4,538 matches
-
înseamnă pentru călugării lui Stănoiu fie a cultiva deliberat murdăria, fie a ignora, la marginea senilității și a patologiei mintale, realul și datele fenomenale ale lumii. Ca și până acum, și aici aflăm la lucru aceeași strategie a inversării, a răsturnării. Nu am epuizat, firește, paleta de mijloace prin care Damian Stănoiu își construiește efectele. Faptul că mai toate textele sale despre viața mănăstirii sunt pătrunse de un suflu conflictual intră în contrast cu percepția comună de mănăstire, asociată cu ideile de liniște
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
eveniment posibil. Filmul povestește demersul unui jurat care se străduiește să-i facă pe ceilalți să perceapă non-imposibilul pe care și l-au creat, în care s-au zidit, fără să-și dea seama. Încetul cu încetul se produce o răsturnare de situație: "Este imposibil ca acuzatul să nu fie asasinul" devine "e posibil ca acuzatul să nu fie criminalul". Realitatea este învinsă de un posibil, un băiat de 18 ani este salvat de la scaunul electric. Non-imposibilul inițial îl ucidea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o ființă ciudată, fapta lui e de neînțeles, gîndea domnul de Frilair, și nimic nu trebuie să rămînă de neînțeles pentru mine..." Putem accepta și o altă viziune, mai modestă, mai deschisă, deși mai puțin liniștitoare. Nu e, oare, această răsturnare de situație manifestarea libertății umane? Imposibilul care începe să-l locuiască pe Julien n-ar putea fi, pur și simplu, inexplicabil? Dorința de a explica ceea ce fac, spun, gîndesc și visează oamenii n-ar fi o negare a libertății? Libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de sine. Dis-de-dimineață, cînd zărește, după vreo 21 de ore de drum, cartierele Romei, admite ceea ce a sfîrșit prin a deveni o evidență, că-i este imposibil să-și refacă viața lîngă Cécile, și imposibil să-și părăsească soția. Această răsturnare de situație e semnul că însăși viziunea asupra propriei ființe, asupra lumii sale și a lumii în general s-a schimbat radical. Nu cumva în timpul crizelor profunde, care ne răvășesc lumea, o întorc pe dos și o fac să se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bărbatul își zice că este imposibil să nu-și refacă viața împreună cu tînăra amantă și cel în care e definitiv convins că-i este imposibil să-și părăsească soția. În timpul călătoriei cu trenul nu face decît să-și imagineze. Iar răsturnarea de situație o resimte profund: nefiind stăpîn pe propriile posibile și imposibile, e pradă angoasei și suferinței. Posibilele și imposibilele unei ființe umane se pot schimba fără să se întîmple nimic în lumea exterioară. Procesul prin care oamenii își creează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
teribile temnițe: bariere invizibile pun stavilă posibilelor sale. Ce poate ajuta o ființă umană să scape din închisoare, să-și elibereze posibilele, să se deschidă posibilelor sale? Prietenia, fraternitatea, afecțiunea, iubirea, răspunde Vincent. Are loc o primă bifurcație, o primă răsturnare, urmată imediat de o primă deviere. A fi pastor, ca și tatăl său face parte, de multă vreme dintre posibilele sale, poate dintotdeauna. Ceea ce duce viața lui Vincent la o răscruce, ceea ce-i transformă lumea, este răsturnarea acestui posibil în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bifurcație, o primă răsturnare, urmată imediat de o primă deviere. A fi pastor, ca și tatăl său face parte, de multă vreme dintre posibilele sale, poate dintotdeauna. Ceea ce duce viața lui Vincent la o răscruce, ceea ce-i transformă lumea, este răsturnarea acestui posibil în non-imposibil: "Pot să fiu pastor" devine "nu pot să nu fiu pastor". Transformarea unui posibil într-un non-imposibil nu se numește, oare, vocație? E un eșec, dar devine posibil să trăiască fără să-și dedice viața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de cînd a intrat în lumea artei și a descoperit pictura, îl frămîntă ideea de a deveni pictor. Ceea ce transformă viața lui Vincent, ceea ce îi schimbă viziunea va modifica pictura și va schimba lumea în întregime e o dată în plus răsturnarea unui posibil într-un non-imposibil. Un nou non-imposibil îi cuprinde trupul, sufletul, ființa: imposibil de a nu fi pe deplin pictor, de a nu merge pînă la capăt în pictură. Imposibil să nu caute să dovedească prin munca sa de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care îl propunem se opune spiritului științelor așa-zis umane. Sociologia, psihologia, istoria, economia caută continuitățile (regularitățile, coerențele, constantele) în conduita umană. Științele umane se străduiesc să dezvăluie per-manențele. Teoria posibilelor-imposibilelor este un mod de a arăta discontinuitățile (rupturile, bifurcațiile, răsturnările, întoarcerile) din cursul destinului uman. E o încercare de a gîndi partea de surpriză esențială din viața oamenilor. Spectacolul oferit de această teorie este cel al întîmplării și al inconstanței. Căutînd constantele, lăsînd la o parte surprizele și contingențele, științele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
