3,042 matches
-
generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între ei și coastele Italiei nu mai rămâne acum decât acest imperiu, aflat în mare suferință, drept bastion de apărare. Îngăduiți-ne un răgaz și împuterniciți-ne să conducem armata nu împotriva voastră, ci împotriva lor, iar eu vă făgăduiesc pacea, și niciun om din Ravenna și din oricare alt teritoriu al nostru nu va cuteza să ridice sabia împotriva viteazului vostru popor. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
contrar, Grimoald i-ar fi atacat în timp ce Grasulf, cu armata de longobarzi, ar fi năvălit asupra caselor lor, măcelărindu-le nevestele și copiii lăsați în părăsire. Slavii șovăiau, dar pe mine mă interesa să câștig cel puțin o noapte de răgaz, drept care am spus că ne vom întoarce a doua zi pentru a primi răspunsul. Slavii erau pe cât de cruzi, pe atât de viteji, pe uscat și pe mare. În schimb, n-aveau nicio noțiune de strategie, ci doar vicleșuguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ți Îngropi viața de burlac cu un pic de gălăgie. Loïc Îi aruncă un lanț de chei pe care skipperul le prinse din zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de mireasă, lansă Marie către Christian, care-și Înșfăcase deja sacul solid de marinar. „Simplă superstiție“. TÎnăra zîmbi văzînd că maică-sa strecurase deja rochia Într-o husă, mai mult ca s-o protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă Îți Închipui că am să te las să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am visat să am o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
retrage, asimilînd-o vieții care puțin cîte puțin Îl părăsea Într-un mod la fel de inexorabil. De pe promontoriul unde se afla, putea să vadă o mare parte a acelei insule care odinioară aparținuse familiei sale, și se rugă Celui-de-Sus să-i dea răgazul să Împlinească lucrul la care visase atîta. Era mult prea aproape de țintă... Valurile făceau cale-ntoarsă, aspirate parcă de neant, lăsînd eșuate pe nisip, ca niște poveri prea grele, zeci de meduze cărora Îi plăcea să le chinuie carnea flască scormonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o dezamăgire atît de vie, atît de penibilă, Încît admise În cele din urmă că Lucas avea dreptate. Se neliniști: oare de ce dovada culpabilității lui Ryan o tulbura atît de profund? O condiționase atît de mult prin hipnoză? Nu avu răgazul de a adînci și mai mult ipoteza, Lucas o prinsese de braț și o trăgea după el: nu aveau timp de pierdut, trebuia să pună cît mai iute mîna pe Stéphane. TÎnărul jandarm Își alesese domiciliul pe o străduță din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcu alb ca hîrtia. - De ce n-ai spus nimănui nimic? stărui ea. - Voiam s-o fac. Te asigur că voiam s-o fac, repetă el. Am alergat acasă, tata era beat mort, ca de obicei. Nici măcar nu mi-a lăsat răgazul să vorbesc, mi-a tras o mamă de bătaie pentru că umblasem creanga, după care m-a azvîrlit În pivniță. De n-ar fi fost Yvonne Le Bihan, poate că aș fi murit acolo. RÎse scurt, fără urmă de bucurie, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sainte-Maxime fusese vândută, dar putea merge la proprietatea lui di Meola, cum Îi sugerase maică-sa; le propuse celor doi să vină cu el. Plecară peste o lună, la sfârșitul lui iulie. 14 VARA ’75 „Faptele lor nu le dau răgaz să se Întoarcă la credința În Domnul Dumnezeul lor, căci un duh de ticăloșie sălășluiește Înlăuntrul lor și pe Domnul nu vor să-l știe.” (Osie, 5, 4) În stația de autobuz din Carpentras, Îi aștepta un om slăbit, bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se gândiră atunci la numere - am fi vrut să știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-am răspuns. Era știut că Vindecătorul trebuia să ia aminte și la cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unii cu alții? Dar ceilalți: ca până acum, În minte. Vorbele din