2,034 matches
-
domnul Președinte, voiam doar să te asigur că ești la fel de important ca noi în ecuația asta. — Pe unde o luăm? întreabă Petrică interesat mai mult de partea practică. Există o singură rută directă, zice Sena, dacă nu cumva v-ați răzgîndit s-o luăm pe căi ocolitoare, ca să nu dăm de bănuit. — A fost și asta o idee pe care am luat-o în calcul la un moment dat, își amintește domnul Președinte. — Buzău, Focșani, Bacău, zice Monte Cristo cu gîndul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-ți vină să rîzi nu alta, de parcă ar fi fost două păsări rare cărora li se pierduse urma cu nu știu cîți ani înainte. Știrea nu era totuși confirmată, dom’ Colonel, zice Poștașul, dacă era cazul, puteau să se răzgîndească. Parcă nici acum nu ți vine să crezi că restul lumii le făcea jocul, Poștașule, zice Bătrînul cu ciudă și dezgust în voce, pe Gorbaciov îl mai înțelegeam, începea să se simtă și el ca un Mesia la capătul aventurii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a împins nimeni de la spate să intri în joc, ai făcut-o fiindcă așa ai vrut. — Bine, bine, se mai liniști puțin Timișoara, dar totuși spune-mi acum ce mai e? Ce s-a mai întîmplat că vrei să te răzgîndești? Să nu-mi spui că s-a îngroșat gluma cu femeiușca, că nu mai poți face față, pentru că nu te cred. — O spui serios sau faci pe prostul? Am eu față care să se sperie de niște fufe? Adevăru-i că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Poștășică, n-am de gînd s-o fac în clipa asta, dar poți s-o iei ca pe un preaviz. Așa mai merge, zise Timișoara, dar bagă la cap ce-ți spun, după ce o să se mai liniștească apele, o să te răzgîndești. — Nici vorbă, hotărîrea e luată, spuse Poștașul. M-am săturat pînă în gît de atîta fereală și mîncătorie. — în schimb ai reușit să ni le urci în cap pe toate boarfele alea, încercă Timișoara să-i reproșeze, dacă odată și-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă, e verificat că nimănui nu-i strică să se reprofileze din cînd în cînd, nu vezi că de-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu orice preț. N-ai curaj, dar vrei să conduci de capul tău un grup întreg pe care l-am pus împreună pe picioare, asta vrei, își ieșise Roja din fire, pentru asta o să mi-o plătești dacă o să te răzgîndești în ultimul moment, îl amenințase. S-ar zice că voi o duceți aici ca-n pampas, intră Roja în jocul lui Patru Ace. — Ei, face Patru Ace, aranjîndu-și colțul batistei albe care-i iese din buzuarul de la piept. — Lasă-mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să fii prudent, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adevărat? întreabă Tușica simțind o ușurare, nevenindu-i să creadă. Nu cumva îți rîzi iar de noi? De azi înainte vă garantez eu că n-o să mai depindeți de nimeni, zise Roja. Sau acum o să mi spuneți că v-ați răzgîndit, că vreți altceva. — Asta da surpriză, spuse Angelina înveselindu se brusc. Pentru o veste ca asta merită să aștepți și zece ani cu sufletul la gură. Te gîndești: timpul zboară, au întîrziat deja douăzeci de minute. Dacă n-o să vină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu te am avertizat din timp. — Sînteți surzi sau aveți dopuri în urechi? sări ca ars Roja. Eu despre ce tot vorbesc aici? Orice numai de fraier să nu mă luați. — Ce înseamnă asta? zice Părințelul. Nu cumva te-ai răzgîndit în ultima clipă și n-ai curajul s-o recunoști? — V-am spus că puteți face orice, doar să nu mă credeți prost, repetă Roja. Mie mi se pare exact pe dos. Că voi sînteți cei care v-ați sucit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adică grad mic, decât citind? Citind Întruna și visând la ziua când, ajuns odată profesor plin, nu va mai citi deloc, mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că de data asta nu se va mai Întoarce. 28. Bună seara, domnule Roman. Domnul Roman nu răspunse. Își certa canișul care urina fără pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să mute acoperișul de țiglă roșie cu porumbei cu tot, În vreme ce Radu Lupu termina partea a doua Imperialului, Adagio un poco mosso, urmând să atace partea treia, Rondo. Allegro. Asta până nu demult... Bucuria lui fu scrută pentru că Iolanda se răzgândi: Mai bine nu... Urcă În fugă cele câteva trepte ale scării și intră În hol fără să privească Înapoi, semn că Într-adevăr se schimbase. După ce-i lăsase trupul pentru o Îndelungată și neîngrădită folosință, iat-o impunând restricții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trebuie să te omori, Bejane. Trebuie doar să-ți vinzi un rinichi. Cui Îi trebuie rinichiul