2,995 matches
-
81, p. 223) „Mai întâi și mai presus de toate însă să-și îngrădească sufletul cu dreapta credință, potrivit cu dumnezeieștile dogme ale Bisericii sobornicești, primite de la propovăduitorii de Dumnezeu apostoli și de la Sfinții Părinți. Căci cei ce viețuiesc așa, multă răsplată vor avea, viață fără de sfârșit și casă nesurpată la Tatăl, la Fiul și la Duhul Sfânt, dumnezeirea cea de o ființă și în trei ipostasuri”. (Teodor al Edessei, Una sută capete foarte folositoare, cap. 99, în Filocalia..., vol. IV, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr, cuvântul I, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 47) „... cei ce fac binele aici, unde anume se vor bucura de cele bune? Unde anume cei vicleni vor lua răsplata faptelor lor, dacă nu va fi după aceasta viața viitoare, dacă nu va fi răsplata faptelor săvârșite?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, omilia IX, p. 97) „Să aprindem în noi acel dor și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Despre soartă și Providență..., p. 47) „... cei ce fac binele aici, unde anume se vor bucura de cele bune? Unde anume cei vicleni vor lua răsplata faptelor lor, dacă nu va fi după aceasta viața viitoare, dacă nu va fi răsplata faptelor săvârșite?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, omilia IX, p. 97) „Să aprindem în noi acel dor și să-l ațâțăm întruna. Că dacă numai gândirea la acele bunătăți deși este cam întunecată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trupele vor fi retrase, dar, spre a satisface iarăși vechea "onoare" țaristă, operația avea să se facă nu pentru că ceruse România. Evenimentele din Ungaria lui 1956 îl postează de Gheorghiu-Dej ostil lui Imre Nagy din cauza pretențiilor iredentiste ale acestuia. Drept răsplată, Hrușciov oferă un dezgheț al relațiilor României cu Basarabia, între 1956-1959. Atunci familiile despărțite de Prut se revăd pentru prima oară din 1944. Chișinăul declară că "RSS Moldova are cele mai apropiate relații cu România". Mai mult de atât, la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mai târziu, în viață, la locul de muncă. FAMILIA ȘI ATITUDINEA ELEVILOR FAȚĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ Cine sădește un pom și-l îngrijește, va fi răsplătit de roadele acestuia. Cine crește și formează un OM, înfăptuiește o operă de înalt umanism, iar răsplata vine rareori sau niciodată. Este important ca școala să dea elevilor cunoștințe pentru că ele îi vor ajuta să se orienteze și să facă față problemelor complexe pe care le pune viața, practica. Dar este și mai important să le formeze
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
lenea, pentru că le faceți un mare deserviciu și săvârșiți o gravă eroare educativă. Nu uitați! Cunoștințele acumulate prin efort propriu sunt mai trainice, mai funcționale și se tezaurizează în zestrea intelectuală a omului. MUNCA Moto: "Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește..." Al. Vlahuță În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
muncă; 8. Să cinstesc obiceiurile strămoșești și legile țării mele; 9. Să-mi iubesc țara și neamul ca pe mine însumi; 10. Să-mi amintesc că viața nu începe și nici nu se isprăvește cu mine, și că este o răsplată pentru toți și toate. M-am aflat la timona acestei ambarcațiuni care se numește Școala Normală „Vasile Lupu" din Iași în două dintre momentele cruciale ale existenței ei: prima oară de la 1 iulie 1966, când într-un timp record a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
entuziasmante ale lumii noastre. Autorul nu disperă însă, găsind mereu o cale de transgresiune a impasului. Lumini și umbre se îngemănează peste tot, dar sfârșesc prin a nutri un discurs pozitiv, născător de speranță. O meditație preambulară despre lipsa de răsplată a muncii educatorului, înscrisă ca moto la unul din texte, îi va fi adus aminte autorului de poezia lui Vlahuță din marele hol al Școlii Normale din Șendriceni: „Sfânta muncă e aceea ce răsplată-n ea-și găsește/ De-nțelegi
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
O meditație preambulară despre lipsa de răsplată a muncii educatorului, înscrisă ca moto la unul din texte, îi va fi adus aminte autorului de poezia lui Vlahuță din marele hol al Școlii Normale din Șendriceni: „Sfânta muncă e aceea ce răsplată-n ea-și găsește/ De-nțelegi tu asta, cheia fericirii tale-o ții/ Urgisit de toți să fii,/ Tu de-a pururea iubește,/ Iar ca să trăiești în pace nimic lumii să nu-i cei/ Binele te-nvață a-l face
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
