141,440 matches
-
Pinter însuși declară că nu-l interesează să facă politică și nu scrie teatru politic. În ultimele câteva decenii tot el își descoperă - ajutat și de critici - o coerență politică a operei, care a dus la prezenta lui implicare în războaiele politice. Sunt critici care declară că scria mai bine când era oarecum apolitic și că acum politizează cu exasperare tocmai fiindcă nu mai scrie așa de intens. Se spune de asemenea că s-a scris despre Pinter mai multă literatură
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
în criza din Kosovo, susținând că nu va face decât să îagraveze nenorocirea și ororile și să devasteze țara.' În 2001 s-a alăturat comitetului internațional care-l apăra pe Slobodan Milosevici. În noiembrie 2002 s-a opus așa-zisului război preventiv împotriva Irakului: îBush a spus: Nu vom permite ca armele cele mai crunte ale lumii să rămână în mâna celor mai proști conducători." Corect. E cazul să te uiți în oglindă, amice. Despre tine e vorba.' În 1997, Herb
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
aici". Toate acestea se desfășoară pe fondul național-socialismului german din ce în ce mai agresiv, care se simte peste tot, inclusiv în mediul academic: "Toți profesorii intră în sală salutând cu brațul ridicat. Când Spranger a citat cuvântul lui Hegel că vremurile lipsite de război sunt vremuri de marasm, toată sala enormă a pornit-o pe un frecat entuziast al podelelor (glasul de aici, al poporului). Rectorul a spus în cuvântarea de înmatriculare... că ŤCine nu e naționalist (dintre germani) își are locul în închisoare
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
radical atomii de wolfram, pământurile rare pe care le transform, numai la solstiții, în ochii mei tandri ca diamantul ce separă, �n tăiere, minus de plus și,-n 8 ale iernii, mă bucur de șalul, de pacea de după al treilea război mondial, întorc ceasul substanțial pe care iarna, în dansul sălbatic al morții și-al vieții, mi l-a-nnodat la glezne mesagerul o dată pe an, îți bat în fereastră la masa de sub icoană, îți fac apoi scrisori și le las împrăștiate de
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
nopțile-mi sunt numărate, zilele-mi sunt și sunetul lumii primordial bate cu egalitate în tâmpla secretă a casei, dar am o ubicuitate simplă pe care-o măsoară pământul: știi cum îl duc eu pe brațe, cum rănile lui, la războaie, prin mâinile mele trec și fac alte răni sub prea bătutele cuie și, Doamne, nu-i nimeni între Răsărit și Apus decât singură axa de răstignire a Nordului pe care-o duc, părinte, înflorind, pentru mâinile și tălpile tale, până
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
corpuri nu e puritate (puritatea iubește corpul, nu se dezgustă), ci o dezintegrare, dezincarnare. Este un paradoxal senzual, rușinat de simțuri, de corp. 30 Iulie. E o liniște așa de mare aici, încăt mi-e imposibil să mă gîndesc la războiul care amenință să izbucnească în lume. La moarte, mă pot gîndi. E liniștea morții în pace. 31 Iulie. Nu mă gîndesc decît să scriu, să scriu și iar să scriu, am devenit un literat incorigibil, tocmai eu care disprețuiesc pe
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
adîncimi; dar nici romanul, proza literară nu poate face asta. Visul poate face asta, și poezia. Jurnalul e însă mai valabil decît romanul. Paris, 10 August 1939. întors de la țară, revin într-un Paris plin de așteptare și febră. Presentimentul războiului. Agonia. Europei? Elitele presimt moartea. Mă-ntorc în București, curînd. Va fi, cred, nevoie să fiu acolo. Problemele mele personale îmi par a fi, deodată, de-o intolerabilă meschinărie. Știam, știam întotdeauna că realitatea esențială este aceea a ultimului prezent
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
mai vedea!" și mai tîrziu: "Dacă nu te-ntorci decît peste șaptesprezece ani, cum ai făcut acum... n-ai să mai găsești pe nimeni la Moară... și poate nici pietrele...". Roagă-te, Maria, pentru noi, îi spusei. Dacă nu e război, mă întorc în două luni. Dacă e război... * * * Și, în același timp, peste toate aceste lucruri, o idee incertă își face drum: toate astea nu sînt nici bune, nici rele. Sînt necesare echilibrului fizic al lumii. Toate astea sînt candide
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
