3,256 matches
-
ochii acestei vieți. Eu te-am adus! Zâmbi ca-n grădina publică de altădată, și-mi sărută obrajii, după care prezența ei se topi. Rămăsei singur, luai o carte cu vederi din Italia, un fel de album, cu gândul că răsfoind-o să-mi consum într-un fel nedumerirea de timp: Roma: Aleea Vestalelor, Coloseumul, Biserica Saint Pietro in Vincoli cu statuia lui Moise lângă altar; Florența - Santa Maria Novella; apoi Domul din Milano, Veneția. toate acestea și altele încă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dovedea mobilitatea care-l caracteriza și pe care o transmisese fiicei sub forma nonconformismului, ca un alt mod al aventurii existențiale. Mă gândii la Keti... Dar în după-amiaza aceea, când umbrele invadară încăperea, Keti se ivi din nou lângă mine. - „Răsfoiam cartea aceasta, vorbii, care e ca un album, mă gândeam că tatăl tău a văzut toate aceste minunății, sunt sigur că le-a văzut... nu se poate altfel. Ce om a fost și tatăl tău!” Ea se uită în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deși simt că este esențial, sau că a fost esențial, nu-i de găsit, cu toate că n-ar fi trebuit să fie consemnat. Vorbeam, întins, cu mâinile sub cap. Rex latră în curte, cine știe de ce latră, îmi spuneam. Eu îmi răsfoiesc jurnalul, o părere, de jurnal, nu unul propriu-zis, ci sporadic, câte o frântură de zi apoi o părăsire îndelungată, urmând o reluare și iar... E cea mai condamnabilă neglijență; dacă aș fi ținut un jurnal cu adevărat, eram salvat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi se pare uneori, se oprește la fereastra deschisă la care mă aflu. - Bună dimineața, domnule judecător! Sunteți prima bucurie pe ziua de azi; în piață n-am prea găsit mare lucru. Am luat și ziarul de capitală, l-am răsfoit cât am stat la rând la zarzavat, - să știți: încet, încet o să ne ia dracu. Invitația în duminica aceea la masă a fsot prilejul unei lungi stări de bine; veni invitată sau reținută, nu mai știu, și tânăra profesoară, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
erau acolo fotografii înfățișând obiceiurile unei lumi uitate, parcă nu existase, moda unei vremi revolute, domni în fracuri, doamne în strălucitoare rochii de bal: lumea aceea se pierduse. Ana cea mică - fiica Anei - acum în vârstă de 17 ani, le răsfoia în vacanțe, cu lacomă curiozitate, îi rămăsese ochii pe o rochie de lamé - un verde deschis - purtată de o actriță franceză, aflată într-un grup de cineaști la o ocazie festivă; se imagina îmbrăcată în strălucitoarea rochie pariziană, se visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase în fața bibliotecii din antreul încăpător, în dreptul biroului aflat tot acolo, începând să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, îi rămaseră ochii pe Un om sfârșit a lui Papini, pe care i-l dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, încântat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care le considera ca sublimări ale spiritului. În timpul acesta, privind-o, mi-adusei aminte de ea, cea din vara anului 1946, când îmi fusese vecină necunoscută de călătorie în compartimentul de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat în formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, când amândoi coborârăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puloverul, în parte lucrat, pe mașina de cusut de lângă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la întinse pe masă și-și începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam în picioare în partea cealaltă a mesei, răsfoiam un ziar. Și-n timpul acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lângă mine. - Îți scrii memoriile. Timpul prin care ai trecut și treci e fără egal. Suferințele, nedreptățile, închisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și "Marele provocator". Am avut sentimentul că visez. Mi-am frecat ochii, am cerut ziarul și suplimentul să-l consult, să fiu sigur că nu mă înșel. Imediat, am cumpărat ziarul și m-am așezat pe o bancă să-l răsfoiesc. Fotografiile marelui român erau însoțite de următoarele explicații: "Este român, dar scrie într-o franceză splendidă. Mulți ani a fost exemplu de gânditor marginalizat, blestemat și pesimist, dar acum textele sale se ridică într-o voce profetică. Aceste paradoxuri îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
