3,857 matches
-
să-l lași în viață. Dar n-ar fi fost bine nici să-l ucidă și să dezlănțuie un război între triburi de același sânge. Gacel Sayah avea prieteni și neamuri ce ar fi trebuit să pornească la luptă, să răzbune cu sânge sângele celui care încercase doar să impună respectarea vechilor legi ale deșertului. La rândul său, Gacel rămase foarte calm, observând convoiul ce se îndepărta, până ce pulberea și zgomotul se pierdură complet în depărtare. Apoi, încet, se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că aș putea trăi în pace cu mine însumi după ce-am îngăduit ca unul din oaspeții mei să fie ucis, iar celălalt arestat? — Ce altceva puteai face? protestă Suilem. Te-ar fi omorât. — Știu. Dar acum pot să mă răzbun pentru jignire. Și ce-ai să câștigi cu asta? întrebă negrul. L-ai învia pe mort? — Nu. Dar le voi aduce aminte celorlalți că nu poți jigni un imohag fără să fii pedepsit. Asta e diferența dintre cei de rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
familia lui și noaptea sau în arșița după-amiezei îi lipsea prezența Lailei, știa cu siguranță că se putea lipsi de cei dragi cât timp ar fi fost nevoie; timp necesar ca să ducă la bun sfârșit ceea ce își propusese: să se răzbune pentru jignirea ce i se adusese. Mulțumi mai târziu că răsărise luna care îi lumină drumul, iar la miezul nopții zări în depărtare reflexele argintate ale unui sebhka, un fost lac sărat, imens, ce se întindea la picioarele lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Sayah, era unul dintre ultimii tuaregi cu adevărat liberi, un nobil inmouchar, aproape un prinț între cei din neamul lui, în stare să ajungă și să se întoarcă din „pământurile pustii“ și capabil, de asemenea, să înfrunte o armată ca să răzbune o jignire. Nu era logic ca un asemenea om, simțindu-se încolțit, să se hotărască să moară. Sinuciderea nu exista în mintea tuaregilor, așa cum, în general, nu exista în mintea majorității mahomedanilor, care știau că cel ce atentează contra propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă degetul care se încorda pe trăgaci. Rămase foarte liniștit, regretând gestul făcut și conștient că nu merita să-și riște viața ca să-l răzbune pe căpitanul Kaleb. Credeam c-ai murit, spuse. — Știu, zise targuí-ul când termină de băut. Și eu crezusem la fel la un moment dat... întinse mâna, luă gamela unui soldat și începu să mănânce cu degetele, aproape fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
carouri, negricios, țânțăros și vânos. Nu doar pentru că a băut câteva pahare de lichior în plus se înfierbântase Mirela, ceva ca un tremur îi fremăta în piept. Îi era cam frică. În prima clipă crezu că o caută ca să se răzbune că din cauza ei se făcuse de baftă tăvălindu-se prin trufe. Uite însă că pe Velicu vroia el de fapt să se răzbune. D-aia venise... — Să-mi spui unde aș putea să dau de el, fetițo... Și iar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îi fremăta în piept. Îi era cam frică. În prima clipă crezu că o caută ca să se răzbune că din cauza ei se făcuse de baftă tăvălindu-se prin trufe. Uite însă că pe Velicu vroia el de fapt să se răzbune. D-aia venise... — Să-mi spui unde aș putea să dau de el, fetițo... Și iar se temu, de astă dată gândindu-se că, dacă i-ar spune unde dădea de Velicu, el o să plece. Îi spuse apoi că, întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
