2,283 matches
-
fusese de multe ori și în mod esențial de folos, ci chiar etalându-și-o pe față. Societatea în care se învârtea era pestriță, însă, firește, alcătuită numai din „magnați“. Dar toate țineau de domeniul viitorului, timpul avea răbdare, timpul răbda totul și toate trebuiau să vină cu vremea și la rândul lor. De fapt, și ca vârstă generalul era, cum se zice, în plină putere, adică avea nici mai mult, nici mai puțin de cincizeci și șase de ani, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi putut exprima toate acestea cum o făcuse prințul, valetul înțelese, chiar dacă nu tot, atunci măcar ideea principală, lucru care i se putea citi pe fața înduioșată. — Mă rog, spuse el, dacă vreți să fumați și nu mai puteți răbda, nu vă opresc, dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați pe ușă, în stânga e o odăiță; acolo puteți fuma, numai să deschideți ferestruica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E un vechi adevăr. Eu sunt proastă cu inimă și fără minte, iar tu ești proastă cu minte și fără inimă, amândouă suntem niște nenorocite și amândouă avem de suferit. — Și ce te face atât de nenorocită, maman? nu mai răbdă Adelaida, singura, se pare, dintre toate, care nu-și pierdea buna dispoziție. — În primul rând, fiicele mele tobă de carte, i-o reteză generăleasa. Dacă n-ar fi decât atât și tot ar fi prea de-ajuns. De restul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceste concesii făcute sorții și toată această strâmtorare erau rănile lui profunde. De la un timp, orice fleac începuse să-l irite nemărginit, disproporționat de mult față de importanța pe care o avea; dacă acum Ganea acceptase să cedeze temporar și să rabde, n-o făcuse decât pentru că luase hotărârea să schimbe și să refacă din temelii această situație în viitorul cel mai apropiat. Or, această schimbare, soluția la care se oprise reprezenta o mare problemă, atât de mare, încât rezolvarea ei amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cabinetul și dormitorul lui Ganea, și, în sfârșit, dintr-o a treia cameră, strâmtă și întotdeauna ținută sub cheie: acolo era dormitorul Ninei Alexandrovna și al Varvarei Ardalionovna. Într-un cuvânt, în acest apartament totul era strâmt și înghesuit; Ganea răbda și doar scrâșnea din dinți; deși dorea să fie respectuos cu maică-sa, de la primul pas făcut în casa lor îți puteai da seama că era un mare tiran în familie. Nina Alexandrovna nu era singură în salon, îi ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acesta, credeți-mă; mai înainte nu era decât un om cam prea exaltat, și iată ce a ajuns! Firește, băutura e de vină. Știți că întreține o amantă? Acum nu mai e doar un mincinos nevinovat. Nu pricep cum a răbdat mama atâta vreme. V-a povestit despre asediul de la Kars? Sau cum a început să vorbească omenește calul lui sur, lăturaș? Ajunge și într-un asemenea hal de decădere. Și pe Ganea îl umflă brusc râsul. — De ce vă uitați așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie ce-mi ești! M-ai prădat, m-ai supt de tot și tot nu ești mulțumit! Cât o să te mai rabd, om fără rușine și cinste! — Marfa Borisovna, Marfa Borisovna! Dumnealui e... prințul Mâșkin. Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin, îngăimă generalul, tremurând și pierzându-se cu firea. — Nu știu dacă mă credeți, i se adresă deodată căpităneasa prințului, nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-s de-o teapă cu Rogojin! Ce-a spus prințul adineaori? — N-am spus că sunteți de-o teapă cu Rogojin, nu sunteți de teapa lui! rosti prințul cu vocea tremurătoare. — Nastasia Filippovna, draga mea, ajunge, scumpo! zise deodată, nemaiputând răbda, Daria Alexeevna. Dacă ți s-a făcut lehamite de ei, dă-i afară! Și vrei să pleci cu ăsta, chiar și pentru o sută de mii?! Ce-i drept, o sută de mii sunt bani, nu glumă! Suta de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Poruncește să-i scot eu din cămin: intru cu totul, îmi bag în flăcări capul alb! Soția mi-i bolnavă, n-o țin picioarele, am treisprezece copii, toți orfani, pe tata l-am înmormântat săptămâna trecută, sunt un om care rabdă de foame, Nastasia Filippovna! Și, zbierând astfel, dădu să se târască spre șemineu. — La o parte! strigă Nastasia Filippovna, îmbrâncindu-l. Dați-vă la o parte cu toții! Ganea, ce mai stai? Să nu-ți fie rușine! Pune mâna! E norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
