2,217 matches
-
de așchii și găteje pentru trebuințile orășenilor. Lemnele se vând cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul Măgurii și până la țărmul mării. Marea albastră; insule mici, unele locuite de câțiva pescari. Golfuri blânde. Temperatura încă răcoroasă 3 aprilie am găsit însă primăvara instalată. Printre munții ninși, până aproape de Dubrovnic, nu se putea bănui înflorirea de aici. Uniunea Interparlamentară Moară mare Umblă tare; Dar făină Văd puțină. Latră cânele bătrân: Veste rea pentru stăpân. Le grand moulin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
verbale așază în opoziție prezentul etern al gestului arhetipal și receptarea lui, iremediabil marcată de timp și de trecere, vizibilă la nivel morfologic prin perfectul simplu și mai mult ca perfectul indicativ: „Calul calcă-n văi adânci,/ Văi adânci și răcoroase;/ Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boieri caii ș-adăpară”. Jocul soarelui urmează sensul cosmic: „Da nu-l joacă cum să-l joace,/ Mi-l desuce șî-l întoarce/ După lună când îi plină,/ După
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vulturul cu rol de maestru inițiator are la bază depășirea limitelor omenești, puternic subliniată în text. Reîntoarcerea în universul cunoscut, după parcurgerea traseului uranian, modifică și pădurea prin care trece eroul înainte de a ajunge acasă: „.o pădure mare, verde și răcoroasă”. Ea a devenit un spațiu vegetal proaspăt ce recompensează inițiatul istovit, nimic din pietatea dendrolatrică anterioară nu mai tulbură spiritul. Cel mai frecvent însă spațiul silvestru apare doar menționat, ca popas imediat începutului inițierii, după care evenimentele își urmează cursul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi făcută decât de adevăratul erou, care a parcurs toate etapele inițiatice: „Ea porunci să încălzească baia și împreună cu împăratul să se îmbă- ieze în laptele iepelor ei. După ce intră în baie, porunci să-i aducă armăsarul ca să sufle aer răcoros. Și daca veni, armăsarul suflă cu o nară înspre dânsa răcoare, iar cu altă nară înspre împăratul aer înfocat, încât fierse și mațele dintr-însul, și rămase mort pe loc”, „Așa că iel cîn s-o băga, numai i s-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
impunător și un păr bogat pe cap răsfirat în toate părțile; parcă este pornit la luptă dar fața îi surâde prietenoasă. îmi spune glumind că mulți spanioli l-au numit taurul. Se apropie seara și vântul aduce un aer mai răcoros dar soarele încă strălucește destul de puternic. Interesantă clima în partea aceasta a Spaniei. Chiar și în miezul zilei deși soarele strălucește din plin ai nevoie de cămașă nu numai pentru a te proteja de razele soarelui dar și de vântul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aceasta în sat are loc un fel de sărbătoare a mâncării lor tradiționale, tortillas. Păcat că nu mănânc seara. Aș fi mers cu plăcere. Din nou s-a lăsat seara. Astăzi după amiază a plouat iar acum aerul este destul de răcoros, chiar rece, iar spaniolul de lângă mine, un tânăr frumos, deschide o sticlă cu vin în prezența a două tinere și frumoase spanioloaice. Dacă aici, seara clima este atât de răcoroasă, se înțelege mai ușor de ce Spania are aceste întinderi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Astăzi după amiază a plouat iar acum aerul este destul de răcoros, chiar rece, iar spaniolul de lângă mine, un tânăr frumos, deschide o sticlă cu vin în prezența a două tinere și frumoase spanioloaice. Dacă aici, seara clima este atât de răcoroasă, se înțelege mai ușor de ce Spania are aceste întinderi nesfârșite de culturi ale viței de vie. Un pahar cu vin însoțit de obișnuitul jambon încălzește inima și hrănește trupul spaniolului, contribuind la acea vitalitate aproape - sangvinică dar nu violentă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ață (fuior de cânepă) de cca. 50 cm se făcea la fiecare capăt câte-un laț În care se puneau 1-2 struguri și se echilibrau pe o bară de lemn de 2-3 m care se fixa de plafonul camerei mai răcoroase sau chiar În podul casei. Se Înțelege de ce, după culesul viilor ne Îmbulzeam să ne urcăm În pod după cele trebuincioase gospodăriei. * Botul era un vas din lemn, În care botașii preluau strugurii de la culegători, Îi zdrobeau cu un băț