-ntorci decît peste șaptesprezece ani, cum ai făcut acum... n-ai să mai găsești pe nimeni la Moară... și poate nici pietrele...". Roagă-te, Maria, pentru noi, îi spusei. Dacă nu e război, mă întorc în două luni. Dacă e război... * * * Și, în același timp, peste toate aceste lucruri, o idee incertă își face drum: toate astea nu sînt nici bune, nici rele. Sînt necesare echilibrului fizic al lumii. Toate astea sînt candide ca un ciclon, ca un cutremur de pămînt
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
dandy și Don Juan fără noroc. Detracarea i-a fost mai mare decât talentul. - Nu știu să fi zis Dostoievski c-a învățat psihologie de la Stșendhalț, dar Tolstoi în adevăr a spus că de la el a învățat cum trebuie descris războiul. Și e drept că descrierea bătăliei de la Waterloo în Chartreuse de Parme constituie o inovație literară însemnată. Exemplul d șumițtale. cu automobilul mi-e foarte prețios. Zici că în acel sfert de secundă ai reflectat. Desigur, și fenomenul e normal
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
viae stratae s-au răsfirat și multele poteci neștiute Prin perdele campestre de lumină prin zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc degajă ploi de stele, nebuloase fantasme fluide ale războaielor fără șir ale speranței și pierderii absolute ale visării, nedreptății, surâsului impalpabil, cruzimii ale râsului nebun, ale morții și gloriei asemenea, micile invocări de iubire talismanul pentru încă o zi singurătatea abruptă de a te găsi printre cuiburi de foc
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
ocupă romanul polifonic (caleidoscopic, cum l-au numit unii critici), Dimineață pierdută, apărut la București, Cartea Românească, 1983. Avînd o construcție complexă, subtilă și, în același timp, foarte fluidă, conținînd persoanje memorabile, romanul, considerat de către Monica Lovinescu "un fel de Război fără pace al românilor" (Estetice. Unde scurte, IV, București, Humanitas, 1994, p. 124), este o capodoperă a prozei românești care reînvie prin orele unei zile (ce are cîteva fante deschise spre trecut) un secol de istorie românească ("O dimineață Ťpierdutăť
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Toți oamenii trăiesc la fel, în toată lumea. Dar eu simt nevoia să mă umplu, să nu fiu gol. (Uman, uman, uman, uman! Pînă-n gît! Uman, uman! M-am plictisit cît de uman sunt, document uman! Pfff! Umanitate, abjecțiune!) 6 Iulie. Războiul european pare a fi foarte aproape. O frică mă cuprinde. O să scăpăm oare și de data asta? Dacă scăpăm acum, vom fi liniștiți pînă la anul: anul fatidic, 1940. Lipsa noastră de curaj, comoditatea noastră refuză războiul. Cerșim cîteva luni
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
abjecțiune!) 6 Iulie. Războiul european pare a fi foarte aproape. O frică mă cuprinde. O să scăpăm oare și de data asta? Dacă scăpăm acum, vom fi liniștiți pînă la anul: anul fatidic, 1940. Lipsa noastră de curaj, comoditatea noastră refuză războiul. Cerșim cîteva luni de pace. Cîteva luni! E un timp infinit. Tot aștept marea zguduire care să mă îmboldească pe calea marilor și esențialelor valori ale Spiritului, dar mă tem că voi fi indolent și în timpul marei zguduiri, cutropit, dominat
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
de-abia au pătruns. Făptura planturoasă, cu părul vopsit roșu-morcoviu, dar cu aspect, totuși, uman și de femelă, se repede, răcnindu-și soprano furia, în cârdul ca de gazele al unor puștani de zece-treisprezece ani, care se joacă de-a războiul și de-a ambuscada pe lângă și printre gheretele dezafectate ale muncitorilor de la o construcție recentă. Puștii trag, răpăind din gură, cu niște pistoale automate improvizate din țevi și din bare metalice șterpelite de pe un alt șantier din apropiere. După aspectul
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
maghiară. Și acest șir a început încă în timpul vieții "poetului nepereche". Cel dintâi a fost József Sándor, care în decembrie 1885 a prezentat varianta maghiară a poeziei Atât de fragedă. Au urmat Laurențiu Bran, Károly Révay, Géza Szöcs, înaintea primului război mondial; iar după aceea li se alătură Jenö Dsida, László Gáldi, Maria Berde, Herö Finta, Tivadar Fekete, Sándor Kibédi, Tamás Enöd, Gábor Oláh, Lajos Áprily și László Szabédi, urmați fiind, după 1945 de Zoltán Jékely, Géza Képes, Jenö Kiss, Ferenc
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
