2,812 matches
-
devenise însuși simbolul Internelor în județ. Spuneai Goncea și auzeai cătușele zornăind... „Poate e mai bine, peste anii ăștia de început, să treci cu mai multă poezie“, îi spusese Goncea romancierului. „În fond, eram cu toții tineri, plini de idealuri, de rătăciri, de avânt, de căutări. Generația aia a noastră, a războiului... Am auzit de chestia asta cu generația când l-am arestat și l-am anchetat, prima dată, pe profesorul ăla, Zbenghea. El zicea că-i cu generația lui alde ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
greșelile, păcatele, luptele sale înverșunate lăuntric... Disperarea, tâlcul adânc al acestor ani de încercări, revăzu totul... - Vasilica... Vasilica!... se pomeni el murmurând. Ce ciudat sună... își zise el, parcă ar fi nume de clopot!... Întreaga ei viață a fost ca rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, o pribegie de copil al nenorocului, o poveste tristă... un apus de viață... Si ne iartă nouă greșelile noastre... Era în ziua de Sf. Apostoli Petru și Pavel... A doua zi dupa înmormântarea Vasilicăi Copacii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
puternic și senin, care-i pătrundea toate gândurile, toate actele vieții sale zilnice... Întreaga imagine a universului închipuit de el, care făcea să trăiască întru Hristos, precum în credința lui, Iisus Hristos trăise întru Dumnezeu... Iorgu se deșteptase din acele rătăciri, devenind altul. Pentru el toate Scripturile, vechi și noi, religioase si laice, de la Moise încoace... erau certe, divine, erau chipul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură era pilda cea mai bogată... Creștinismul era întruchiparea lui Iisus Hristos... Istoria omenirii nu era decât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de la Moise încoace... erau certe, divine, erau chipul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură era pilda cea mai bogată... Creștinismul era întruchiparea lui Iisus Hristos... Istoria omenirii nu era decât istoria necurmatei creșteri a ideii de Dumnezeu. Iorgu se deșteptă din acele rătăciri, ca dintr-un vis urât și istovitor. Afară lapovița mărunt și des. Cocoșul din balconul vecinului, a vestit miezul nopții. Abia acum alunecă, ușor, într-un somn liniștit odihnitor, până dimineața... Inima îi bătea cu putere în piept, să i-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trebuie, doar, descifrate și asimilate... Iți trebuie numai înțelegere și cunoaștere de natură ezoterică!” -Bine, bine, dar asta o pot face numai cei inițiați și dotați cu har!.. Ori, eu!.. ”-Să continuăm!.. zise gândul. Ceața simbolizează îndoială spiritual și sentimental rătăciri fără țintă. derută, incapacitate de a vedea lucrurile importante. La nivelul spiritual ceața poate simboliza inițierea în practica unui anumit cult. Incercările și necazurile prin care ai trecut în învălmășeala din gară, pentru a găsi valiza pierdută, sunt exprimate în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cădeau la pământ. Cine, oare, n-a văzut o frunză îngălbenită de vreme, care desprinzându-se de creangă plutește o vreme în aer apoi, cade. Oricine a văzut!.. Dar, nu toți privesc acest sfârșit de viață cu aceeași trăire sufletească... rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, ca o poveste tristă... un apus de viață... Și, Emil copil de nici cincisprezece ani, rememoră Iorgu, a observat și a trăit destinul frunzei... așezându-l pe hârtie. ”Stătea nemișcată, zburlită, pe ram înfricoșată de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
căruia nimeni nu-i văzuse de fapt vreo pictură, era unic în felul său, ultimul dintr-o categorie de artiști cerșetori. Cine îl vedea pe Pucă, al cărui nas trăda o lungă complicitate cu alcoolul, înțelegea imediat ce înseamnă boema grea, rătăcirea fără sfîrșit dar și fixarea în rătăcire... Fauna de la Casa scriitorilor era formată din personaje în diferite faze de consolidare a legendei lor. Pentru că fiecare își crea, prin personalitatea și prin povestea sa personală, o legendă. în orice caz, pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vreo pictură, era unic în felul său, ultimul dintr-o categorie de artiști cerșetori. Cine îl vedea pe Pucă, al cărui nas trăda o lungă complicitate cu alcoolul, înțelegea imediat ce înseamnă boema grea, rătăcirea fără sfîrșit dar și fixarea în rătăcire... Fauna de la Casa scriitorilor era formată din personaje în diferite faze de consolidare a legendei lor. Pentru că fiecare își crea, prin personalitatea și prin povestea sa personală, o legendă. în orice caz, pentru ochiul unui tînăr poet ca mine, în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