-o ții/ Urgisit de toți să fii,/ Tu de-a pururea iubește,/ Iar ca să trăiești în pace nimic lumii să nu-i cei/ Binele te-nvață a-l face/ Ca albina mierea ei". Munca educatorului trebuie dusă fără gând de răsplată. Un pedagog autentic nu-și încheie de altfel misiunea odată cu ieșirea la pensie. El rămâne un observator asiduu și un actant al spațiului social, chiar dacă trebuie să facă apel la alte mijloace. Profesorul Vasile Fetescu a descoperit un mijloc foarte
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
O mare parte a Bibliei se apleacă asupra răului și suferinței, dar în Cartea lui Iov această discuție se dovedește primordială. La sfârșitul cărții, acesta înțelege că raportul cu Dumnezeu nu se limitează la o cauzalitate mecanică între bine și răsplată, între păcat și pedeapsă, ci este mult mai complex. El își acceptă suferința fără ca aceasta să se transforme într-un argument împotriva credinței în Dumnezeu. Iar cartea conchide că suferința nu este neapărat semnul păcatului, ceea ce reprezintă o ruptură majoră
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Booz, pe care îl preferă unor pretendenți mai tineri. Făcând asta, intră în casa lui Israel, ea, ne-evreica, și dă naștere unei seminții. Faptele săvârșite de Rut față de soacra ei sunt fapte de iubire și bunătate, fără gândul la răsplată, nici obligație morală. Ele țin de hessed, milă, generozitate. Mai târziu, în ebraica rabinică, acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim, care-i îndeamnă pe membrii comunității la fapte de simplă generozitate umană: îmbărbătarea celui îndoliat, vizitarea bolnavilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a renunțat la actele Lui de milă și generozitate autentică, ci doar a încredințat realizarea acestora oamenilor, ca Rut și Booz, care le împlinesc în locul Lui. Iar actele acestea sunt atât de prețioase încât poartă în ele cele mai mari răsplăți. Astfel, cele două personaje vor fi dobândit meritul de a deveni străbunii regelui David însuși, din neamul căruia se va trage Mesia. În iudaism, Cartea lui Rut este citită la Shavuot, sărbătoare care celebrează recolta și dăruirea Torei către poporul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreii de astăzi, chiar și la cei mai secularizați dintre ei. Dezolarea și așteptarea se împletesc pe termen lung. În paralel, capătă formă o justificare escatologică și apocaliptică a suferinței, susținută de credința într-o viață de după moarte. Promisiunea unei răsplăți, în lumea cealaltă, pentru chinurile din viața aceasta, dublată de încrederea într-o intervenție a lui Dumnezeu la sfârșitul istoriei, nu putea decât să le redea curajul celor asupriți. A doua jumătate a cărții lui Daniel, operă apocaliptică prin excelență
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
civile ale negrilor și multe alte campanii pentru îmbunătățirea condițiilor pentru bărbați și femei 13. Tradiția caută să garanteze caracterul pozitiv al suferinței. Cea pe care Dumnezeu i-o provoacă pe pământ omului din iubirebb urmărește să-i sporească acestuia răsplata în lumea cealaltă. Prin suferință sunt conduse ființele umane la viața veșnicăcc. Adevăratul câștig le revine acelora care știu să tragă din ea învățătura corectă. În fapt, cantitatea suferinței contează mai puțin decât modul în care este înțeleasă. Iar suferința
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a se determina dacă martirul mărturisește sau trebuie ca altcineva să depună mărturie pentru el. În această perspectivă, Dumnezeu sau îngerii devin martorii morții martirului. În perioada persecuțiilor religioase ale lui Hadrian din secolul al II-lea, doctrina convențională a răsplății și a pedepsei traversează în lumea evreiască o criză gravă, care suscită o revizuire a doctrinei rabinice despre teodicee. Acum nu suferințele provocate de o putere de sus sunt cele care cer o explicație, nici nenorocirile care-l lovesc pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferința lui Dumnezeu însuși, imaginându-l plângând neconsolat și chemându-i în ajutor pe patriarhi, matriarhe și profeți. Pe o perioadă de cinci sute de ani, unii cer suferința și înmulțesc posturile, ca să nu se spună că și-au primit răsplata aici, fără să o aștepte în lumea de dincolo, în timp ce alții, dimpotrivă, se opun unei practici a mortificării și a încercărilor autoprovocate 20. Între ideea suferinței valorizate în sine și înțelepții care refuză să sufere, diversitatea comportamentelor este mare. Și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu rădăcini în originile Bisericii primitive, ideal de suferință voluntară ținând de imitatio Christi, nu este străină de noua configurație a martiriului evreiesc în perioada Cruciadelor, care o readuce la ordinea zilei. Cronicile ebraice ale primei Cruciade asociază martiriul cu răsplata cerească și furnizează pentru prima oară o imagine clară a lumii care-i așteaptă pe martiri. Or, Talmudul și Midrash-ul își arată în nenumărate rânduri reticența în a stabili o relație între martiriu și răsplată. Alegerea martirilor renani inițiază așadar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
