2,625 matches
-
și-mi spune de la obraz că mai rău nu se poate; geaba îi spun că "uite, a apărut ceva creștere economică, ceva tot au făcut ei, nu e chiar așa", mormăi, și nenea se uită la mine ca la un rătăcit, ca la un neica nimeni. Nu știu ce mama zmeilor să-i spun, mă uit la nenea și singura chestie care-mi bâzîie prin cap sunt următoarele alcătuiri sintactice împănate exclamativ cu următorul îndemn: "Plecați, copii, duceți-vă în lumea largă, veniți
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
confruntarea centru-perferie. Nu acestea mă sperie, ci veșnicia mulțumită de sine a provincialismului cultural, mai ales că acesta răsare unde nu te aștepți. Cred că siesta ideilor este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice bănățeanul, din soba din față. Există un provincialism cultural la vedere, acela al regiunii mediocrilor artistic. Iacătă că în capitala Banatului, ca să vorbesc provocativ și dincolo de agenda discuțiilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
centrală a reflectoarelor și a scenei. În mod natural ceilalți, toți ceilalți, se află din pură greșală rătăciți pe pământul dezbaterilor publice, ei sunt, în raport cu existența vedetei politologice, niște oarecare, ei pot fi naivi ludici, dar sunt, de regulă, gunoaie, rătăciți, proștii de serviciu. Ceea ce îi mână pe ei în luptă, înainte de toate, este faptul că anonimi fiind, nu mai vor să fie așa ceva. Vă spun cum este și cu treaba asta cu ieșirea din anonimat, cu dorința secretă de a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
naosului. în timp ce coborau, Lanark observă că la stînga, podul era împărțit în nișe, fiecare conținînd cîteva mobile. într-una din ele, un bărbat într-o haină murdară încerca să repare o cizmă veche. în alta zăcea o femeie cu privirile rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și se ciuci pe covor. Dormitorul avea un aspect prietenos, diminuat de mirosul de dezinfectant. Era luminat de o veioză cu abajur din mătase roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un pastor de nădejde. — E mare? Cam unu optzeci pe doi șaptezeci. Plafonul e ușor înclinat. — Sfinte Dumnezeule, motocasa mea are aceleași dimensiuni. Și are acoperiș terasă și două camere. — Dar nouă ne convine, domnule! spuse o femeie cu privirea rătăcită și cu un copil în brațe. Unu optzeci pe doi șaptezeci? Bărbatu-meu, frate-său și cu mine avem nevoie de un spațiu ca ăsta. — Spune-mi un lucru, zise Macfee beligerant. Cît te plătesc aici? Suficient să-mi cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
singur, iar la picioarele lui nu era nimic în afară de cîteva pietre și oase vechi între care răsăreau pene. — Sandy? zise el și se uită în jur. în mlaștină nu era nici picior de om. Lumina pălea în cele cîteva raze rătăcite ale amurgului printre norii dinspre apus. Buruienile erau acoperite cu măzăriche iar vîntul îi șficuia fața. — Sandy! țipă el și începu să alerge. Sandy! Sandy! Alexander! Se prăbuși printre buruieni, se împiedică și căzu în întuneric. Apoi se luptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un cer întunecat, cu nori năvălitori. Se aflase singur printre cîteva stînci împrăștiate, oase vechi și pene la picioarele lui și privise în jur strigînd: „Sandy?“, dar nu mai era nimeni în mlaștină, iar lumina pălea în cele cîteva raze rătăcite ale amurgului printre norii dinspre apus. Alergase printre buruieni, strigînd numele lui Alexander și se împiedicase și căzuse în întuneric. Se luptase o vreme cu ceva care îl lega, apoi își dădu seama că era o cuvertură pufoasă, o azvîrli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Père-Lachaise sau Montparnasse, de liste și planuri care să permită depistarea mormintelor celebrităților în mijlocul multitudinii de morți anonimi. Vizitatorul trebuie să se descurce prin propriile-i mijloace pentru a localiza diviziunile potrivit apartenențelor religioase sau pentru a găsi o personalitate rătăcită atît de departe de Orașul Luminilor. Și aici, banii sînt motorul segregării. La Thiais, cei fără domiciliu stabil ajung în cele din urmă să aibă o casă: beneficiază de gratuitate, la fel ca și persoanele în vîrstă fără familie. Dar