doar o consideră relativă, în raport cu destinul omului, respectiv contopirea cu Dumnezeu și fericirea din lumea de dincolo." La început, noțiunea de fericire pămîn-teană nu-și găsește locul este un imposibil în viziunea creștină asupra lumii. Se produc apoi evoluții, bifurcări, răsturnări de situație în lanț. La începutul secolului al IV-lea, împăratul Constantin face din creștinism religia oficială a Imperiului roman. Peste aproape un secol, îndepărtîndu-se de sora sa orientală, Biserica creștină din Occident începe, odată cu Sfîntul Augustin, să reabiliteze viața
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a lumii: se visează și se vrea stăpîn pe natură, pe pămînt, pe lună, pe Marte..., pe sine însuși. Pentru el, este imposibil ca Dumnezeu sau Diavolul să împiedice această cucerire, această înstăpînire. Ținînd cont de toate aceste bulversări și răsturnări de situație, cît din viziunea creștină asupra lumii mai este creștină? Spre exemplu, mai putem vorbi de creștinism atîta vreme cît "individul în afara lumii" a fost înlocuit de "individul în lume"? Arătînd cum se reconfigurează posibilele și imposibilele care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Papen de a-l numi în fruntea guvernului pe Hitler. Luni, 30 ianuarie 1933, către ora 11 a dimineții, Hitler depune jurămîntul. Social-democrații sunt uluiți: pentru ei, era imposibil ca von Hindenberg să-l numească pe Hitler cancelar. E o răsturnare de situație incredibilă, imprevizibilă. Bătrînul mareșal nu refuzase oare, de două ori, să-l numească în fruntea guvernului pe Hitler atunci cînd acesta era în plină ascensiune? Cum să-ți închipui că va fi numit cînd, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
politic 30 -, a impus definitiv în spațiul românesc primatul luptei politico-naționale, sub semnul căreia se conturaseră proiecte sau programe și se consumaseră generoase energii, chiar dacă mai voalat, și în epoca anterioară. Altfel spus, revoluția din 1848, cu desfășurarea-i și răsturnările de situații binecunoscute în orientul european, găsea aici o generație pregătită și viguroasă, având deplin cristalizată imaginea viitorului organism național, poate doar sugerată inițial prin ideea Daco-României. Ajunsă, deci, în faza deplinei maturități politice, națiunea română și-a formulat la
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
să o oprească. Această civilizație nouă aduce cu sine noi tipuri de familie, alte stiluri de muncă, noi conflicte politice și, dincolo de toate acestea, o conștiință modificată. (...) În fața omenirii stă un salt cuantic înainte. În fața ei stă cea mai mare răsturnare socială și cea mai profundă restructurare creatoare din toate timpurile. Fără să ne dăm perfect seama, sîntem angajați în construirea din temelii a unei remarcabile civilizații noi"2. Noi surse de energie (nucleară, informația), noi ramuri-motor (electronica, telecomunicațiile, informatica), o
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a dreptul science-fiction de acum, doar în perspectiva unui univers multidimensional fiind posibilă simultaneitatea trecutului, prezentului și viitorului, toate evenimentele fiind deja acolo... Adevărul e că nu ai cum să ții pasul cu actualitatea fulgerător de schimbătoare și năucitoare a răsturnărilor de situație în cazul DSK. Romanul în cauză e deja răsuflat înainte de a se fi produs joncțiunea cu realul, dat fiind că oricîte dovezi împotriva politicianului vor mai apărea, a fost cu certitudine depășit, și definitiv, momentul în care risca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e conștient de un pericol iminent, dar sublimul forței manipulatorii rezidă în distribuția aparent întîmplătoare de elogii și palme, astfel încît liniștea și siguranța să nu fie niciodată dobîndite pe deplin, nimeni să nu se simtă la adăpost de o răsturnare subită de situație. Incertitudinea și lipsa de sens a elogiilor sau pedepselor sapă temeliile ființei umane mult mai adînc și mai sigur decît o face brutalitatea explicită. Grossman apare, de-a lungul desfășurării narațiunii, ca un șef integru, performant, loial
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