primei Cruciade asociază martiriul cu răsplata cerească și furnizează pentru prima oară o imagine clară a lumii care-i așteaptă pe martiri. Or, Talmudul și Midrash-ul își arată în nenumărate rânduri reticența în a stabili o relație între martiriu și răsplată. Alegerea martirilor renani inițiază așadar o atitudine nouă în istoria evreilor. Ea instituie în imaginarul așkenaz, pentru următoarele opt secole, un fel de normă ideală ca răspuns la catastrofă, chiar dacă aceste sinucideri nu au fost imitate efectiv 7. Prin cronicile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
creștine, care prețuiau mult ocazia de a se sacrifica, nici de cruciații care considerau că moartea pe câmpul de luptă împotriva necredincioșilor le garanta intrarea imediată în paradis. Anonimul din Mainz arată că martiriul era și idealul cruciaților, care așteptau răsplăți spirituale pentru faptele lor. El stătea în centrul chemării la care răspundeau aceștia, le asigura o răsplată în Ierusalimul ceresc. Idealul care-i împinge pe evrei spre martiriu sub asaltul cruciaților este foarte apropiat de cel care-i însuflețește pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
câmpul de luptă împotriva necredincioșilor le garanta intrarea imediată în paradis. Anonimul din Mainz arată că martiriul era și idealul cruciaților, care așteptau răsplăți spirituale pentru faptele lor. El stătea în centrul chemării la care răspundeau aceștia, le asigura o răsplată în Ierusalimul ceresc. Idealul care-i împinge pe evrei spre martiriu sub asaltul cruciaților este foarte apropiat de cel care-i însuflețește pe dușmanii lor, al căror obiectiv era de a-i supune sau distruge pe necredincioși. Alegerea lăsată evreilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
voiau să-și sacrifice voluntar viața. Sacrificiul este calea care duce spre Dumnezeu pentru cel mai mare câștig personal al martirului, răsplătit pentru altruismul său absolut. Noua realitate care prevalează în Occidentul latin, precum și venerarea martiriului și a preafericitei lui răsplăți se conjugă pentru a da consistență Paradisului atât la evreii așkenazi, cât și la creștini. Așteptările mesianice erau în aerul epocii, iar evreii împărtășeau, probabil, exaltarea din jur. Ele se agravează la aceștia din urmă după Cruciade, prin calcule care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din urmă după Cruciade, prin calcule care anunță sfârșitul timpurilor în 110214. Noțiunea de martiriu apărută la sfârșitul secolului XX în grupurile de palestinieni musulmani extremiști ca Hamas ori Hezbollah sau în nebuloase ca Al-Qaida, noțiune strâns asociată ideii unei răsplăți într-un paradis mitizat, aduce aminte de cea care prevala în Evul Mediu în lumea occidentală. În cazul palestinienilor, fericirea care recompensează sacrificiul se dovedește un paliativ la disperarea provocată de situația concretă. Dar dacă mecanismul martiriu/răsplată operează în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ideii unei răsplăți într-un paradis mitizat, aduce aminte de cea care prevala în Evul Mediu în lumea occidentală. În cazul palestinienilor, fericirea care recompensează sacrificiul se dovedește un paliativ la disperarea provocată de situația concretă. Dar dacă mecanismul martiriu/răsplată operează în situații istorice particulare adesea disperate, cel care acționează în Evul Mediu, cel puțin în privința evreilor, se distinge prin faptul că sacrificiul exaltat privește mai întâi persoana martirului și anturajul său apropiat. Martirii moderni ucid și se ucid în numele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ideea, frecvent repetată astăzi, privind caracterul fie absolut nou, fie tipic musulman al anumitor fenomene contemporane. Portița de scăpare spre un dincolo mai blând rămâne o tentație în conjuncturi extreme, când forța credinței mai poate susține această speranță. Cuplul martiriu/răsplată continuă să marcheze scrierile evreilor franco-germani după prima Cruciadă. Iar popularitatea imaginilor martirologice capătă avânt după 1096, transformându-se într-un atribut major al literaturii și credinței așkenaze. Și în prezent, când evocăm martiriul, ne vin în minte aceste noțiuni
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]