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să vină la masă. — E frig azi, sunt flori de gheață. Să te îmbraci bine, puiu’ lu’ mama. Nicu se întrebă care e mama lui adevărată, cea de azi sau cea de acum câteva zile, cu voce spartă și ochi rătăciți, care nu-l recunoșteau? Cine-i înlocuiește lui mama și de ce-o chinuie pe ea și de ce-l chinuie și-l sperie și pe el? O îmbrățișă pe mama cea adevărată și-o strânse cât putu de tare, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
moarte în muțenia lor răvășită din când în când de zgomote scurte: poștașul le mai arunca ziarele peste gardurile de zid. Înflorea iasomia și se chircea neudată. Deșertul își întindea biciul de pedeapsă și foc peste sufletele lor credincioase și rătăcite. În Yazd învățase neîndurarea față de propria inimă și râvnea la norocul uitării și al unei călătorii fără întoarcere. Era însă chiar numai un noroc. Zartosht-ii care plecaseră spre Canada, spre Mumbai, spre Karachi sau spre lumea largă reveniseră mai târziu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de berenj, la o masă cu oaspeți. Bucătarul și femeia în casă duseseră farfuriile amestecate cu lacrimi, însă nimeni nu știuse nimic până la sfârșit, când puseseră fructele. Atunci, curtea lor din cartierul Miar se umplu de străini - azeri, evrei, rusnaci rătăciți și adepți ai Coranului, între care sufiții se vedeau de departe. Mevleviții nu erau îndrăgiți nici în nord, la Tabriz, nici în altă parte, iar în cultul provinciei Azerbaijan nici nu existau. De aceea Shams, odrasla băcanului, a lui Baba
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
într-un fel aparte, păgân și misterios, simțindu-l când sub formă de porumbel, când sub formă de soare mitraic, care se topise în splendorile cultului lui Ahura. Devenise un adult călător, mai degrabă mistic decât credincios, sau poate un rătăcit. Când îl întrebau: „tu ești musulman?“, Omar răspundea: „sunt zartosht “, fără să mai știe prea bine cât și ce mai era în el asta. Ce nu regăsise în Europa de Est erau doar covoarele și, în afară de Soarele nopții, care îl însoțea ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de jale Colo-n rariștea din vale. Și un glas aude, pare, Ce-o chema în depărtare: " Mărgărită, Mărgărită, Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luîndu-mi ziua bună De la ceea ce-am iubit. 396 {EminescuOpVI 397} Astăzi mă dispart de tine Și sufletul mi-ai săvârșit, Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere Prin pustiuri rătăcit, Să pomenești câte odată Pre un om ce te-au iubit. Mă lepăd de toată lumea, Mă cernesc, mă - nstrăinez, Mă cufund în întuneric Lumina să nu mai văz. Ochii facă-se isvoare Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Melaniei Lupu. Pe vindiacul de piele, sângele strălucea fluid. Între degete îi rămăseseră fire albe smulse din capul bătrânei. Șerbănică Miga, ghemuit în colțul odăii, privea consternat. Ținea gura deschisă, încercînd să respire fără zgomot. Nevastă-sa, palidă, cu expresia rătăcită, prinse mâna profesorului. Degetele înghețate rămaseră rigide și femeia se ridică greu sprijinindu-se de zid. ― Nici o mișcare! țipă Nucu Scarlat aruncîndu-i o privire sălbatică. Semăna cu o fiară rănită. Obrazul desfigurat arăta oribil, iar peste unul din ochi pleoapa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
abil unelte ciudate, pile și agrafe lungi, subțiri, verifica rezultatul pe vreo trei chei asemănătoare și o lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la zidurile goale. Auzi declicul broaștei și se ridică apatic. ― Gata! exclamă încîntat cârnul. Stai numai o clipă să-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O poveste fantastică! Aveți idee care poate fi miza? ― Habar n-am. Tot ce știu e că vor să-i scot peste graniță. ― Am înțeles... Deși realmente nu văd cum. Nu este avionul dumneavoastră. Tânărul îl întrerupse nerăbdător. Avea expresia rătăcită. ― S-au gândit ei la toate. Singura mea obligație e să aranjez astfel lucrurile încît să fiu mâine dimineață de serviciu. Spuneau că dispeceratul mă va trimite urgent la Stâlpi, o