văzut, deși și înainte a trăit în lux. Cât despre cununie, nu pot zice nici pâs. Ce fel de logodnic sunt eu, dacă mi-e frică și să mă duc la ea? Așa că stau aici și, când nu mai pot răbda, mă furișez în taină pe lângă casa ei, trec pe stradă sau mă ascund după colț. Într-un rând am stat de strajă la poarta ei până a început să se crape de ziuă, mi s-a năzărit ceva atunci. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei până a început să se crape de ziuă, mi s-a năzărit ceva atunci. Iar ea m-a văzut de bunăseamă pe fereastră. „Ce-ai face cu mine, zice, dacă ai vedea că te înșel?“ N-am mai putut răbda și i-am zis: „Știi tu și singură.“ — Ce să știe? — Da’ eu de unde să știu! râse cu răutate Rogojin. Atunci, la Moscova, n-am putut-o prinde cu nimeni, deși am urmărit-o mult timp. M-am apucat odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu șnur galben de mărgele, de care probabil nu știuse până atunci că-l are. Însă acest ceas i-a plăcut atât de mult și într-atâta l-a ispitit, încât în cele din urmă n-a mai putut să rabde: a pus mâna pe cuțit și, când prietenul lui s-a întors cu spatele, s-a apropiat pe furiș de el, și-a cumpănit lovitura, și-a înălțat ochii spre cer, și-a făcut cruce, spunând în sinea lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
faci așa ceva. În orice caz, nu-i permis. Despre ce versuri e vorba? Recită-mi-le, precis că le știi! Vreau neapărat să știu versurile. Toată viața n-am putut suferi versurile, parcă am avut o presimțire. Pentru Dumnezeu, prințe, rabdă, cred că amândoi va trebui să răbdăm, i se adresă ea prințului Lev Nikolaevici. Era foarte mâhnită. Prințul Lev Nikolaevici vru să spună ceva, dar, din pricina fâstâcelii care tot nu-i trecuse, nu putu scoate o vorbă. Numai Aglaia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permis. Despre ce versuri e vorba? Recită-mi-le, precis că le știi! Vreau neapărat să știu versurile. Toată viața n-am putut suferi versurile, parcă am avut o presimțire. Pentru Dumnezeu, prințe, rabdă, cred că amândoi va trebui să răbdăm, i se adresă ea prințului Lev Nikolaevici. Era foarte mâhnită. Prințul Lev Nikolaevici vru să spună ceva, dar, din pricina fâstâcelii care tot nu-i trecuse, nu putu scoate o vorbă. Numai Aglaia, care-și permisese atâtea în „discursul“ ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sufereau groaznic de foame și într-adevăr n-aveau ce mânca. Uneori chiar mă gândeam: cum de n-a pierit atunci cu totul acest popor și nu s-a întâmplat ceva cu el, cum a putut să reziste și să rabde? Că existau canibali și, poate, foarte mulți, nu mai încape îndoială și Lebedev are dreptate; nu știu însă de ce i-a amestecat aici pe călugări și ce vrea să spună cu asta. — Cu siguranță că, în secolul al doisprezecelea, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Petrov, care le dăduse bani să-i cumpere de la un al patrulea băiat Istoria lui Schlosser 75, pe care acesta, având nevoie de bani, o vindea la un preț avantajos; ei plecaseră să cumpere Istoria lui Schlosser, dar nu-i răbdase inima și cumpăraseră ariciul, așa că și ariciul, și toporul aparțineau celui de-al treilea băiat, căruia i le și duceau în locul Istoriei lui Schlosser. Dar Aglaia i-a bătut la cap până ce ei au acceptat și i-au vândut ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar ține la propriile lui convingeri, i-ar demonstra repede că se pricepe să răspundă la o asemenea jignire. De altfel, până la urmă Kolea, entuziasmat, a plecat să ducă ariciul, urmat în fugă de Kostea Lebedev; Aglaia n-a putut răbda și, văzând că mesagerul agită cam prea tare coșulețul, a strigat de pe terasă în urma lui: „Kolea, te rog, nu-l scăpa, dragul meu!“ ca și cum nu s-ar fi certat cu el cu câteva clipe mai înainte; Kolea s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