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acest important dar natural pe care îl are orașul lor, față de celelalte orașe de șes ale Moldovei. Sus la Dobrina, unde în bătrânul codru de stejari, de tei, plopi și frasini, în timpul celor mai călduroase zile ale verii, aerul e răcoros, curat și plin de sănătate, aproape ca și orașul de munte, cale de 10-15 minute cu piciorul din centrul orașului, s-ar putea amenaja un parc de două-trei hectare, cu tot confortul unei asemenea îmbunătățiri, iar izvoarele răcoroase se vor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aerul e răcoros, curat și plin de sănătate, aproape ca și orașul de munte, cale de 10-15 minute cu piciorul din centrul orașului, s-ar putea amenaja un parc de două-trei hectare, cu tot confortul unei asemenea îmbunătățiri, iar izvoarele răcoroase se vor capta, desăvârșindu-se astfel poezia și frumusețea acestor locuri pitorești. Și astfel, acest colțișor splendid al naturii s-ar preface într-un loc de pelerinagiu, unde liniștea și odihna căutată în timp de vacanță, de oameni obosiți de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
capătul cărora pun o bucată de lemn ascuțit întărit în foc"; "pot să asigur pe Altețele Voastre că nu mi se pare să fie sub bolta cerului țară mai bună ca aceasta atât în ce privește rodnicia, blândețea anotimpurilor și calde și răcoroase, cât și în ce privește belșugul apelor bune..."; (op.cit., p.69-100). Miercuri, 5 decembrie, Amiralul "se hotăra să părăsească Cuba sau Juana, pe care o socotise, din cauza întinderii sale, drept un continent"! Câteva precizări: în "Jurnal", Cuba este menționată când "Colba", conform
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
casă adevărată". Într-o nuvelă publicată în 1949 în revista Holiday, "Marele rău albastru", personajul central avea să mărturisească: "Mulți mă întreabă de ce stau în Cuba. Le răspund simplu pentru că îmi place să trăiesc aici. E greu să descrii briza răcoroasa care suflă, chiar și în zilele călduroase, peste colinele care înconjoară Havana. Nu e nevoie să explic ocazia ce mi se oferă de a crește cocoși de luptă, să-i antrenez și să particip la concursuri... Mă gândesc de asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu un zâmbet cald și prietenos. Din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de poet ca o soluție benefică, evocată în reprezentări care l așază pe Mihalaș în marea linie a liricilor noștri care au cultivat acest motiv poetic, de la Eminescu încoace: Când hainele-oboselii le dezbrac Îmi pare somnu-n care mă scufund Culcușul răcoros al unui lac, Cu rotitoare ape, fără fund. Plutesc deasupra nuferi albi, de nea, Încolăcind în lujeri ființa mea Și pești lunateci lunecând tăcut Trec pe sub pleoapa mea înspre trecut, După fărâmiturile de stele Ce de pe cer coboară-n apă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
deci într-o poiană prea frumoasă prin mijlocul căreia șerpuia un pârău rece ca gheața și limpede ca lacrima. Acolo la umbra a câtorva brazi seculari, pe un mușchi verde și moale ca o saltea de puf, lângă pârâul cel răcoros în undele căruia ne-am așezat butelcile 132 ca să le răcim, ne-am pus și noi jos roată împrejur după moda orientală a văcsuitorului nostru de cizme, iar după ce Catrințaș ne-a desfăcut saci cu merindele, apoi... halal să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochii în acea încântătoare dimineață, voi zice că atunci eram tocmai în epoca când pădurele răsfrângeau toată gama coloarelor de la roș stacoșiu pănă la galbănul de aur; se auzea prin fânațe sunetul coasei, muzică melancolică, prevestitoare zilelor de toamnă; aerul răcoros încărcat cu miros de iarbă tăietă dându-mi intuițiunea apropiatelor griji ale iernei, mă predispunea