minte ajung, așa puține cum sunt, dacă se Întâlnește uriaș cu coarne de cerb cu om de-al lui Minos. Minos e Însă om șmecher. Cerut la ei răgaz. Mâine vă spun, zis el. M-a chemat. Uite, așa și așa. Spune lui Krog, fiule, că ăștia vor să vorbească fiecare pe limba lui. Spune lui Krog că Moru știe cel mai bine! Vindecătorii ăștia răi vor să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Micile genii din campus mai descurcărețe decât Pentagonul. Pe rue St. Honoré, Ravelstein s‑a dovedit absolut fericit. Ne plimbam de la o vitrină la alta. Termenul francez pentru „a cumpăra din ochi” este lèche‑vitrines - linsul vitrinelor. Aceasta presupune un răgaz perfect, or, micul dejun ne mâncase cea mai mare parte din dimineață. Totuși zăboveam admirând colecțiile de ciorapi, cravate și cămăși de comandă. Pe urmă am grăbit pasul. I‑am spus lui Abe că etalarea aceea de lux Îmi Încordează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să mă descalț. ARTUR (Privind la șobolan.): Ce păcat! Putea să mai trăiască... COLONELUL: Credeți? ARTUR: Cu siguranță. COLONELUL (Înduioșat.): Așa e viața. Niciodată nu știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru mine ziua de mâine nici nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i mai rămăseseră întregi. Când, în sfârșit, peștele se lăsă târât domol printre nuferii de lângă mal, intră în apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bere în mână, așezat în cur pe bordură), însă nu-și amintea, totuși, unde citise asta sau dacă citise așa ceva vreodată... Pentru prima oară în acea zi își spuse că are nevoie de Lucia. De fapt, dacă ar fi avut răgazul necesar pentru a rumega ideea respectivă - însă nu poți duce la bun sfârșit o astfel de activitate atunci când personajele din romanul nescris bat la ușă și atunci când tu, scriitorul, pui în pagina word-ului un scenariu absurd care se transformă în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lumea unor vise din care nu găsea puterea să mai iasă, nu realiza asta), îl pironi cu o privire fermă. Vru să spună că dorea să se întindă pe jos și să doarmă un mileniu, dar interlocutorul nu-i lăsă răgazul să pronunțe cuvintele. Vă putem oferi bilete către Ură, către Iubire, către Trădare, către Dezamăgire, către Ipocrizie sau Speranță. Clasa întâi, a doua sau, dacă vă permiteți, există și varianta business class... Ce preferați? După ce reuși să-și liniștească respirația
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
viață, în măsura în care depinde de noi, intenționat. Iubirea înseamnă vivificarea, crearea și conservarea intențională a obiectului iubit. Ura înseamnă anulare și asasinat virtual, nu însă un asasinat pe care-1 execuți o singură dată, ci starea de ură e o asasinare fără răgaz, o eliminare din existență a ființei pe care o urâm”. Credem că precizările autorilor amintiți se pliază bine și orientează corect așa numitul „analfabetism afectiv”, adică „incapacitatea de a intra în contact cu lumea propriilor emoții” ce reprezintă, de fapt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ai făcut totul pentru mine, până la sacrificiu, iar eu țiam răsplătit numai cu rău. Iartă-mă! Dă-mi un semn, Fată, în vis!... Te rog, Fată!... se ruga Iorgu în genunchi cu privirea spre cer. Deodată, într-o clipă de răgaz, în tăcerea aceea de cimitir, în care se auzea doar foșnetul molcom al frunzelor, se auzi un glas limpede, abia șoptit: Goguu!... Ai venit la mine?!” El tresări, recunoscând vocea Vasilicăi, și-și îndrepta privirea dincotro venea chemarea. Vru să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pierdut în noaptea necunoscută. ...Se simțea legat fedeleș și cu un căluș în gură; nu putea deschide ochii, pleoapele îi cădeau grele, iar gândurile înotau ca într-o ceață groasă, zile și nopți în șir, fără număr, a luptat fără răgaz... Amintiri halucinante... fierbințeli îi zguduiau tot trupul. Totul e învăluit în ceață cu umbre nedeslușite... -Doamne, ajută-mă!.. își zise el în somn. Fără să deschidă ochii, s-a ridicat încet în pat... apoi, s-a lăsat încet-încet, simțind o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
