1,802 matches
-
1860 mănăstirii o casă în orașul Chișinău, pe str. Armenească nr.13. Ieromonahul Sinisie, a fost stareț între anii 1873-1875, precum și în perioada 1879-1880. În anul 1879, mănăstirii i-a fost dăruit un loc de 35 desetine de pământ de răzeșul Ion Brâncă din satul Hârtopul Mare. Egumenul Augustin,1875-1879. Egumenul Ioanichie, a stărețit în perioada 1880-1884. În timpul stăreției sale, a fost zidit corpul de chili de piatră, cu trapeză și bucătarie. Egumenul Isaia, 1884-1886. Ieromonahul Teodorit, a stărețit în perioada
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
din Câmpia Sorocii, urmărind evoluția comunității rurale de la începutul secolului al XX-lea și până în anii '50 ai aceluiași secol. Aflat într-o vâlcică dintre două dealuri: unul mare (înspre răsărit) și altul mic (înspre apus), satul era populat de răzeși de viță veche, sărăciți de vremurile vitrege care se abătuseră asupra Basarabiei. Într-una din zilele de primăvară, poposește în Ciutura „oarecum abătută, întristată de marile urâțenii ale acestei lumi” o fiară mitică, considerată a fi Marele Apărător al câmpiei
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Cu ajutorul dădacei Măgdălina, fiul fostului domnitor se întâlnește cu domnița Catrina și-și declară dragostea pentru ea. În aceeași perioadă, hatmanul Sandu Buhuș descoperă un complot prin care boierii Vasilie Gheuca și Georgie Bogdan încearcă să provoace o răzmeriță a răzeșilor orheieni și lăpușneni (care se mai răsculaseră în 1671 sub conducerea lui Mihalcea Hâncu), trimițându-le o scrisoare măsluită de spătarul Ion Milescu pentru a părea că ar fi fost scrisă de Dumitrașcu Cantacuzino, fost domn al Moldovei (1673-1674, 1674-1675
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
nimic rău, afirmând că "„nimeni nu poate petrece cu o femeie fără voia ei”". Un alt eveniment prezentat în roman îl constituie complotul boierilor Vasilie Gheuca și Georgie Bogdan împotriva domnului Moldovei. Cei doi încercaseră să provoace o răzmeriță a răzeșilor orheieni și lăpușneni, trimițându-le o scrisoare măsluită de spătarul Ion Milescu pentru a părea că ar fi fost scrisă de Dumitrașcu Cantacuzino, fost domn al Moldovei (1673-1674, 1674-1675 și 1684-1685). Complotul este dejucat cu ajutorul hatmanului Buhuș, iar sulgerul Lupul
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
istoria națională: "Frații Jderi" descrie epoca glorioasă a domniei lui Ștefan cel Mare; "Șoimii" și "Nicoară Potcoavă" urmăresc continuarea luptei pentru independență după ce Ion Vodă cel Viteaz fusese vândut turcilor; "Neamul Șoimăreștilor" înfățișează începuturile decăderii Moldovei după ce boierii confiscă pământurile răzeșilor și îi transformă pe aceștia în șerbi; "Nunta domniței Ruxandra" prezintă încercările nereușite ale lui Vasile Lupu de ridicare social-politică a Moldovei; în fine, "Zodia Cancerului" înfățișează o Moldovă devastată de biruri, de războaie și de prădăciuni. Romanul "Neamul Șoimăreștilor
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Ștefan Tomșa al II-lea și luptător aprig pentru independența Moldovei și pentru apărarea drepturilor țăranilor (așa cum apărea în "Neamul Șoimăreștilor") într-un bătrân umilit de sărăcie și de hărțuielile oștenilor domniei, ce-i cere voievodului să-i ierte pe răzeșii orheieni ce se răzvrătiseră și rostește cuvinte ce sună prevestitor: "„Mulțămește-te, măria ta, cu banii noștri, cu vitele și cu rodurile pământului și cu mierea știubeielor noastre; nu-ți încărca sufletul cu sânge. Căci se suie până la cer plângerile
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Sadoveanu menționează în mai multe rânduri efectele fiscalității împovărătoare asupra țăranilor, prezentând cazul unui sat în care oamenii stăpânirii au luat vitele țăranilor și i-au omorât pe cei care s-au ridicat pentru a-și apăra drepturile, precum și situația răzeșilor orheieni (conduși acum de un Tudor Șoimaru bătrân și orb), care fuseseră urgisiți de boieri și de strângătorii de biruri, ajungând flămânzi și zdrențăroși la curtea lui Duca-Vodă pentru a cere îndurare. Toate aceste urgii se reflectă asupra locuitorilor țării
