3,432 matches
-
ființe simt pornirea spre crimă numai pentru a gusta o viață intensificată, așa încît negația bolnăvicioasă a vieții este în același timp omagiul ei. Oare ar fi existat criminali dacă sângele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cât te iubesc... nici poți ști căci... căci tu nu ai inimă. - Pe nume și tu? Vezi, gândi ea, dar nu zise nimic... - De când te-am văzut, de când știi tu - căci tu știi că eu te iubesc și totdeauna această răceală când ești singură cu mine. Totdeauna mă silești să vorbesc niște lucruri pe cari nici nu le asculți... Ești rea la inimă, Elis! - Domnule! zise ea, stăpînindu-se și stând băț înaintea lui. Vrei să mă-nveți cum trebuie să mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vezi tu cum sufăr? Spune-mi numai că mă iubești - spune-o! dar nu cu două înțelesuri, nu ca atunci la bal... drept! spune! - Da! zise ea foarte rece - d-ta știi că eu te iubesc, sigur. Da. - O, astă răceală! Tu mă omori, Elis! Vorbește-mi, zise el rugători, cum știi tu câteodată să vorbești, c-o blîndeță uimitoare, c-o dulceață de sor - de iubită. - Bine bine! Știu eu! - Ce știi tu? Iaca că nu mă mai supăr... îți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îmi pare că în creții mantalei aruncate peste umăr am încremenit și am devenit o statuă de bronz, pe lângă care trece o lume ce știe că acest bronz nu are nici o simțire comună cu ea... Lasă-mă în mândria și răceala mea. Dacă lumea ar trebui să piară și eu aș putea s-o scap? printr-o minciună, eu n-aș spune-o, ci aș lăsa lumea să piară. De ce vrei tu să mă cobor de pe piedestal și să mă amestec
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îmi pare că în creții mantalei, aruncate pe umeri, am încremenit și am devenit o statuă de bronz pe lângă care trece o lume ce știe că acest bronz nu are nici o simțire comună cu ea... Lasă - mă-n mândria și răceala mea. Dacă lumea ar trebui sa piară și eu aș putea s-o scap printr-o minciună, eu n-aș spune-o, ci aș lăsa lumea să piară. De ce vrei tu să {EminescuOpVII 161} mă cobor de pe piedestal și să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în creții mantalei, aruncate peste umăr, [pe umeri], am încremenit și am devenit o statuă de bronz pe Lângă care trece o lume ce știe că acest bronz nu are nici o simțire comună cu ea... Lasă-mă[î ]n mândria și răceala mea. Dacă lumea ar trebui să piară și eu aș putea s-o scap printr-o minciună, eu n-aș spune-o, ci aș lăsa lumea să piară. De ce vrei tu să mă cobor de pe piedestal și să mă, amestec
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albia cărărei. Săream peste năruituri și baricade și-am mers mereu, până ce luna apusese, focurile se stingeau, cântecele încetară, iar răsăritul se roșea slab de faptul zilei. Aerul răcoare al dimineței îmi pătrundea pieptul, simțeam cum îmi amorțește gâtul de răceală... până ce văzui salul meu, cu căsuțele lui mici, acoperite cu paie și risipite prin creierii de piatră a muntelui, de ți se părea un sat de cuiburi de vultur. Trecui prin mijlocul lui, pe lângă mica bisericuță de lemn, și tocmai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mor pîn-a nu-l răzbuna. După aceea am vreme și de murit și de trăit de voi vrea. Împlui groapa cu țărână, frânsei o ramură verde dintr-un arbor și-o aruncai peste mormânt - și, fluierând printre dinți c-o răceală sinistră, apucai îndărăt la deal. Ajunsei la castre. Bătrânul ședea trist și gânditor lângă foc cu picioarele întinse, cu mâna pe frunte. Mă apropiai și șezui alături cu el. - Ce să facem? zisei eu încet și răgușit. - Gîndit-am și-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pietrar în România, la Drajna, unde trăiește din pomana și ajutorul concetățenilor săi români. {EminescuOpVII 235} ["BASMUL CEL MAI FANTASTIC"] ([ Toma Nour în ghețurile siberiene ]) Basmul cel mai fantastic, istoria cea mai crudă n-a putut să-și imagineze vodată răceala cea putredă ai acestor muri nalți, a [a]cestor bolte negre și teribile ca înnoratul cer de noapte, a acestor zăbrele groase ca brațul de bărbat și încolăcite ca șerpii. Prin acești șerpi de bronz pătrunde din când în când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca prezența mea să te facă să roșești... Nimic... nimeni în lume nu va ști izvorul bogăției tale viitoare... Pură ca un angel, bogată, vei putea să alegi ce vrei... - O, zise ea plângând, nu s-aseamănă nimic cu această răceală și cruzime de inimă... El ieși... Ea rămase-n fața portofoliului deschis... Mînele ei tremurau, ochii îi străluceau c-o lumină avară... Ea băgă portofoliul în sân... Ieși... Marchizul reintră în odaie... - S-a dus, zise el încet... O, aur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