parcă să sorb cu mai multă poftă dulceața momentului; iar eu, tânăr cum eram plin de entuziasm, cu inima mișcată de priveliștea acestei naturi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plini de impor tanța lor, dar, mai ales, cu un șir rotund de odăi ispititoare, ocolind, cu cer dacul lor dantelat, un „patio“ de stil spaniolesc, pavat cu dale colorate și cu flori multe, multe și un avuz vesel și răcoros - am găsit, spre norocul meu, o țărăncuță din Vinț, proaspătă la trup și care ți se dăruia cu dărnicia elementară a pomu lui care-ți oferă poamele din crengile lui anume aplecate spre tine (cum susține Bernardin de Saint-Pierre). Îmi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din umeri: nu sunt în cea mai prielnică stare, nu reușesc să-mi adun gândurile. Zic: -Habar n-am. Mă despart de Lazarus, lăsând pe altă dată concluzia. Rămas singur, cobor sub stratul de nori. S-a pornit o ploaie răcoroasă, puternică. Mă așez în calea stropilor ca sub un duș imens. Îmi face atât de bine, îmi amintește de cum mă spălam la baia publică din Serenite, când eram viu. 15 TC "15" \l 1 După ce i-au ciuruit pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îi dusese cu preșul. Ba mai mult, așa cum nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe toți amatorii de plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără filtru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai la Suceava. A doua zi au fost vizitate mănăstirile Dragomirna, Humor, Voroneț și, în final, mănăstirea Moldovița. Eu m-am întors la Iași în noaptea de 11 mai. Ziua de 12 mai a fost o zi ploioasă și cam răcoroasă. Totuși așa, prin ploaie, s-au vizitat mănăstirile. Gestul celor de la Suceava de a oferi măicuței Natalia Ilașcu acest pelerinaj pe la mănăstiri, pentru rugăciuni , a fost ca un dar ceresc. Acești oameni merită toate felicitările, pentru darurile oferite, pentru tot
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a fost un fiasco. și, de fapt, nici nu mă mai interesa: eram într-un asemenea hal de epuizare fizică și morală, încât a doua zi am leșinat în stradă, cu tensiunea scăzută la șase... M-am trezit în penumbra răcoroasă a camerei de acasă. Eram grav bolnav... În jurul meu - Mama, Tata, medici și, din când în când, câte-un prieten. A trecut și Mihai pentru câteva minute... Foarte curând însă am fost internat la Spitalul Colentina, Secția de boli infecțioase
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
analize și experiențe, ceea ce nu avea darul să mă pună prea iute pe picioare. Singura mea speranță era să plec cât mai repede de acolo, convins fiind că mult mai bune condiții aveam acasă: singur într o cameră adumbrită și răcoroasă, eu, Mama și cu Tata, și cu Vally să mă îngrijească, și cu doctorul familiei - Henry Steinberg - la căpătâiul meu. Cât despre hrana mea dietetică, oricum mă hrăneam exclusiv cu ceea ce mi se aducea de acasă - și în felul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iar temperatura tot așa, putea fi falsificată cu puțină îndemânare: după ce ni se punea termometrul subsuoară, nu aveam decât să-l las să urce până la temperatura normală, iar apoi să-l scot și să-l așez la un loc mai răcoros. și astfel, timp de trei zile, am înșelat vigilența întregului personal și la capătul lor am obținut mult dorita externare. Era o zi frumoasă, însorită și Vally venise de dimineață să mă conducă acasă. Eu eram amețit, dar totodată fericit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din toate acestea... Pentru că astăzi sunt îndrăgostit! Preaplin Dragostea mă frânge, Nu mai încape în mine, Mă strivește pe dinăuntru! Mă apasă! Mă înăbușă! Mă copleșește! și mi se scurge prin vârful degetelor când te ating... Jar Ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. Ia-mi capul între mâini și privește-mă în ochi, obraz lângă obraz, să stăm aproape, să ne privim, să ne umplem ochii unul de celălalt, să ne potolim setea care ne mistuie! Căci ochii tăi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]