praf, iar Mirela parcă s-ar fi bucurat. Așa merită, își spuse, păi, ce-o fi crezut el, c-o să-i îndur la nesfârșit. Și deja se bucura. Era satisfăcută. Mai mult decât din alte pricini, o făcuse ca să se răzbune. Mai ales de asta o făcuse, da, ca să-l vadă cum face pe el de frică, să-l vadă cum suferă... Îi râse în nas cu un hohot cumva sinistru, mustind de cruzime. Sunt o mincinoasă. D-aia te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sugestii de schimbări. Ea credea că era ceva personal. Nu pricepea că Jeff ar fi făcut d-astea oricui era la conducere. M-am străduit să-i explic asta, dar nu voia să mă asculte. Făcea tot posibilul să se răzbune pe el. Îi submina Încrederea, arătând că lecțiile lui Derek erau mult mai căutate. Îl tot Întreba dacă mai bea amestecurile alea cu lapte. Știi tu, suplimentele de proteine. Niște prostii. Măcar nu erau steroizi. Avem deja destui d-ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
strecoare printre coaste, Înainte de a fi el Însuși doborât cu o lovitură de baston. Soldații s-au Înverșunat asupra trupului său inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie. De agonie lentă și de amară meditație. Cuvintele sale au fost relatate de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri de rebec 1, de lăută sau de târ, cântăreții improvizează pe tema lor favorită: Nizam al-Mulk. Incapabil să se lipsească de puternicul său vizir, sultanul se răzbună râzând. E de ajuns să vezi cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să nutrească În suveran orice urmă de resentiment Împotriva vizirului. Cu ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât prietenie pentru mine. Ești binevenit sub acoperișul meu, dar să nu crezi vreo clipă că protecția mea te-ar salva dacă prezența ta ar fi bănuită. Mâine voi fi departe. Omar se arată neîncrezător: — Te-ai Întors ca să te răzbuni? Dar celălalt reacționează ca și cum demnitatea i-ar fi fost batjocorită fără milă. — Nu caut să-mi răzbun biata făptura, doresc nimicirea puterii turcești. Omar Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mea te-ar salva dacă prezența ta ar fi bănuită. Mâine voi fi departe. Omar se arată neîncrezător: — Te-ai Întors ca să te răzbuni? Dar celălalt reacționează ca și cum demnitatea i-ar fi fost batjocorită fără milă. — Nu caut să-mi răzbun biata făptura, doresc nimicirea puterii turcești. Omar Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împreună trupul slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În procesiune până În tabăra sa. Femeile s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au ajuns până la el primele țipete. Un eunuc plecat după vești se Întoarce tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Rochefort, Djamaledin s-a Îmbarcat pentru Anglia. L-am Întâlnit acolo, am discutat Îndelung cu el; mi se părea descumpănit, nu făcea altceva decât să repete: „Șahul trebuie răpus”. Era un om rănit, umilit, nu se gândea decât să se răzbune. Cu atât mai mult cu cât monarhul, urmărindu-l cu ura sa, Îi scrisese Lordului Salisbury: „L-am expulzat pe acest om pentru că acționa Împotriva intereselor Angliei, și unde merge el să se refugieze? La Londra”. Oficial, i se răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adevărul, pe un ton pe care-l alese drept foarte patriotic și triumfător. Cine era acel străin? Nici mai mult, nici mai puțin decât farangui-ul pe care-l căuta toată poliția, complicele celui care-l doborâse pe tiran și-i răzbunase, astfel, soțul martir! Un moment de șovăială, apoi veni sentința. Mă felicitau, Îmi lăudau curajul, ca și pe acela al protectoarei mele. Într-adevăr, În fața unei situații atât de lipsite de cuviință, explicația ei era singura plauzibilă. Chiar dacă postura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să faci altceva decât să plângi? Dacă fiul șahului te-a schingiuit, ucide-l!» „De ce să-l ucizi pe șah În locul fiului său, dacă acesta din urmă ți-a făcut rău, dacă pe fiu te-a sfătuit Djamaledin să te răzbuni?” „Mi-am spus: «Dacă-l ucid pe fiu, șahul, cu formidabila sa putere, va omorî mii de persoane În chip de represalii». În loc să tai o creangă, am preferat să scot din rădăcini copacul tiraniei, nădăjduind că În locul său va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