d-tale... Ah! cât mi-e de ciudă... De te-aș putea urî c-o ură neagră și cumplită... Dar peste putință... Îmi vine să te sărut... Să te sărut, lavă înghețată ce ești... Știi tu ce te va învinge? Răceala... Dacă te-aș arunca în marea înghețată, atunci abia ai izbucni ca un vulcan, ț-ai arunca razele de lavă în cer, și el ar încremeni ca o eternă apunere de soare... Nebunule! ceea ce mă mângâie e că sunt mama
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iad de întunecoasă și dulce durere... Asta-i voluptatea cea crudă a chinului... așa voi să mă iubești. Ea surâse așa ca și când gura i s-ar fi-ncrețit spre sărutare. Dar acum se stârni * mândria lui veche... El recăzu în răceala și impasibilitatea sa... - Să vedem... zise el... Îi era somn de osteneală și poate că această oboseală îl făcea imperceptibil pentru nouă dureri și nouă delirii... - Haide, zise ea, să ieșim de - aici... Ea-i legă ochii... și ieșiră iute
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și monotonie... " Cezara în haina ei de Hamlet râdea într-un colț al odăiei. D-zeu știe când și cum se furișase-n casă... La vorbele lui vorbite încet, însă destul de clar, ea trase - un hohot ironic și splendid de răceală... - Taci! taci! - Ei bine! iată dar idealul tău... iată viața îngerilor... iată scopul pe care natura voiește a-l împlini prin aceea c-a îmbrăcat acel bobocel de fată cu naivitate si grații... un băiețel... o fetiță, aerul odăiei apăsat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de la guvernarea oamenilor la administrația lucrurilor. Viziunea clasică nu ne este străină. Punctele ei esențiale sînt comunitatea de interese, raționalitatea acțiunii politice și progresul paralel al acestuia cu progresul cunoașterii și al societății. Practica decurge firesc din acestea. Cu o răceală cît se poate de științifică, ea separă logica de credințe, judecarea faptelor de sentimente, toate cu scopul de a decide și de a-și impune decizia. Se adresează rațiunii, simțului realității care îi ajută pe indivizi să înțeleagă problemele și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Armată, Partid, Biserica catolică, de pildă). Primul timp ar corespunde situației sale în plin secol al XIX-lea, secularizat, cînd papa, declarat "infailibil", ales de cardinalii italieni, era capul tiranic și exclusiv. Într-un al doilea timp asistăm la o răceală a fraților și a fiilor împotriva lui, răscoala membrilor Consiliului. Biserica intră într-o perioadă de relativă democrație, de dezbateri, de reforme. Ea se deschide larg problemelor lumii dinafară, îi preia metodele, în special comunicarea. "Vatican al II-lea, scria
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu ajutorul medicamentelor, dar, atât timp cât cauza reală a acesteia nu este descoperită, boala va reveni la nesfârșit. Lăsați simptomele să se manifeste; veți observa că acestea nu sunt inutile, ba chiar permit corpului să se purifice. De exemplu, în cazul unei răceli puternice, reflexul nostru este să folosim tot felul de produse pentru a nu ne curge nasul. Dar, procedând în acest fel, împiedicăm corpul să elimine substanțele dăunătoare. De aceea, n-ar trebui să ne mire dacă banala răceală se transformă
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
cazul unei răceli puternice, reflexul nostru este să folosim tot felul de produse pentru a nu ne curge nasul. Dar, procedând în acest fel, împiedicăm corpul să elimine substanțele dăunătoare. De aceea, n-ar trebui să ne mire dacă banala răceală se transformă în ceva mai sever, precum o sinuzită sau o bronșită. De altfel, chiar dacă simptomele aparente nu persistă, este necesar totuși să ne întrebăm ce s-a întâmplat. Cu siguranță va trebui să ne curățăm organismul, în cazul în