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Mănăstirea Frumoasa (inițial Frumușica) este o mănăstire de călugări din centrul Republicii Moldova. A fost fondată la începutul secolului XIX-lea de către răzeșul satului Onișcani, Efrem Iurcu (mai apoi schimonahul Eftimie) și trei ieromonahi de la Mănăstirea Neamț (România) - Serafim, Ioanichie și Macarie. Pentru prima dată este atestată documentar la 10 iunie 1807, când 43 răzeși de pe moșia Bravicea au împropietărit mănăstirea cu pământ
Mănăstirea Frumoasa (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333895_a_335224]
-
fost fondată la începutul secolului XIX-lea de către răzeșul satului Onișcani, Efrem Iurcu (mai apoi schimonahul Eftimie) și trei ieromonahi de la Mănăstirea Neamț (România) - Serafim, Ioanichie și Macarie. Pentru prima dată este atestată documentar la 10 iunie 1807, când 43 răzeși de pe moșia Bravicea au împropietărit mănăstirea cu pământ. În anii 60 ai sec. XIX la Frumoasa și-a facut ucenicia viitorul mitropolit al Moldovei - Iosif Naniescu. În perioada interbelică mănăstirea a fost vizitată de episcopul Visarion Puiu, scriitorul Mihail Sadoveanu
Mănăstirea Frumoasa (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333895_a_335224]
-
este o mănăstire de maici din centrul Republicii Moldova. A fost fondată la sfârșitul secolului XVIII-lea de către frații Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugări, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici: a „Nașterii Maicii Domnului” (ridicată în 1800; reînnoită în
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
mănăstirii Curchi. Donatorii Teodor Sabău și soția să se călugăresc, sub numele de Filaret și Magnisia. Prin anii 1817-18, călugării mănăstirii Curchi care lucrau pe această moșie construiesc aici un mic schit din lemn. Între anii 1870-73 călugării construiesc, cu ajutorul răzeșilor din satul Pripiceni, o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1903 este construită biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea mănăstirii intervine un conflict, care duce la despărțirea lor
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
cu mesaje la protest. Este de ajuns să scrie unul singur, restul copiem de la el și ne semnăm cu numele noastre, fiecare. Economisim timp în care l-am putea susține pe Domnu-l Ponta". - "Susțin Victor Ponta, vlăstar al Neamului Românesc, răzeș al plaiurilor valahe și singurul conducător adevărat de la Decebal încoace! Masonii, jos labele de pe premierul nostru!!!!!".
Facebook. "Alături de Victor Ponta" pagina pentru susținerea fostului premier, invadată de ironii by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103374_a_104666]
-
anilor 1924 și 1925, după cum a mărturisit profesoara Smaranda Chéhata, sora mai mică a scriitorului. Autorul călătorea de la mare la munte și invers, urmând prescripțiile medicilor, și scria pe unde se nimerea. El publicase anterior volumele de nuvele "Scrisorile unui răzeș" (1922), " Drumul cu plopi" (1924) și "Omul din vis" (1925); trei nuvele din volumul său de debut („Prietenul meu Jan”, „Întoarcerea eroului” și „Lângă o piatră veche de hotar”) schițaseră decepția postbelică trăită de participanții la război, această perspectivă fiind
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Constantinescu care a reproșat predominarea documentului („paralelism până la identificare între realitate și artă”) în dauna reprezentării artistice. Unul din primii critici, Al. Bădăuță, evidenția evoluția prozei lui Cezar Petrescu de la lirism către epic și de la mediul rural (în "Scrisorile unui răzeș") către mediul urban (în "Drumul cu plopi"), considerând că autorul manifesta o tendință de intelectualizare a personajelor sale. Intelectualii prezentați în nuvelele din "Drumul cu plopi" și în romanul "Întunecare" sunt niște inadaptați sociali în genul personajelor lui I.Al.