data aceasta să deschidă robinetul în mod moderat, astfel încît să economisească apa. aversiunea trezită în el împotriva paradisurilor fiscale îl făcură practic să uite că în același timp umanitatea era confruntată și cu alte grave probleme. acest moment de rătăcire nu dură însă mult, și domnul Busbib reîncepu să Negustorul de începuturi de roman 357 completeze lista, cu un fel de furie și de grabă, ca și cum, numai după o identificare exhaustivă a problemelor umanității, ar fi fost posibilă și faza
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acestei lumi. Religia-i o revelație atenuată a tăcerii, o îndulcire a lecției de nihilism ce ne-o inspiră șoaptele ei, filtrate de teama și prudența noastră... Astfel se așază tăcerea la antipodul vieții. De câte ori îmi vine-n minte cuvîntul: rătăcire, de atâtea ori am revelația omului. Și tot de atâtea ori, parcă au ațipit munții pe fruntea mea... Suso ne spune, în autobiografia sa, că și-a gravat numele lui Isus, cu un stil metalic, în dreptul inimii. Sângele n-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moduri diferite și totuși în același fel - sânt încoronarea unui sfârșit, care deși se consumă în timp, destrucția lui este totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternității. Ceea ce-i sublim în exemplul lui Isus derivă din rătăcirea prin timp a veșniciei, din nemăsurata ei degradare. Tot ce e însă scop în existența Mântuitorului atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze, atunci el ne poate interesa numai în măsura în care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
depărtări. O emoție religioasă n-așteaptă consolare de la spațiu; mai mult, ea nu-i intensă decât în măsura în care îl asimilează unui cadru de căderi. Când nu-i loc în care să nu fi suferit, ce alt motiv poți invoca în sprijinul rătăcirii? Și ce o să te lege de spațiu, când albastrul întunecat al nostalgiei te dezleagă de tine însuți? Dacă omul n-ar fi știut introduce un delir voluptuos în singurătate - de mult s-ar fi aprins întunericul. Descompunerea cea mai oribilă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de iubire care i-au asigurat un credit cvasietern printre muritori. Cu cât te deosebești de oameni, cu atât ai mai puțin loc în lume pentru ca accesul la divin să te separe de singurătate. Ultimul cerșetor e un proprietar față de rătăcirea pământească a lui Isus. Oamenii l-au răstignit chiar pentru a-i găsi un loc și lui, pentru a-l lega cumva de spațiu. Decât, ei n-au observat că pe cruce capul se odihnește în direcția cerului sau, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în eternitate. Omul se chinuie să fie măcar o greșeală, precum Dumnezeu un adevăr. Amândoi sânt pe cale cu șanse reduse și speranțe puține. Este drept că Dumnezeu e pe drum din veșnicie și se caută pe sine din începuturi, pe când rătăcirea umană e de dată mai recentă. Dacă putem fi mai blânzi cu omul, mai găsi-vom concesii pentru Dumnezeu, care nu-i mai mult de o sinteză a scuzelor noastre? L-am definit cu toții prin absențe, i-am îngăduit ființa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Calmul prințului gânditor n-ar pricepe niciodată cum poți vedea ca el și totuși îndrăgi nimicnicia. Până și Buddha să fi fost un dascăl? E prea mult sistem în lepădările lui, prea multe consecvențe în mâhniri. El ar condamna, desigur, rătăcirea celui ce-și târăște neantul printre muritori și n-ar pricepe cum în vidul lumii mari surâzi vieții. Căci el n-a cunoscut anumite culmi ale nefericirii; a trăit și a murit consolat. Ca orice om străin de ispita fatală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plămădit din altă substanță decât lumea. Și oricâte întîmpinări abstracte ai găsi izolării tale, practic nu poți trece peste un dureros ireductibil. Oamenii par victime ale unei erori cu neputință de împărtășit, iar firea - un gol menit pasiunii tale de rătăcire. Ce s-a mărit în tine, de nu mai încapi în ființă? Veșnicia-i prea mică pentru un suflet nebun și vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce să mai răzbată în el dintr-o lume amuțită? Un gând seacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Fiindcă iubesc prea mult viața, evreii n-au poeți. Gustul violet al nefericirii... Înserările au ceva din frumusețea unei halucinații. Vremile noi au pierdut în așa măsură simțul marilor sfârșituri, încît Isus ar muri astăzi pe o canapea. Știința, eliminând rătăcirea, a micșorat eroismul, iar Pedagogia a luat locul Mitologiei. Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologică a nostalgiei. Ea ne face inteligibil sensul unui "suflet" al lumii. De ce, când ne adâncim în taina ei, sîntem prinși de un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