e genul ei de glumă. — Deci a fost intenționat? Oh, da, probabil. Dar n-ai nici un motiv de îngrijorare. Și asta n-a fost totul. După mai puțin de două săptămâni, într-o seară de vineri, eram acasă la Aidan, răsfoind meniuri cu comanda la domiciliu și făcând propuneri pentru cină. El își scotea cravata și, în același timp, își deschidea corespondența, când conținutul unuia din plicuri l-a tulburat. Am simțit asta din celălalt colț al camerei. Ce e? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ziarelor. Era atât de evident. Uneori, dacă fuseseră dezamăgite de un redactor de profil și nu obținuseră acoperirea la care se așteptaseră, fetele dădeau la boboci înainte de ședință. În timp ce ne așezam, Ariella ne-a ignorat. Stătea în capul mesei lungi, răsfoind paginile lucioase ale unei reviste. Apoi am văzut ce era - am văzut-o cu toții în același timp: numărul de luna asta din Femme. La naiba. Nu ajunsese încă la chioșcuri. Primise un exemplar nou-nouț și nimeni din cei de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tocmai ce realizasem ce se întâmplase de fapt. Partea a douatc "Partea a doua" Capitolul 1tc " Capitolul 1" Extras din Dus pe veci de Dorothea K. Franklin ...Cam la o săptămână după moartea soțului meu, eram în camera de zi, răsfoind The National Enquirer - singura publicație pe care mă puteam concentra -, când, prin fereastra deschisă, a intrat în zbor un fluture. Era scandalos de frumos, cu aripile acoperite cu un model întortocheat în nuanțe de roșu, albastru și alb. În timp ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și hidratare pe care și l-ar fi putut dori cineva, pielea mi se cojea în fâșii subțiri, cenușii. Am înghițit vreo două calmante, am dat drumul la televizor, dar, negăsind nimic care să-mi atragă interesul, am început să răsfoiesc Dus pe veci. Minunat titlu, apropo, m-am gândit. Optimist. Garantat să le ridice moralul celor care tocmai au pierdut pe cineva drag. Era una dintr-o puzderie de cărți - ce-mi fuseseră trimise prin poștă de Claire de la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că am închis din greșeală... — Poți să-mi spui cum te numești, drăguță? —Anna Walsh. Știam că e un gând nebunesc, dar îmi imaginasem că, de îndată ce-mi va auzi numele, va zice, „Oh, da, Anna Walsh“, apoi va răsfoi printre hârtiile de pe biroul ei, cu mesaje de dincolo, și va zice „Da, avem un mesaj pentru tine de la un tip pe nume Aidan Maddox. A zis să-ți transmitem că îi pare rău că a murit așa, pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
putea, ia-ți copiii și du-te cât mai departe de țara asta.“ Sara își descoperi chipul în semn de mâhnire. „Unde să mă duc?“ Era nu atât o întrebare, cât un strigăt de durere, dar tatăl tău a răspuns răsfoind cartea: „Omul ăsta spune să mergeți în Italia sau în țara otomanilor, dar poți să mergi și în Maghreb, dincolo de mare, e mai aproape. Tot acolo vom merge și noi.“ Dădu drumul cărții din mână și plecă fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și predarea. A luat apoi de pe masă o carte minusculă pe care a depus-o ca pe o ostie pe palma mea deschisă. Deschizând-o, am descoperit că era scrisă în arabă. — Citește cu voce tare, fiule! M-am executat, răsfoind paginile cu nesfârșite precauții: — Carte a rugăciunii ceasurilor... încheiată în 12 septembrie 1514... în orașul Fano, sub egida Sanctității Sale papa Leon... Protectorul meu mă întrerupse cu glas tremurător și nesigur: — Cartea aceasta este cea dintâi în limba arabă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai puțin sau mai mult, după cum și arcușul unui artist impresionează lemnul viorilor altfel, după cum și lemnul de rezonanță nu este identic. Absolvent al Facultății de biologie, Cristina Hordilă Filip, fostă elevă a școlii Foști profesori În semn de prețuire Răsfoiesc monografia „Arc peste timp” din urmă cu 10 ani. Întâlnesc nume și chipuri ale unor oameni ai școlii care au marcat, prin vocație, destinul acestei instituții și care astăzi sunt pensionari: prof. Elena Filip, prof. Ioana Atanasiu, prof. Viorica Pricopie