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
sociolog și slavist român basarabean. În anul 1973, pentru activitatea sa științifica a fost decorat cu „Ordinul Muncii, Clasa a III-a”. , fiul Teodosiei (1881 - ?) și al lui Grigore Strungaru (1875 - 1944), s-a născut l-a Chirileni, sat de răzeși moldoveni, atestat din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, într-o familie foarte numeroasă. Ecaterina (Catinca), (1898 - 1944), Emilian (1900 - ?), Iftodie (1907 - 1929), sora geamănă Domnica (16 mai 1911 - ?), Gheorghe și Maricica sunt o parte dintre cei 14
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
`Paharnicul (n. 7 septembrie 1795, d. 15 februarie 1862) a fost fiul bașceaușului, apoi stolnic Iordache Sion (urmaș al unei familii de răzeși din ținutul Tutovei) și al Ecaterinei, fiica lui Toader Danu, vornic de Vrancea. Sion scrie, între 1840 și 1857, "Arhondologia Moldovei", lucrare cu o anumită valoare genealogică, care oferă informații despre aproximativ 700 de familii. "Arhondologia Moldovei" a fost publicată
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
de staroste la Putna, președinte al Eforiei din Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției sale, Eufrosina (Evfrosina), fata banului Toma Stamatin. După Gheorghe Ungureanu, familia Sion descindea dintr-o veche familie de răzeși, Coșescu, din ținutul Tutovei, numită așa după numele moșiei Coșești și coborâtoare dintr-un Sion, atestat la anul 1558.Ionașcu Coșescu i-a avut ca fii pe Războian Coșescu, Mereuță (Mirăuță ), Irimia și Vasile Coșescu. Războian Coșescu a avut un
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
FRAȚII MIRCEȘTI <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 294. footnote> (După C.Chiriță, Dicționar geografic al județului Vaslui, f.294) Gospodarii din satul Mircești, comuna Mircești, ținutul Vaslui, sunt răzeși și se trag din frații Mircești, care au căpătat locul acesta din vremea lui Ștefan cel Mare. De la frații Mircești a rămas și numele satului.
Fra?ii Mirce?ti [Corola-other/Imaginative/83520_a_84845]
-
Dicționar geografic al județului Fălciu f.91) Comuna Grumăzoaia din ținutul Fălciului, în vechime s-a chemat Plopeni și zic oamenii c-ar fi fost așezată mai în jos de unde se află astăzi. Numele de Grumăzoaia vine de la un vechi răzeș Andrei Grumază. Această moșie, spun oamenii că a dat-o Ștefan cel Mare -cu hrisoave - unui oștean pe care-l chema , în urma unei vitejii desfășurate într-un război.
Stan Posatnicul [Corola-other/Imaginative/83511_a_84836]
-
MICȘUNA <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 280. footnote> (După C.Chiriță, Dicționar geografic al județului Fălciu, f.1) Locuitorii din satul Deleni, comuna Deleni, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi. Bătrânii spun că se trag din trei vădane și anume: MALA, MALINA și MARUȘCA, ai căror bărbați au murit într-un război de-al lui Ștefan cel Mare, precum și dintr-un alt oștean numit MICȘUNĂ a cărui parte
Mic?una [Corola-other/Imaginative/83515_a_84840]
-
GÂRCEANU <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 292. footnote> (După C.Chiriță, Dicționar geografic al județului Vaslui, f.90) Locuitorii satului Gârceni, din comuna Gârceni, ținutul Vaslui, sunt răzeși din vremea veche. Se trag dintr-o familie GÂRCEANU, care a fost împământenit de Ștefan cel Mare și de la acesta a și rămas numele satului GÂRCENI.
G?rceanu [Corola-other/Imaginative/83518_a_84843]
-
RĂZEȘII LUI ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 305. footnote> (e - Dicționar geografic al județului Fălciu, f.23; f - Idem, f.148; g - Idem, f.214; l - Dicționar
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
geografic al județului Fălciu, f.23; f - Idem, f.148; g - Idem, f.214; l - Dicționar geografic al județului Vaslui, f.134; m - Idem, f.203; n - Idem, f.70) e)Locuitorii din satul Căputești, comuna Ivănești, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, având și hrisoave de pe vremea Marelui Domn Ștefan-Vodă. f) Cea mai mare parte din locuitorii satului Pâhnaveche din comuna Târzii, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, împământeniți de pe vremea lui Ștefan cel Mare. g) Satul Vinețești, numit și Ivinești, din
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
203; n - Idem, f.70) e)Locuitorii din satul Căputești, comuna Ivănești, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, având și hrisoave de pe vremea Marelui Domn Ștefan-Vodă. f) Cea mai mare parte din locuitorii satului Pâhnaveche din comuna Târzii, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, împământeniți de pe vremea lui Ștefan cel Mare. g) Satul Vinețești, numit și Ivinești, din comuna Vinețești, ținutul Fălciului, zice că este foarte vechi și că locuitorii sunt răzeși de baștină. Ei stăpânesc moșia de la moșii lor, care au căpătat
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
parte din locuitorii satului Pâhnaveche din comuna Târzii, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, împământeniți de pe vremea lui Ștefan cel Mare. g) Satul Vinețești, numit și Ivinești, din comuna Vinețești, ținutul Fălciului, zice că este foarte vechi și că locuitorii sunt răzeși de baștină. Ei stăpânesc moșia de la moșii lor, care au căpătat-o din vremea lui Ștefan cel Mare. l) Locuitorii satului Oșești, comuna Oșești, ținutul Vaslui, sunt răzeși din vremea lui Ștefan cel Mare. m) Satul Valea Satului din comuna
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]