senin, iar judecata mai limpede. — Frazele pe care le-am citit Îi aparțin, Într-adevăr, lui Mirza Reza. Până acum, aveam Încă Îndoieli. Nu mai am, cu siguranță că el e asasinul. Și a crezut, probabil, că acționează ca să mă răzbune. A crezut, poate, că mi se supune. Dar, contrar față de ceea ce susține, eu nu i-am dat niciodată ordinul de a ucide. Atunci când a venit la Istanbul ca să-mi Înfățișeze cum fusese torturat de fiul șahului și de acoliții acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ali Meshedi, l-au scos din casă, În mijlocul țipetelor soției și mamei sale, i-au tăiat gâtul și mâna dreaptă, apoi l-au lăsat Într-o baltă de sânge. Dar să n-aveți teamă, Înainte de căderea serii, Ali va fi răzbunat. Glasul Îl părăsi, Își luă o clipă de răgazși răsuflă adâncă, Înainte de a continua: Dacă am venit la Tabriz, este pentru că știu că acest oraș va rezista. Pământul pe care stăm, În acest moment, este În continuare cârmuit de Constituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
meu și astfel se punea capăt unei cariere, înainte de a începe. Nu puteam decât să-mi strâng lucrurile și să plec, ca s-o iau de la capăt în altă parte și asta am și făcut. Prin urmare, așa s-a răzbunat colonelul. Iar eu îți spun: dacă îți va cere vreodată cineva să ai încredere în el, nu-i încredința secretele tale înainte să cântărești de două ori ce ar putea pune la cale cu ele și dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ți-ai cerut scuze și ar fi trebuit să le primesc... Da, dar eu am început, așa că eu am fost de vină. — Sora mea zicea că m-am comportat ca un copil prost, că n-ar fi trebuit să mă răzbun astfel. — Dar ție ți-a făcut bine că suntem chit și asta contează, nu? — Îhî. — Păi atunci, totul e în ordine. — Tu ești indulgent, spuse Midori. Spune-mi adevărul, Watanabe, chiar nu te-ai culcat cu nici o fată de jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
La început, nici Jenna n-a știut. Ieșeam ca de obicei, beam câteva beri și acasă treceam pe whisky. O înșelam în felul acesta, singurul, de altminteri, pentru că eram obsedat de ideea că și ea face același lucru. Ca și cum mă răzbunam pentru faptul că avea viața ei și nu-mi povestea și cel mai mic amănunt despre ea. Că aveam și eu lucruri despre care nu-i spuneam. Cel puțin unul. Whisky-ul a devenit salvarea mea. Nu m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un fragment dintr-un pliant al AA decât ca o conversație normală, mă scoate din minți. Nu-i de mirare că Davey îmi ține predici. I-a copiat stilul propagandistic. Probabil că, inconștient, nici lui nu-i place și se răzbună punându-l în practică în ceea ce mă privește. Ajung la concluzia că trebuie să-i despart. Minunat, exclam încântată. Hai la un pahar! Foștii alcoolici cheltuie foarte puțin când ies să bea ceva. Davey comandă o bere de ghimbir, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că mi-aș fi dorit să am prea mult de-a face cu asta. Așadar, mai rămân șapte. Eu aș zice că șase. Davey ar trebui să vină și el. N-a depășit încă momentul Jenna. Sosise clipa să mă răzbun. — Nu știu ce să zic... Am mai discutat asta la Alcoolicii Anonimi. Nu-i același lucru, susțin cu fermitate. N-ar trebui să primim în grup prea mulți care se cunosc... —Lașule! îi strig. —Fricosule, mă susține Finn. —Poate mai târziu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de-a noastră. Ben, cu accentul său din Essex, se uită la Charlotte cu un dispreț evident și nu-l pot învinovăți. Probabil că l-ar scoate din minți dacă ar auzi-o pronunțând cuvântul comun. — Bineînțeles că m-am răzbunat! I-am tăiat prohabul tuturor costumelor. Mi-a luat ceva timp să fac asta, pentru că materialul de calitate se distruge al naibii de greu. Apoi l-am uscat de bani la divorț. Tatăl meu e judecător, așa că n-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]