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
găsit un pix, un blocnotes, câteva plicuri și niște timbre. Mi-am deschis carnetul de cecuri. În timp ce lucram, îmi șopteam mie și banilor. Ultima scrisoare avea adresa scrisă de mână și mi se adresa cu Domnului John Self Esquire. Pe când răsfoiam teancul kaki, în dimineața îngrozitoare a întoarcerii mele de la New York (stând în amiaza londoneză, în apartamentul pustiu, cu ceva de băut, ca, de exemplu, gin cu un pahar de apă minerală la șase a. m. - asta vrându-se o veste bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am traversat împreună strada plină de cocoloașe. Mi-a spus să aștept afară. Vitrina era înțesată cu teancuri întregi din cea mai recentă producție de-scrot-întăritoare a elitei feministe: era intitulată Nu cu viețile noastre și aparținea lai Karen Krankwinkl. Am răsfoit prezentările-reclamă de cărți xeroxate și revistele. Femeie căsătorită, cu trei copii, Karen credea că a face dragoste este echivalentul unui viol, chiar dacă nici unuia din cei doi participanți an i se pare așa. Fața ei curajoasă și radioasă era reprodusă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
legate de trădări și îmbătrânire. M-am tolănit iar pe pat și am început să-mi fac probleme din cauza banilor. Am început, într-adevăr, să-mi fac mari probleme din cauza banilor. Mi-am scos portofelul și am început să-mi răsfoiesc cărțile de credit și cecurile de călătorie. Deocamdată, nu mai am nici un ban. Ceea ce e cu adevărat îngrijorător. Cineva a ciocănit la ușă și am sărit în picioare. Un tânăr negru de o eleganță imposibilă a tăiat-o în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mie că s-a dat rău de tot cu cititul ăsta... — Eu cred că e vorba de o treabă foarte bună. E ceva cu totul neobișnuit pentru mine, a spus el. Ținea în poală evantaiul scenariului lui Doris Arthur. Îl răsfoise plin de speranțe. — Tu ai făcut însemnările astea? Și care e problema? — Avem probleme cu personajul principal. Avem probleme cu motivația. Avem probleme cu bătaia. Avem probleme cu realismul. — Care e problema cu realismul? I-am spus. Explicația a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care acopereau tot peretele, cu degetele nerăbdătoare să atingă Femeile din New York, Lenjerie victoriană, Nurlia, Pregătirea pentru perioada de probă, Paranormal, Bordello, Mătase, Imagini - și altele asemenea. Dar, în afară de istorie, literatură, filosofie, poezie și artă, nu mai era nimic! Am răsfoit copertele LP-urilor căutând muzică punk sau ceva de inimă albastră. Și, peste ce dau? Peste un teanc de peisaje daneze, stilizări de animale și zâne și o mulțime de vechituri metalice cu sprâncene de morsă și nări inteligent umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus. Care o fi, după părerea mea, scopul meu în viață? Cărțile sunt de vânzare, domnilor. Nu citiți cărțile aici. Nu le citiți aici. Luați-le acasă. Cumpărați-le. Iată-mă deci în magazinul de pornografie, încercând să descopăr soluția. Răsfoiesc o broșură cu caste tipărită pe hârtie de calitate cu miros de ceară. Bunicuțe, copilași, excremente, închisori, porci și câini. O, lume, o bani. Bănuiesc că există oameni care doresc așa ceva. Bănuiesc că există oameni cărora le place așa ceva. Cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lectură. Să ascultăm fragmente citite de un tânăr cu succes literar tradus și în străinătate, despre un erou al său, un copil care, precum autorul, se închipuie mergând pe catalige. O fi fost important exercițiul, dar eu am rămas să răsfoiesc arhivele să găsesc oamenii pământului care fac alte bucurii cititorilor de astăzi, copii, tineri ori vârstnici. Dar să revenim la problemele de bază. Impostori există, firește, dar nu în lumea scriitorilor la care s‐ a referit Ziarul de Iași, ci
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a ne amăgi, ci doar spre a mai salva, în puținul nostru, puțin din marile pierderi. Răsfoiam un ziar și nu știu cum mi s-a oprit privirea pe un anunț despre câteva lucrări de salvare a complexului medieval de la Văcărești. Auzisem că pușcăria fusese golită și acum se proiecta un muzeu de artă feudală, parcă. Discutam cu Ester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]