căprioară inocentă. „Era timpul, când Cineva mă chema la asumarea jertfei. Nici nu trecuseră două zile de la venirea mea În sat că momentul a și sosit. Știind că șoseaua-i deteriorată din pricina ultimei ploi, mi-am zis că mai am răgaz o zi, două să stau cu părinții. Tata concepuse o ascunzătoare sofisticată În podul școlii, În care să intru la nevoie. În ziua de 9 iulie, pe la prânz, tata, care robotea prin curte, a intrat În casă alarmat: Vin doi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sau câte eseuri am publicat, ci numai ce-am făcut, ce fapte deosebite și notabile, patriotice și caritabile am săvârșit În viața aceasta telurică, Întru dobândirea mîntuirii sufletelor noastre păcătoase? Fapte care să ateste preocuparea, grija și lupta noastră fără de răgaz pentru triumful credinței și al valorilor democrat creștine În societatea românească din ceasul acesta neasemuit de important. Ai putea, bunăoară, să admiți că Începutul Înțelepciunii nu vine de la frica de regimul ceaușist, fără pereche În teroare și dezumanizare, nici de la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
generos, eroic să nici nu mai vorbim. Procedând deosebit de brutal și intempestiv, cum de altfel te caracterizează, miai luat vorba din gură. După aceea n-ai mai binevoit să-mi acorzi onoarea de a mă asculta, nici să-mi dai răgazul necesar ca să-ți Înfățișez, mai bine zis să-ți propun un proiect de plan, fără doar și poate discutabil și amendabil. În fond, eu nu voiam altceva decât să ne Întrunim Într-un mic conciliabul, la mine sau În alt
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Durostor și Caliacra Bulgariei și, ca urmare a schimbului de populații, ne-am stabilit În satul Caugagia (comuna Ceamurlia de Jos) din județul Tulcea, trecând, Întâi, prin satul Pribegi (comuna Perieți) din Ialomița (aproape de Slobozia), unde locuirăm doar 4-5 săptămâni, răgaz suficient pentru mutarea bulgarilor din județele Constanța și Tulcea În județele Caliacra și Durostor (care alcătuiesc Cadrilaterul, adică Dobrogea de sud), abandonate fără luptă de regele-călău Carol al II lea (sfătuit astfel de trădătorul bulgarofil Nicolae Iorga, care considera, Încă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ochii, am văzut o aluniță, apoi urechea mare, clară, incon- știentă de propria frumusețe, ca urechea unui animal. Deasupra, pe geam, orașul nou, scufundat În alb, un cadou nedesfăcut. Șaman 11 În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar În realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. mă fascinau formele cioturilor de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și am deschis ochii, am văzut o aluniță, apoi urechea mare, clară, inconștientă de propria frumusețe, ca urechea unui animal. Deasupra, pe geam, orașul nou, scufundat în alb, un cadou nedesfăcut. În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. Le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar în realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. Mă fascinau formele cioturilor de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
muzeu. Un muzeu din care, credea dânsa, și, cred și eu, că nu va mai fi fiind, pe fața pământului, pe altundeva. Cu migală, cu trudă; cu reluări și cu reveniri, zilele și nopțile treceau, fără somn, fără adihnă, fără răgaz, aproape! Și a sosit și o dimineață senină, albastră, caldă și calmă, a unei zile, În care, toul fusese materializat. Evident, deocamdată, În privința asigurării materiei prime. O materie primă impecabilă! Nu a mai durat mult și tablourile, comandate, au fost
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]