localitate lângă Craiova. Voi ateriza într-un zăvoi, la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le privi rătăcit și articulă greu, cu limba împleticită: ― Ce-i? Ce vreți? ― Totul e în ordine, zâmbi bătrâna. V-am pregătit ceva bun, dar poate că înainte ați vrea să vă faceți puțin toaleta... Panaitescu își plimbă automat mâna pe creștet apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urât, fără gât. Pe figura întunecată ochii se zvârcoleau căutând în toate părțile. Vorbi, fără să-și dea seama, cu glas tare: 65 ― Și totuși nefericita n-a înghițit nimic. A spus-o singură. Nu pot să înțeleg... ― Ce? întrebă rătăcit Matei. Își simțea capul golit de gânduri, o cutie vidă de care se izbeau sunete cu reverberații dureroase. ― Nu se moare așa din senin, mârâi înfundat Popa. E un mister aici, o mână diabolică. Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucățile de os moștenite de la pirați, ironia destinului domnește fără rival. Comoara nu va fi stăpânită de nici unul dintre ce care visează la ea. Într-un gest ce evocă demența majestuoasă a lui Aguirre, personajul lui Werner Herzog, gardianul insulei, rătăcitul și nebunul soldat, va trage din vechile sale tunuri cea mai scumpă salvă de artilerie din istorie : proiectilele sunt chiar dublonii pe care pirații i-au ascuns, iscusit, în armele fortului. Sentimentul deșertăciunii îl încearcă din nou pe Corto, cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
această tentație vagabondă și rimbaldiană a prințului deghi zat în amator de safari. Decorul fabulos în care se petrec întâmplările ciclului evocă puterea imaginației de a construi universuri autonome - și poate că Pratt însuși, sosit în Africa italiană, avea aerul rătăcit și stingher al lui Daniel Doria. Africa din Ann de la jungle fascinează prin vastitatea peisajelor și noutatea radicală a perspectivelor. Depărtarea geografică de Europa (acolo unde războiul mondial este pe cale de a începe) îi obligă pe locuitorii albi ai coloniei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și trepidant animat de prezența ubicuă a răului. Odată cu profesorul Sanders, Pratt și Ongaro inventează un savant malefic înzestrat cu voința infernală de a domina lumea. În peisajul prozei grafice postbelice, el aparține familiei tipologice de care țin și demiurgii rătăciți ai lui Edgar P. Jacobs din ciclul Blake et Mortimer. Distanța față de Jacobs este dată de luxurianța barocă a fanteziilor ce se ivesc din intelectul demonic al profesorului. Sanders este înclinat către deghizări multiple, iar jocul cu măștile pe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
are multe chipuri Mai înainte de toate, omul are de luptat cu propria inimă, întrucât ea este atrasă și sedusă de propria poftă (cf. Iac 1,14). Răul pătrunde în om și prin mediul în care el se găsește; prin «oamenii rătăciți și răi» (2Tes 3,2) el se apropie de om. În afară de aceasta - după cum scrie Paul -, nu avem de luptat doar împotriva sângelui și trupului, ci și împotriva conducătorilor acestei lumi a întunericului, cât și a duhurilor răului care sunt în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
zile. Cum să nu recunoască el, trecând pe lângă ele, reacțiile care au fost și ale lui; tentativa pe care fiecare o face de a avea pe toată lumea de partea lui; bunăvoința care se depune uneori pentru informațiile date unui trecător rătăcit și reaua dispoziție care i se arată alteori; năvala oamenilor spre restaurantele de lux, satisfacția lor de a se afla acolo și de a sta cât mai mult în ele; afluența dezordonată cu care fac coadă, în fiecare zi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
drumul, n-ai încotro. Ah ! domnule doctor! Par liniștit așa. Dar am avut totdeauna nevoie de un efort uriaș ca să fiu normal doar. Iar acum și asta e încă prea mult. Se oprește, tremurând din tot corpul și cu privirea rătăcită. Rieux i-a luat mâna. Ardea. \ Trebuie să te duci acasă. Dar Grand îi scapă și aleargă câțiva pași, apoi se oprește, desface brațele și începe să se legene înainte și-îndărăt. Se învârte în loc și cade pe trotuarul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]