--- (urmare din numărul trecut) 20 Iulie. - Am cumparat jurnalul lui André Gîde. Sînt în el, uneori, lucruri aproape imbecile. Ce mi se pare curios și fără scuze e faptul că în Iulie 1914, nu avea niciun presentiment al războiului, al dramei lumii ce stă gata să izbucnească. Preocupările lui sînt ridicule (niciun fel de participare!): la 1 Iulie, o "durere de cap, umilitoare", care "aprčs diner,...s'est dissipé". în ziua de 2 Iulie, se plînge că nu a
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
de mare oameni de mare, oameni ai locuințelor lacustre dintr-o mare poezie a românilor o mărgea mică în mozaicurile flori de mică. Și-acum eu trebuie să plec înapoi, acasă, în zmalțul unor alte Judecăți din urmă din comerțul războaielor pe apă, ci a te da dintr-odată de-a dura de pe toboganul podurilor de-a dreptul în dricurile gondolelor, iar iar în această migrare, în acest tangaj, ăst planetariu pentru toate rasele, unde prin seri, la lăsatul vârstei, un
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
Prima cauză a acestei negații violente o constituie - înclin să cred, fără a inventa - o antipatie iremediabilă a lui E. Lovinescu față de Gala Galaction, o antipatie ce-și căuta forme onorabile de motivație publică. Galaction, cel vândut nemților în timpul primului război, va fi și cazul cel mai flagrant și mai frecvent invocat în campania revizuirilor morale. Tot în "Flacăra", la o distanță de numai câteva luni, în numărul din 12 decembrie 1915, Gala Galaction va fi atacat din nou. Aversiunea lui
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
MRP constată că Ehrenburg "poza un pic, dar că amărăciunea lui nu era prefăcută." De mulți ani fascinat de genialul urmaș caucazian al lui Lenin, acum la zenitul său (ideologic, dar și de generalisim victorios, figură centrală în al doilea război mondial, cu o Armată Roșie dominând două continente), Miron Radu Paraschivescu comentează cu luciditate situația reală a celebrului său interlocutor din acea zi: "Cred că Stalin nu-l iubește pe Ehrenburg, ci se mulțumește să-l utilizeze pe servitorul de
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
mai știu cine vorbește în poem Azi m-a văzut nimicitorul. Mi s-a părut că așa este el azi: îmbătrînește, curînd nu se va opune, va fi o tristețe să-l înving, nu mai poate fi vorba de un război, s-a oprit o femeie lîngă mine, nu știa că îl poartă, cerea ceva de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
a 15 ani de la Eliberarea patriei noastre, amplul poem Spectacol în aer liber, închinat frumuseții complexe a acestor ani. De asemenea, pe lângă o serie de proiecte mai puțin certe, voi încheia un ciclu de muzică și versuri, compus împotriva ororilor războiului de cotropire și spre slava unei păci creatoare." Iată și alte declarații: A.E.Baconsky: "Scriu versuri lirice pe care le voi aduna probabil într-un volum. Când va apărea, e o problemă de viitor. În orice caz 23 August
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
la care scriem rândurile de față rolul Ťmonstruluiť din filmele de acțiune mai sus amintite a fost preluat de arabul fanatic și psihopat, gata să apese pe un buton și să arunce lumea în aer, sau de sârbul criminal de război" (p.138). Cartea despre povestirea tradițională a Ruxandrei Ivăncescu depășește limitele procustiene ale discursului teoretic. O reală vocație scriitoricească o ajută pe tânăra (dar deja formata) autoare să evite frazarea prăfuită a studiilor de gen și să își construiască un
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
nu mai cobor decît înger deasupra capului ei, - poate numai mie îmi este străină lumea aceasta și joc atît de retras la o masă pustie dintr-un cazinou, uitat ca tablourile într-o galerie de artă închisă de ruși după război, poate eu sînt doar umbra ei așezată în oglinzi ca în cer trestiile unui lac liniștit, și respir cu gura ei, văd cu ochii ei, aud cu urechile ei, nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea din care
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
într-o vitrină dintr-o țară democratică domnul de pe celălalt trotuar nu e un misionar ci profesorul irlandez aducîndu-mi bibliografia care mi s-a părut cîndva apă de ploaie dintr-o gratuitate în alta treci mai greu decît printr-un război mondial cei care așteaptă metroul au mai multe indicii despre teroare decît oricine toți dăm pînă la urmă din umeri socializați de editorialele citite pe jumătate artiști adevărați plutesc deasupra gropilor de aer se joacă îngerii cu diavolii pe alte
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]