câțiva străini. Se mușcau unul pe altul și înțepeneau. A murit și al lui Gogu. Îl sângerase unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Din cauza unei hurducături, coșciugul alunecă cu totul spre spatele dricului și capacul bătut în cuie se desfăcu, alunecând într-o parte. Giulgiul sfâșiat de cuiele smulse lăsă o clipă să se vadă trupul mortului și chipul său palid, care parcă rânjea batjocoritor către cei ce-l urmau. Rudele vrură să oprească, dar glasurile din spate erau atât de amenințătoare, încît se rugară în gând să ajungă mai repede la poarta cimitirului, să scape de răposat. - Uite-l, râde de noi! strigă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân îi apucă mâna să i-o pupe. - Dom' comisar, gîndește-te la bătrânețele mele! Nu știu nimic! Să-mi moară ce-am mai scump dacă știu ceva! - Caii, unde sânt caii? - Iartă-mă, dom' șef! Iartă-mă! se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vadă diferența. Crestăturile ar veni sus, aproape de lanț, așa că nu le-ai putea vedea decât dacă ai sta mult mai aproape decât stă publicul de obicei. Pot să-ți fac o schiță, dacă vrei... Vocea mea se pierdu, treptat. Sally rânjea la mine, dezvelindu-și aproape toți dinții și o bună bucată de gumă. Sunt foarte mulțumită, zise Melanie Marsh, care mă lucrase atât de subtil încât nu mi-am dat seama de lucrul acesta decât atunci când nu mai era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la Oxford, Matthew? —Nu, la Cambridge. —Sidney Sussex? —King’s2. — Atunci nu prea se explică de ce ai un vocabular așa limitat, nu? Sau poate doar un pic. Hei, valea tu, ăla de la Sidney Sussex, strigă MM, iar eu o văzui rânjind pentru prima dată. —Și ce tupeu să te iei de King’s, adăugă compozitorul. Trei ani cât ai stat acolo te-au adunat de sub mese. Așa e, drăguță. Nu mă putem dezlipi de tipele alea cu haine largi și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai pot să mi-l curăț. M-am tras de o șuviță lungă, întunecată și ondulată, ca să-i arăt despre ce vorbeam. Și se mai și usucă iască. Sally părea cam îngrozit. —Și asta încă nu e nimic, îi spusei, rânjind la el. Acum câțiva ani am rămas fără câteva smocuri pentru că mi-au sărit scântei pe cap. Profesorii nu te avertizează. Poți să-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți de-mi priviți munca, zei atotputernici, și plângeți-vă în pumni. Cred că o să primesc undă verde pentru primul meu serial dramatic. Am dat peste o producătoare extraordinară, foarte dinamică, argint viu, și-i place mult ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asta nouă, spuse Bez coborând după mine pe scară și arătând cu capul către decorul pentru Virginia Woolf. A mai și reușit să-i fraierească mai pe toți ăștia de la ziare ca să-i facă recenzii bune. A înnebunit lumea! Ben rânji. —Ben lucrează la Cross de când lumea, zise el plin de veselie. N-o să mă ia în serios până nu fac și eu măcar zece ani pe aici. Practic, ăsta a fost primul meu loc de muncă, după ce mi-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fac altceva decât să pun în aplicare hotărârile tale. Salut, Sam! zise el odată ajuns pe palierul unde se afla ușa deschisă a camerei directorului de scenă. Verifici recuzita? —Beau o cafea într-un moment de liniște și pace. Ben rânji cu gura până la urechi. Avea un zâmbet frumos, încadrat de două cute ale obrajilor, și cu ochii mijiți în spatele ochelarilor. — E ciudat acum, nu? Luminile sunt aprinse, dar nu e nimeni acasă. —Și eu mă gândeam tot la Marie Celeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scenă; Tabitha fu ridicată și dispăru din nou în spatele mobilului, după care se repetă întreaga procedură - de data asta nu atât de bine, cu excepția Tabithei, care interveni la fix, și a săriturii ei, chiar mai bună decât data trecută. Sally rânji cu gura până la urechi, plin de el. —Vedeți? ne spuse el lui Sophie și mie. Ea este - a fost - alegerea bună. Și, judecând după zâmbetul orbitor al Tabithei, s-ar fi spus că și ea știa lucrul ăsta. *** Marie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putea să punem un mobil să coboare chiar prin tavan. Poate îl iau cu mine când vin. După care îl expediem frumușel și noi mergem undeva la masă, ce zici? Am stabilit o întâlnire pentru săptămâna următoare și am închis, rânjind. Nu mai vorbisem cu Duggie de așa de mult timp încât felul lui aparte de a vorbi, în loc să mă enerveze, mă scosese dintr-ale mele. Mi-am uscat părul și am urcat scara, până pe platformă, ca să aleg ce urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Săracul băiat roși din nou, încercă să spună ceva, își reveni la timp și rămase cu gura pe jumătatea căscată. Sau pe jumătate închisă, în funcție de viziunea pe care o ai. L-am lăsat acolo și am urcat din nou scara, rânjind. Ca să mă apropii de platforma de servicii am urcat două rânduri de scări, am trecut printr-o trapă și am coborât din nou pe scara lui Iacob de pe peretele din spate al teatrului. Aș fi putut să urc mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
șansa să o întâlnesc pe iubita lui Helen, cea negreșit suferindă de atâta timp, care mai e, pe deasupra, și producător, și editor contractor la BBC. Trebuie să te scot la cină mai des. — Deja ai epuizat cercul meu, zisei eu, rânjind către el. Janey e singura prietenă șic pe care o am. A, uite-l și pe Tim. Lucrează la Herald. — Nu face recenzii. Nu-i recunosc numele. — Nu, mai mult articole obișnuite. Un trio de tipe de la suplimentul color de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]