uniformizată, obosită și lașă. Pornind de aici, romanul se construiește tot mai complex, ca o reflecție asupra societății, literaturii, justiției sau mass-mediei, asupra minciunii și a tăcerilor vinovate, totul într-un stil limpede, înlănțuind capitole adesea foarte scurte, cu nenumăratele răsturnări de situații și reveniri pasionante. Iar faptul că personajele principale ale intrigii sunt doi scriitori introduce un fel de joc de oglinzi ce răsfrîng cele mai variate teme luate în discuție de autorul care, spre deosebire de alter ego-ul său din roman
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu doar literar, ci și documentar, în măsura în care experiența exilului poate fi transmisibilă. Dar documentul e viu, cald, palpitînd în mintea și inima cititorului care, indiferent de vîrsta sau experiența proprie, se simte implicat într-o aventură etern umană, cu numeroase răsturnări de situații și cu toate ingredientele unui roman captivant. Rănile trecutului nu se vindecă, se estompează doar, iar caracterele rezistă sau nu la marile provocări la care le supune marea ruptură a plecării din Bucureștiul anilor '80 pînă în America
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
orice roman cu vagi pretenții polițiste urmărește un anume tipic, oricît de voios ar fi el încălcat (marele maestru în domeniu fiind Frédéric Dard, alias San-Antonio). Dar tehnica lui Philippe Djian se bazează pe un montaj de surprize pînă la răsturnarea totală a ipotezelor pe care nefericitul cititor apucase să și le clădească. Ca într-o "montagne russe", odată ajuns pe o culme, te prăbușești cu răsuflarea tăiată, descoperind că nici naratorul, nici sora lui, nici mama Barbarei nu sunt ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
febra evocărilor, reeditărilor și licitațiilor cioraniene e de o intensitate remarcabilă, nu doar în spațiul românesc, ci poate în primul rînd în cel francez, ba chiar și pe alte meleaguri, spaniole sau americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică a deschis o rană ce a sîngerat pînă la capăt, punctînd răzbunarea inimii umilite asupra spiritului autoritar, introducînd o disjuncție în eul enunțării, căci în loc să reacționeze unitar, acesta apare ca scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții fără
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o entitate psihică cu două fețe (un semnificant și un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este nulă, astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intrinsec contradictoriu al postmodernismului). Derrida observa că gândirea de tip occidental se desfășoară în jurul opozițiilor binare (realitate/aparență, sensibil/inteligibil, subiect/obiect etc.), pe care le interpretează ca ierarhii violente din pricina privilegierii unuia dintre ei. Tocmai de aceea faza de răsturnare a ierarhiei este un pas important în dinamica deconstrucției 190, introducând pe lângă un dialog critic și dorința de a regăsi și a revaloriza acel "ceva" care a fost ocultat de tradiția metafizicii occidentale, trecând apoi de la rejecția "nici nici" la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din urmă estompează rațiunea argumentativă și criteriile pe care logica le punea până atunci la dispoziție. Filosoful german lecturează în procedeul deconstrucției o anumită formă de "fanatism" ce impune o căutare a imitației și secundarității în toate produsele culturale. Interesul răsturnării opozițiilor clasice văzute drept relații conceptuale de dominare este și acela de a inversa primatul aristotelician al logicii în raport cu retorica. Chiar dacă inversarea acestei relații pare a fi doar o consecință printre altele a proiectului deconstructivist derridarian, Habermas nu o interpretează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gen dintre filosofie și literatură, saltul conceptual poate fi semnificativ, dar există voci care au proclamat deja această schimbare. Transformarea filosofiei în literatură 308 și a literaturii în filosofie se înscrie în proiectul mai vast al criticii rațiunii totalizatoare prin răsturnarea primatului logicii în fața retoricii. În acest context se amintesc îndeosebi trei nume importante pentru acest tip de dezbatere: Derrida, Rorty, Habermas. Sunt de anunțat în această direcție și reflecțiile lui Jean Baudrillard pe această temă, filosoful francez fiind cel care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alt filosof postmodern, caracteristicile universului postmodern se regăsesc în modalitatea de a scrie, în stilul, scriitura și retorica baudrillardiană, care i-au convins pe unii critici să apropie proiectul său de câteva concepte-cheie ale gândirii bahtiene: "delectându-se cu deconstrucția, răsturnarea și inversiunea, Baudrillard [...] parodiază regulile jocului, codurile, convențiile și ierarhiile modernității, indicându-le convenționalitatea, arbitrarietatea și frecventul lor caracter grotesc. Celebrând o "relativitate voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]