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
Ea dezintoxică organismul și-l stimulează. Apa are proprietatea de a ne debarasa de electricitatea statică care interferează cu propria noastră electriciatate. Baia poate calma anumite dureri cum ar fi cele provocate de artrită, artroză și reumatism și poate preveni răcelile și gripele periodice. Evident, dacă dublăm efectul apei și căldurii sale prin utilizarea unei esențe de flori, starea noastră de spirit va fi de două ori mai bună. Pentru a profita într-adevăr de efectele unei băi calde, cel mai
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
și nu în primul rând pentru gazdele finlandeze, ci pentru toate statele participante. Este de menționat că după consumarea acestui moment, ideea privind rotația a câștigat rapid în audiență. Totodată, este interesant de remarcat că, după o scurtă perioadă de răceală, colegii noștri finlandezi nu ne-au "purtat pică". Este, desigur, adevărat că delegația noastră a făcut eforturi deosebite spre a-i convinge pe oficialii finlandezi că atitudinea României nu era îndreptată împotriva țării lor, ci se inspira dintr-o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de o reechilibrare între cele existente deja; - stilul are valoare atunci când este interpretat situațional; - nu există un stil ideal, cel mult unul mai eficient decât celălalt, explicabil prin separarea variabilelor constitutive ale acestuia; - variabila direcțională: + directivism - - permisivism + - variabila socio-afectivă: + căldură - - răceală + - abordarea mai concretă a așa-zisului stil „democratic”; - raportarea stilului educațional la situațiile de criză educațională și abordarea sa în conformitate cu particularitățile concrete ale solicitărilor câmpului educațional. Alte remarci privitoare la aspectul stilului educațional în clasa de elevi pun în valoare
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
felul în care trăiesc de poezia pe care o scriu și mă tem că nu sunt pe calea cea bună cât de mult sens are permanentul efort estetic, veșnica invenție cu cât scrii mai bine ești privit cu mai multă răceală și ești izolat tot mai mult și nu ai nimic în afara plăcerii intranzitive de a scrie căci ambiția de a intra în istoria literaturii este o imbecilitate iar a crea imagini...voronca din perioada târzie spunea despre imaginile sale: îmi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul”. Heliade e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne În fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit de simțul datoriei morale: „Copilul se deșteaptă; l-amenință răceala Și mama Îl lipește de chiar inima sa...”. O dedicație din 1839, La Elvira, este mai Întunecat romantică, mai agitată. Ea adună semnele lirice ale epocii: lacrimile, suspinele, salcia plîngătoare, trista filomelă, piatra mută a mormîntului, fintîna, noaptea dilectă, luna
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îmbată și, prin ea, Întreaga ființă a creatorului. Dificultatea ochiului este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru care are predilecție) este blîndă și neștiutoare de misterul pe care Îl ascunde. Pasiunile se consumă În afara poemului. În poem e vorba doar de o fugă, o „hîrjoană”, de o plecare În codru. Sentimentul este privit dinafară, cu oarecare răceală. Noțiunea de lirică erotică „obiectivă” nu este, În cazul lui, nepotrivită. De la el s-a inspirat Coșbuc cînd a cîntat ritualurile țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși, și femeia virilă. Fulga din Dan, căpitan de plai este tipul de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
milă, de iubire, De durere, de suspinuri, de rugi fără contenire. Cu dînsăle să armează, cu dînsăle biruiește, Ele sînt a lui dorințe, pentru ele să jărtfește. Pacea lui nu-i vro pace sau de arme contenire, Ci este după răceală a dragostei Înnoire. Războiul lui nu-i spre moarte, ci spre dulce pătimirea, Cari-nghimpă și deșteaptă și iuțăște toată firea.” Poemul acesta (și, În genere, toate versurile lui Conachi) se grupează În jurul unei vaste figuri a oximoronului. Relația rece
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]