meu? Cumnatului meu, strigă el bucuros că mă poate ajuta. Știa ce mult Îmi plăcea mormântul lui. Poziția, mai cu seamă. Ca să nu mă răzgândesc a zis ceva ce n-o să uit șohan: Bejane, singurul loc pentru care merită sa Îți dai tot ce ai, chiar viața, e locul de veci. Am rămas năuc. Și de ce mă rog, domnu' Wellmann? Nici nu mai eram capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și ne-am spus că e un loc bun pentru o scurtă odihnă Înainte ca fiecare să-și vadă de drum. M-a ținut În brațe pentru prima oară. Era felul lui de a-mi spune că Încă mă puteam răzgândi. Și ar fi fost atât de ușor! Pentru că Îmi era frică și pentru că Îmi venea greu să mă despart de căldura aceea nouă, cunoscută poate cel mult În vis. Știam Însă că el o avea acasă pe Iolanda și, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văzut-o niciodată. Și mai cred că puștoaicei îi plac băieții. Vreau să zic că doar cerșea ceva de băut pe la fete, atâta tot. Am zărit cu coada ochiului o femeie care voia să se așeze la bar. Tipa se răzgândi, apucă poșeta și se îndreptă spre ușă, de parcă ar fi fost pusă pe fugă de conversația mea cu barmanița. I-am văzut chipul în lumina difuză și mi s-a părut că remarc o ușoară asemănare cu Elizabeth Short. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trecu pe nesimțite - un șir de zile ploioase cu o singură întâmplare demnă de menționat: Biroul a primit un plic prin poștă. Adresa era compusă din litere decupate, iar scrisoarea dinăuntru era scrisă obișnuită, pe o foaie banală: M-AM RĂZGÂNDIT. NU AȚI ACCEPTA UN TÂRG CORECT. UCIDEREA DALIEI A FOST JUSTIFICATĂ. — RĂZBUNĂTORUL DALIEI NEGRE. Pe foaie era lipită fotografia unui bărbat scund, corpolent, îmbrăcat în costum, dar cu fața scrijelită. În urma analizei celor de la laborator fotografia și plicul n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din Los Angeles. Sunt la Ensenada și am dat-o-n bară cu niște jandarmi. Sunt pe cale să mă ucidă, deși-s nevinovat, și m-am gândit că l-ați putea face pe căpitanul Vasquez, aici de față, să se răzgândească. — Ce mama... Domnule, sunt un polițist cu acte-n regulă din L.A. și ați face mai bine să vă grăbiți. — Mă iei drept prost, fiule? La naiba, vreți dovezi? Am lucrat la Omucideri împreună cu Russ Millard și Harry Sears. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
infecteze. Frânghia i-a pătruns în glezne și tăieturile îi mustesc de puroi... Am pus caietul jos, știind că sunt în stare s-o fac, știind că dacă mă apucă șovăiala, câteva pagini în plus mă vor face să mă răzgândesc. M-am ridicat. Borcanele cu organe mi-au atras atenția: lucruri moarte, frumos înșirate, atât de ordonate, atât de perfecte. Mă întrebam dacă Georgie mai ucisese vreodată până atunci, când am observat un borcan care stătea solitar pe pervaz, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
altceva, își frecă mâinile mulțumit. Se ridică de la masă, își puse haina, adoptă o figură de funcționar corect, conștiincios, îmi spuse, aplecându-se, „Un moment, domnule, vă rog să fiți atât de bun să mă așteptați”, porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vârât capul pe ușă un bătrân. Mi-a venit să râd deoarece avea ceva de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răzgândit. Stătea în ușă fără să spună nimic. — Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui „scluptor”. Sculptor, l-am corectat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui G. când ocupă un post de unde are posibilitatea să dovedească în fiecare zi că numai mărginiții au acces la absolut, numai ei se pot crede atotputernici. 22 mai Trebuia să mă duc după-amiaza la dispensar. Coborând scările, m-am răzgândit. M-am întors pe scara de serviciu și m-am suit pe acoperiș. Cam la o jumătate de oră după aceea, l-am văzut venind pe G. L-am cunoscut de departe după pălărie. Are o pălărie cu boruri late
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă întrebi?” îmi aruncă el o căutătură alarmată. „Fiindcă vreau să știu părerea ta”. Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. „Florile astea nu pot fi culese”, zise el, explicându-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. „Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercând să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înainte de a apuca să-l întreb ce se întâmplase, gardianul a scos un briceag, a pus țigara pe masă și a tăiat-o în două. A vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. — Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. „Mai bine...” mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]