educației continue pe care medicul va trebui să-l adopte, această deprindere atât de necesară trebuind să fie Însușită Încă din anii formării sale, prin cultivarea „unor trăsături pozitive de personalitate ca; noblețea compasiunii, setea de cunoaștere, Înțelepciunea de a răbda și năzuința spre autodepășire”, În final a unei etici profesionale fără de care există riscul, după cum spunea Gr. T. Popa „de a căpăta gustul rutinei fără explicație, al aplicației fără rațiune, al obișnuinței fără viziune”. Aceste aspecte vor fi dezvoltate pe
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a ne Îndepărta de adevărata durere. Dumnezeu acționează ca un Părinte și Medic : „Căci pe cine Îl iubește Domnul Îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care Îl primește” (Evrei 12, 6). Și tot Sfântul Apostol Pavel ne recomandă : „Răbdați spre Înțelepțire, Dumnezeu se poartă cu voi ca față de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu‑l pedepsește ?” (Evrei 12, 6‑7). Sfântul Cuvios Varsanufie Îi dă următorul răspuns unui ucenic care‑l rugase să‑l pomenească
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de dureri să pună În mișcare gândurile de ocară Împotriva Făcătorului. „Dar cunoscând noi planurile vicleanului - subliniază Sfântul Maxim -, să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne desfacem dorința de iubirea de Dumnezeu ; și să răbdăm bărbătește pe cea fără de voie, venită cu Îngăduința lui Dumnezeu, ca să ne arătăm punând mai presus decât firea pe Făcătorul firii”13. Deci, Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că plă‑ cerea irațională a avut ca rezultat durerea, iar acum este nevoie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
momente mai ales se arată omul dacă e generos, iubitor de frate și recunoscător, sau dacă, dimpotrivă, e cu gura plină de blesteme și cu gândul schimbător, după vici‑ situdinile vieții 24. Iar pentru a ne spori tăria În a răbda Încercările vieții, părinții cei duhovnicești ne Învață că cel mai bun medicament În orice Încercare a noastră este cuge‑ tarea la Încercările cu mult mai mari prin care au trecut semenii noștri și mai ales sfinții Bisericii noastre. Din scrierile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
trupești și sufletești, ne Îndreptăm pornirile rele și ne despătimim, curățind orice urmă a răului din noi. Greutatea și durerea nevoinței duce la o stare de acalmie, de liniște, de pace și bucurie, de nădejde și de putere În a răbda. Atunci când creștinul nu se nevoiește, nu practică nici un fel de asceză, spre purificarea și folosul trupului și a sufletului, Dumnezeu Îngăduie să fie supărat de vreo boală, ori de vreo Încercare, necaz etc., toate acestea din prea multa Lui iubire
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dacă ele nu ar avea puterea de a ne mântui de veșnicele chinuri ale iadului. Nu toate pătimirile sunt folositoare pentru suflet, nu toate sunt expia‑ toare, nu toate Înalță și conduc la Împărăția cerurilor, ci doar acelea care sunt răbdate Îndelung, cu mulțumire, cu nădejde În Dumnezeu și fără de cârtire. Ruediger Dahlke Încearcă - așa cum reiese din cartea sa26 și așa cum remarcă și editorii acesteia - să ne convingă că boala este și o șansă. Prin intermediul unui organ sau a unei regiuni
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
din casă” 30. Uneori, Dumnezeu Îngăduie suferința celor drepți pentru a descoperi altora dragostea celor desăvârșiți față de El și pentru slăvirea numelui Său sfânt prin sfinții Săi. Tot 34 Suferința și creșterea spirituală Dumnezeu le dăruia și puterea de a răbda toate cu mulțu‑ mire. „Odată, evlaviosul părinte Artemie de la Grigoriu 31 se plângea : — Dumnezeul meu, de ce sufăr atât de mult ? Apoi Într‑o vedenie L‑a văzut pe Hristos, care i‑a arătat mâinile și coasta Sa, spunând : — Vezi câte
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Blandina strân‑ gea noi puteri din mărturisirea ei, iar Întărirea, odihna și chipul ei de a‑și potoli durerea și chinurile ei erau cuvintele : „Sunt creștină și știu că ai noștri n‑au săvârșit nimic rău !”. Dar și mucenicul Sanctus răbda vitejește În chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, În nădejdea ca prin durata și mărimea Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 137 chinurilor „să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]