această hotărâre. Să respiri în sentimentul că-i mai revelator a fi om decât Dumnezeu, că-i dureros de semnificativ acest fiind și nefiind al soartei omenești, și totuși să te zdrobească marginile vizibile ale unei drame aparent incomensurabile! De ce rătăcirea umană e mai sfâșietoare decât cea divină? De ce Dumnezeu pare a avea toate actele în regulă și omul, nici unul? Nu fiindcă acesta din urmă, fiind un golan între pământ și cer, riscă și suferă mai mult decât Cel așezat în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru care Diavolul există?" - Cum n-am simți o atracție de soartă față de cei porniți spre o asemenea mărturisire? O icoană completă a lumii ar putea-o da gândurile crescute în insomniile unui asasin, îndulcite de-un parfum emanat din rătăciri de îngeri. Orice-ai face, după ce ți-ai pierdut sprijinul în tine, nu mai poți găsi altul decât în Dumnezeu. Și dacă fără El se mai poate încă respira, fără ideea lui te-ai pierde în părăsirile minții. Ceea ce-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe marginea mării și extaz pe vârf de munte; - "sentimente" nu mai sânt Căci spre cine s-ar îndrepta? De câte ori nu mai ești om, de atâtea ori nu mai "simți" decât tăriile neființei; - nu se mai poate trăi decât în rătăcire. Răstoarnă-ți pașii și calcă pe stele. Repetă zilnic lecția acelei nopți, în care aștrii ți s-au dezvăluit ridicol de singuri. După fiece călătorie, progresul în nimic te leagă incurabil de lume. Descoperind noi frumuseți, pierzi prin atracția lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vară: dărâmături ale unui cer imemorial. Ideile sânt melodii moarte. Neputând dezvălui oamenilor pricinile inimii noastre, fără Dumnezeu ar trebui să ruginim pumnale prin ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a duhului atâta vreme cât ai un loc în lume. Gândești - întotdeauna - din lipsa unei patrii. Neavând granițe, spiritul n-are unde să te-nchidă. De aceea, gânditorul este un emigrant în viață. Și când nu te-ai știut opri la timp, rătăcirea devine singurul făgaș al nemîngîierilor tale. Melancolia introduce atâta muzică în năruirea minții! Alipiți de imediat, oamenii respiră prin vulgaritate. Ce poți vorbi cu ei, decât despre oameni? Și încă despre întîmplări, obiecte și griji. Niciodată idei. Și doar numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o lume esențială nouă. Tragicul spiritului revoluționar consistă în violentarea timpului și a vieții. Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă timpului, paralizează avântul răsturnător. Obsesia veșniciei îl scoate pe om din viață. Poate că toată religia nu este decât o rătăcire divină a omului. Dintre formele spiritului, cea religioasă este mai aplecată spre automatizare, inerție. Dacă formele politice se succed și în mobilitatea lor asigură o respirație ușoară și degajată unui popor, religia îl străbate și îl învăluie pe toată durata
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muzică mai monotonă. De ce totuși reversibilitatea aceluiași motiv nu te plictisește, ca în muzica orientală? Nu știu bine. Trebuie să fie însă în tonalitatea diferită a tristeții. Muzica orientală este o văicăreală într-un vid cosmic. Disonanțele ei cer ceva; rătăcirile inimii vor să ajungă undeva. Ea nu este decât o chemare. Astfel, misterul ei se anulează în probabilitatea unui răspuns. Și cine ar putea să răspundă? Dumnezeu, lumea, vidul. Nu-mi spune nimic fiorul ei. Gîndiți-vă însă la legănările muzicii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
superficială de viață va fi făcut omul modern, de a răpit devenirii caracterul ei de dramă permanentă și fluidă, compromițînd-o în ideea progresului? Și ce convingeri pedagogice a nutrit, de a turnat atâtea pretenții etice în instinctele vieții și în rătăcirile lor? Ideea progresului, etica și tot ce este în această lume, direct sau indirect, pedagogie, au îndulcit până la emasculare vibrațiile acelui simț tragic, căruia în alte vremuri se abandonau muritorii cu pasiune și durere. Nu pot iubi decât o cultură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]